George Mihăiţă: „Suntem o ṭară tristă, dar nu avem spectatori trişti“
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-mihai%e1%b9%ada-despre-steaua-pe-care-o-va-primi-pe-aleea-celebrita%e1%b9%adilor-si-multe-altele/

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care […]

Un articol de Andrada Văsii|19 octombrie 2012

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care mã pregãteam pentru interviu, dar primirea cãlduroasã de care am avut parte în momentul în care ne-am cunoscut mi-a risipit din emoṭii. Astfel, am putut realiza un interviu cu un mare actor care mi-a lãsat impresia cã arta, talentul şi frumosul se manifestã în fiecare moment al existenṭei noastre.

 Andrada Vãsii: Cum v-aṭi simṭit când aṭi aflat cã urmeazã sã vi se acorde o stea pe Aleea Celebritãṭilor ?

George Mihãiṭã: Esta un fel de recunoaştere a ceea ce am fãcut pânã acum. N-aş vrea sã spun cã m-am simṭit mai bine sau mai puṭin bine. Dar te gândeşti cã e o încununare a carierei tale .

A.V. : Cum se împacã funcṭia de director al Teatrului de Comedie cu viaṭa de actor ? Mai aveṭi timp sã jucaṭi ?

G. M. : Sigur cã am timp. Ca director trebuie sã dai dovadã de eficienṭã. Sã îṭi alegi echipa şi sã o pui la treabã, iar tu sã ai relaxarea sã poṭi sã gândeşti strategia perfectã. Nu este mare diferenṭã între directorul Mihãiṭã şi actorul Mihãiṭã. Actorul interpreteazã; acolo este mai greu. Dar mã simt bine şi într-o parte şi în cealaltã.

A.V. : Ştiu cã în curând o sã aveṭi premiera pentru piesa Femeia care şi-a pierdut Jartierele. Cum a fost colaborarea dumneavoastrã cu dl. Horaṭiu Mãlãele ? Care a fost dinamica din timpul unei repetiṭii?

G.M. : Aceasta este premiera de reluare. Sunt convins cã o parte din steaua pe care o voi primi mâine i-o datorez lui Mãlãele. Performanṭele mele ca actor sunt datorate lui. Este vorba despre o prietenie adevãratã, o frãṭie între noi. Suntem de multe ori pe aceeaşi lungime de undã , comunicãm foarte bine şi eu sunt un elev foarte ascultãtor; pentru cã îmi dau seama cã nu poṭi ajunge la performanṭã cu regizori importanṭi ai ṭãrii decât dacã asculti si înṭelegi iar dupã aceea oferi spectatorilor.

A.V. : Aveṭi un anumit ritual înainte de a intra pe scenã ?

G.M. : Nu, nu [n.a. : dl. George Mihãiṭã râde]. Uneori repetãm textul pentru anumite piese înainte cu o orã şi jumãtate. Îl trecem în revistã ultima datã, pentru a fi foarte proaspeṭi şi exacṭi în interpretare, în spectacol. Nu am un ritual. Vorbim despre oarecare emoṭii, dar se spune cã ele sunt constructive pânã la urmã.

A.V. : Aceasta era urmãtoarea mea întrebare. Mai aveṭi emoṭii acum când jucaṭi comparativ cu prima datã când aṭi urcat pe scenã ?

G.M. : Poate mai puṭin. Sunt mai sigur acum decât prima oarã când am jucat pe scenã. Mai conştient, mai atent, mai reṭinut, dar emoṭiile existã Ai douã ore de spectacol în faṭã, trebuie sã cunoşti dumnezeieşte textul, trebuie sã îṭi asculṭi partenerii. Nu este uşor, dar nici greu. Experienṭa m-a ajutat foarte mult; colegii şi importanṭii actori cu care am colaborat mi-au dat energia necesarã şi siguranṭã.

A.V. : Cum simṭiṭi publicul care vine la teatru ? Se mai bucurã de comedie sau chiar suntem o ṭarã tristã ?

G.M. : Suntem o ṭarã tristã, dar nu avem spectatori trişti. O ṭarã tristã cu spectatori veseli. Spectatorii uitã pentru douã ore de foarte multe lucruri care li se întâmplã peste zi şi merg şi respirã o datã cu noi. Se bucurã de actul artistic. Aproape din ce în ce mai mulṭi oameni vin la teatru şi mai ales tineri- asta este îmbucurãtor.

A.V. : Ce sfat aveṭi pentru actorii tineri care pãşesc acum pe scenã ?

G.M. : Sã aibã rãbdare şi sã aibã încredere pentru cã, în definitiv, cei mai buni pânã la urmã vor reuşi.

