„Când scriu ficţiune, pun mult accent pe simţuri. Vreau să transmit un tip de simţ viu, şi prin asta înţeleg auzul, atingerea, inclusiv imaginile vizuale…
Un articol de Monica Andronescu|11 octombrie 2024
Îmi infuzez propozițiile cu senzații, ca un curent electric și apoi, în mod ciudat, cititorul distinge acea electricitate. Experiența acelei conexiuni pentru mine este de fiecare dată fenomenală.”
Han Kang a primit pe 10 octombrie cel mai râvnit premiu literar din lume. Academia Regală Suedeză i-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură „pentru proza sa poetică intensă care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”. Dintre mulții favoriți ale căror nume se vehiculează în lumea literară, în fiecare an, în zilele dinainte să se anunțe premiul, Academia Regală Suedeză a ales-o pe Han Kang. Scriitoarea este prima persoană născută în Coreea de Sud care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură și a doua din istoria acestei țări care a fost premiată cu un Nobel. În 2020, fostul președinte sud-coreean Kim Dae-jung a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de reconciliere cu Coreea de Nord și Japonia, dar și pentru promovarea democrației și a drepturilor omului.
Oarecum surprinzător, scriitura coreencei a câștigat în fața altor favoriți, care-și așteaptă de ani buni rândul la Nobelul pentru literatură. Han Kang are, de asemenea, în palmares un prețios International Booker Prize, obținut în 2016, iar din acel moment, romanul „Vegetariana”, publicat și în România, în traducere, la Editura Art, a cunoscut o adevărată explozie la nivel internațional, iar literatura ei a ajuns cunoscută în toată lumea. „Visuri întunecate, tensiune mocnindă, violenţă înfiorătoare. Acest roman e un regal. Este un roman senzual, provocator şi brutal, mustind de imagini puternice, culori uluitoare şi întrebări tulburătoare. Propoziţie cu propoziţie, Vegetariana este o experienţă extraordinară.“ Așa descria The Guardian romanul la momentul publicării.
Dar cine este Han Kang? S-a născut în 1970 Gwangju, în Coreea de Sud, într-o familie care i-a cultivat gustul pentru literatură, tatăl ei fiind el însuși un scriitor reputat. „Am avut o casă plină de cărți, acesta este mediul în care am trăit și presupun că asta a contat”, spunea Han Kang mai târziu, dezvăluind că unul dintre scriitorii care au influențat-o a fost Dostoievski.
La 14 ani, a hotărât că vrea să devină scriitoare: „Căutam răspunsuri la întrebări fundamentale. Iar apoi, ca cititoare, mi-am dat seama că orice scriitor caută răspunsuri, dar nu ajunge niciodată la vreo concluzie. Însă asta nu-i împiedică să scrie în continuare. Și atunci m-am gândit că de ce n-aș face și eu la fel?” Han Kang a avut tot timpul preocupări artistice, este pasionată de artă și de muzică, ceea ce, de altfel, se reflectă în opera ei.
În 1993, a început să publice poezii în revista Literature and Society. Iar în proză a debutat doi ani mai târziu. Și dacă „Vegetariana” i-a adus recunoașterea internațională, fiind tradusă în peste 20 de țări, o poveste stranie, kafkiană, despre o femeie care într-o bună zi se hotărăște să nu mai mănânce carne, iar acest fapt declanșează o metamorfozare cu consecințe stranii, în romanul „Disecție”, Han Kang trece într-o dimensiune politică, iar povestea are la bază un eveniment istoric din orașul Gwangju, unde ea însăși a crescut și unde sute de studenți și civili neînarmați au fost uciși în timpul unui masacru desfășurat de armata sud-coreeană în 1980. Bilanțul celor împușcați, omorâți în bătaie sau cu baioneta este încă un subiect disputat: armata a declarat sub două sute de morți, presa străină peste o mie. Poveștile întrețesute aici expun, într-o scriitură de o sensibilitate exacerbată, că o traumă se depune în carnea și în oasele victimei zeci de ani, dar și că moartea unui singur om bulversează ireparabil viețile celor care rămân în urmă.
Iar în „Cartea albă”, o autobiografie dureroasă și emoționantă, spune povestea morții surorii ei, care a s-a stins în brațele mamei la doar două ore după ce s-a născut, iar din cuvintele imploratoare ale mamei: „Nu muri! Te rog, nu muri!”, transferate straniu în memoria ei s-a născut această poveste dramatică. De altfel, toată viața ei avea să fie marcată de această pierdere petrecută înainte ca ea să se nască, descriind ceea ce i-au transmis părinții ei ca fiind un amestec de durere și prețuire a vieții. Însăși nașterea ei stă sub semnul suferinței, pentru că atunci când era însărcinată cu ea, mama ei era foarte bolnavă și a fost nevoită să ia multe medicamente, avortul fiind văzut ca o soluție. Numai că atunci când mama ei a simțit-o mișcând a ales Viața…
Han Kang s-a luptat toată viața cu migrene cumplite. Dar, paradoxal, afirmă că într-un fel le datorează existența ei ca scriitoare. „Migrenele îmi amintesc de fiecare dată că sunt o ființă umană. Pentru că atunci când vin, trebuie să mă opresc din lucru, să mă opresc din citit, din rutina zilnică, iar asta mă face să mă simt smerită și să-mi aduc aminte că sunt doar o ființă muritoare și vulnerabilă. Poate că dacă eram perfect sănătoasă, n-aș fi putut să devin scriitoare.”
În opera ei, Han Kang se confruntă cu traume istorice şi seturi invizibile de reguli şi, în fiecare dintre lucrările sale, expune fragilitatea vieţii umane. Are o conştiinţă unică a legăturilor dintre trup şi suflet, dintre cei vii şi cei morţi, iar prin stilul său poetic şi experimental a devenit un inovator în proza contemporană, este caracterizarea făcută de Anders Olsson, preşedinte al Comitetului Nobel. În urma anunțului făcut ieri, sud-coreenii au luat cu asalt librăriile, anunță agențiile de știri, bucurându-se că, pentru prima dată în istoria lor, un sud-coreean a primit această importantă distincție. Han Kang, însă, a preferat să evite lumina reflectoarelor după ce a primit vestea care a făcut-o celebră în toată lumea, motivul invocat de tatăl scriitoarei fiind acela că nu-și permite să se bucure în timp ce oamenii mor în războaiele din Ucraina și Israel…
