Pe 13 mai, concertul susţinut de Symphactory Orchestra şi dirijorul Tiberiu Soare a entuziasmat publicul în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. A fost muzica unui VIP al muzicii clasice, fredonat şi de cei care nu se consideră fani. Aşa a fost I LOVE PUCCINI. Vă spunem de ce îl iubim pe Giacomo.
Un articol de Cristina Enescu Aky|16 mai 2019
Fundația Calea Victoriei (care de 11 ani „inspiră prin artă și cultură) a fost organizatorul concertului I LOVE PUCCINI, susținut de Symphactory Orchestra sub bagheta și inspirația carismaticului Tiberiu Soare. Dirijorul este cunoscut pentru modul în care povestește și prezintă muzica clasică, cu atâta pasiune și informare încât e de-a dreptul molipsitor. (Nu credeți? Ascultați oricare din conferințele sale despre muzică, sau citiți-i cele două volume, „Pentru ce mergem la operă?” și „Nouă povești muzicale”). Fundația organizează din 2016 seria de concerte „I love Classics”. La acest concert au fost invitați doi soliști impresionanți ca prestație și energie: soprana Irina Iordăchescu (una dintre vedetele Operei Naționale din București) și tenorul Florin Guzgă de la Opera din Iași.
Care-i treaba cu Puccini?
Pentru mulți, este cel mai iubit compozitor de operă, punct. A fost posesorul celei mai șic mustăți din istoria muzicii, de o lene de netăgăduit la școală, un flirteur incorigibil toată viața și totodată un pasionat vitezoman. S-a decis să fie compozitor după ce a ascultat „Aida” lui Verdi. A inovat enorm în muzica de operă și a scris arii extrem de solicitante pentru cântăreți și totodată enorm de iubite de public și muzicieni deopotrivă. A creat personaje și muzici memorabile și a apropiat opera de fermecătoarea (și pe atunci abia apăruta) artă a cinematografiei.
După ce „Madama Butterfly” a fost huiduită violent la Scala din Milano, Puccini a spus: „Canibalii aceia nu au ascultat nici măcar o notă. Dar Butterfly a mea nu va muri”. Și a avut dreptate, căci lucrarea este și astăzi una dintre cele mai iubite și jucate opere ale lumii. La fel și „Tosca” și „La Boheme”, și ele au fost puternic criticate de presă. Inițial.
Un concert cu muzici intense, cu drame din plin și multă pasiune
Soprana Irina Iordăchescu și tenorul Florin Guzgă au plimbat publicul printr-unele din cele mai complexe și frumoase pasaje muzicale din creația pucciniană, extrase din opere care și astăzi stârnesc pasiuni în sălile de operă din toată lumea: „La Boheme”, tragica și splendida poveste de dragoste și prietenie din Parisul artiștilor boemi ai anilor 1830 (pentru care compozitorul s-a inspirat și din studenția lui când, se spune, era atât de sărac încât odată a trebuit să împartă cu alți trei colegi un singur hering). „Madama Butterfly”, visătoarea și delicata geishă cu nume de fluture, îndrăgostită iremediabil de ofițerul de marină american (operă în care Puccini a introdus și elemente din muzica tradițională japoneză). „Tosca” – iubire pătimașă, tortură, intrigi politice, moarte, și pasaje muzicale incredibil de frumoase prin cei doi îndrăgostiți, Cavaradossi și Floria Tosca. „La fanciulla del West”, o poveste din perioada Goanei după aur ce a cuprins California la începutul secolului XX. Teribil de comica operă „Gianni Schicchi”, cu o orchestrație foarte isteț concepută și un delicios comic de caractere, reliefat prin muzică. „Suor Angelica”, opera într-un act ce formează Tripticul puccinian alături de „Il Tabarro” (Mantaua) și „Gianni Schicchi”. Last but not least, „Turandot”, sălbatica „prințesă de gheață” din China și drumul ei spre descoperirea iubirii (din această operă, aria „Nessun dorma” a devenit un hit mondial după ce a fost difuzată la TV la Cupa Mondială FIFA din 1990).
I LOVE PUCCINI în cuvintele lui Tiberiu Soare
„Muzicieni precum Puccini, Verdi, Beethoven și alții ca ei ajung direct în sufletul oamenilor indiferent de aria lor culturală, de timpurile în care trăiesc aceștia. Muzica aceasta e clasică în sensul că nu se demodează niciodată și sunt ascultați cu aceeași plăcere de generații și generații.
Toți muzicieni pe care îi cunosc îl iubesc pe Puccini. El a fost și un inovator al operei italiene: la el, orchestra redă în mod foarte rafinat nu numai ce se întâmplă pe scenă, ci și trăirile din sufletul personajelor. E un joc psihologic.
Fragmentele pe care le prezentăm în acest concert au o particularitate: multe dintre ele nu sunt neapărat foarte lungi, sunt instantanee din creația lui Puccini. Motivul este faptul că, până la el, opera se scria cu niște subdiviziuni foarte clare, așa-numita operă a numerelor închise. La Puccini, ca și la Wagner, lucrul ăsta dispare, avem aici un flux muzical continuu, ca un flux de conștiință, de la prima notă până la sfârșitul actului. Asta a făcut ca muzica lui să fie asemănată cu tehnica filmografică, lucru deloc întâmplător pentru că exact în anii de maturitate completă a lui Puccini (anii 1920), arta filmului începea să se facă din ce în ce mai simțită.
Așadar, această tehnică de compoziție nu prea permite segmentarea. De aceea, atunci când am ales niște momente reprezentative din muzica lui, a fost destul de complicat – pur și simplu nu îți vine să întrerupi muzica” (dirijorul Tiberiu Soare, în deschiderea concertului I LOVE PUCCINI).
Concluzii
- Puccini rulz, de un secol. Dacă nu credeți, sau de fapt nici nu îl cunoașteți pe Giacomo, ascultați pentru început fragmentele muzicale prezentate în concertul I LOVE PUCCINI.
- Tiberiu Soare sigur a fost plătit de Puccini, a fost prea convingător explicând de ce e minunată muzica lui.
- Fundației Calea Victoriei i-a reușit din nou organizarea unui eveniment cultural de succes, la care media de vârstă nu a fost deloc ridicată.
Foto credit 1, 2: Fundația Calea Victoriei
Foto credit 3: barnum-review.com