A.V. : Unde vã vedeṭi peste cinci zece ani ?

G.M. : Peste cinci 10 ani ? Unde mã vãd ?

A.V. : Da. În postura de director sau cu şi mai multe roluri la activ ?

G.M. : Dacã mã întrebi nu aş vrea nici director, nici mai multe roluri. Aş vrea sã îmi cresc copiii, sã pot sã câştig bani în continuare atât cât sã îmi permit sã îmi cresc copiii şi sã mã simt bine. Dar nu ştiu. Nu ştiu exact. Sã îṭi spun ce mi-aş dori: roluri. Pânã când, pentru ce vin… vine o stea , ok, dar nu vine ca o vilã [n.a. dl. George Mihãiṭã râde]. Sper ca microbul scenei sã mã ṭinã şi atunci şi sã contrazic tot ceea ce am spus acum.

19
/08
/16

INTERVIU La 25 de ani, Editura Nemira are casă cu grădină; trei câini, trei pisici; peste 1500 de autori publicați. Entuziasm, limonadă rece. Și un director general doar oleacă mai bătrân decât ea: Ana Nicolau.

15
/08
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Actriță, tânără, douăzeci și doi de ani, masterandă, categoric talentată. Joacă déjà la Godot, în “Sâmbătă: averse!”. Interpretează o jurnalistă. Iulia joacă bine, matur, inteligent, fără trac. O credeam mai în etate. Am văzut-o, am plăcut-o, am remarcat-o, după care puteți constata și dumneavoastră - am întâlnit o fată cu simțul umorului, fără fasoane, sinceră, care știe bine și cine e și unde vrea să ajungă.

13
/08
/16

Vara aceasta le-a adus constănțenilor și turiștilor șapte zile magice de teatru, prin Festivalul Internațional de Teatru „Miturile Cetății”. Teatrul de Stat Constanța și Piața Ovidiu au devenit spațiile în care publicul a fost martorul unei frumoase călătorii teatrale, dar și al unei întoarceri în timp, odată cu această primă ediție.

10
/08
/16

Lari este angajat al Teatrului Naţional din Bucureşti. Anul acesta împlineşte treizeci de ani. Am făcut un interviu-bilanţ. Ce nebunii a făcut tânărul Lari până acum? La ce a lucrat? Ce lecţii a învăţat pe drum? Ia să vedem.

20
/07
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI  Denisa Nicolae, actriţă. 29 de ani. Parteneră în teatru, dar şi pe scena vieţii, cum frumos spune şi clişeul, a actorului Liviu Romanescu. Activează împreună în Vanner Collective, o întreprindere teatrală co-întemeiată de Liviu. Aşa a învăţat el în Anglia, unde a făcut carte (teatru!) pe la Oxford, că e bine.

14
/07
/16

Katia Pascariu (33 de ani), actriță. Unul dintre sufletele Centrului de Teatru Educațional Replika, unde se joacă teatru pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea. Nu se plătește bilet de intrare. Katia Pascariu se dedică teatrului social, teatrului angajat, și povestea asta o face fericită. Cum și de ce?

12
/07
/16

INTERVIU Născut în 1992, Ion Indolean este critic de cinema şi, mai nou, regizor. Primul său film, experimentalul „Discordia”, a câştigat premiul pentru cel mai bun debut românesc la TIFF. „Nu-mi plac regulile, convenţiile, normele”, spune Ion Indolean, a căruit radicalitate i-a intrigat pe mulţi dintre cei care i-au văzut filmul.

07
/07
/16

Liviu Cheloiu este absolvent al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Arte, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu, Virgil Flonda (2001) și directorul artistic al Festivalului Artelor Spectacolului „BABEL F.A.S.T.” care are loc la Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște în fiecare an. În București, îl puteți vedea jucând la Teatrul de Artă.

05
/07
/16

NOUA GENERAȚIE DE ACTORI. Liviu Romanescu, tânăr actor român. Până-n 30. Cunoscut pentru rolurile din “Emancipare” (Teatrul de Comedie) sau “Lungs” (Green Hours) sau „Paganini” (Metropolis). A studiat la UNATC, dar și la Oxford. Este co-fondator al unei companii de teatru româno-britanice, aflată la început de drum. Liviu Romanescu, moldovean la bază. De la Iași. Noua generație.

27
/06
/16

Un star american, la București, pentru o singură seară. Chris Noth, cunoscut pentru rolurile din serialele „Lege și ordine”, „Sex and the City" , „The Good Wife" a venit ieri la Teatrul Metropolis ca să vadă spectacolul „Paganini”, regizat de prietenul său, Mick Davis.