Jack of all Trades, de la A la Z
https://www.ziarulmetropolis.ro/jack-of-all-trades-de-la-a-la-z/

„Jack of all Trades“ este o formaţie de rock alternativ, care susţine că oferă publicului un produs muzical „autobiografic şi complet sincer de la cap la coadă”. În noiembrie 2014, aceştia au lansat primul videoclip, „Cum vrei să fiu”, marcând totodată şi începutul activităţii de concerte live.

Un articol de Dan Boicea|15 februarie 2022

La finalul lunii ianuarie, trupa a susținut un mini-turneu prin țară în cadrul proiectului „Pepiniera”, susținut prin programul Comisiei Europene – Music Moves Europe. Prin intermediul proiectului, organizatorii își propun să susțină artiștii cu potențial și să-i ajute să-și extindă baza de fani la nivel național. Concertele au avut loc la Bacău, Iași și Galați.

Cât despre planurile de viitor ale băieților, începând din martie vor lansa ultimele patru piese de pe albumul „Single by single”, iar în toamnă își propun să lanseze cel de-al doilea album. Le urăm succes și vă invităm să îi cunoașteți într-un interviu sub formă de alfabet, cu solistul Alexandru Teodorescu.

A – Ascultatul. Muzica gravitează în jurul acestui “A”, poate cel mai important. Orice muzician, amator sau profesionist, trecător sau legendar, a început cu ascultatul. Fie din interior (emoții, convingeri), fie din exterior (alți artiști, alte sunete samplate ulterior). De la ascultat pleacă totul, după aceea apare dorința de creație, de subliniere a ideii pe care vrei s-o (re)transmiți. Am ore întregi în care privesc în gol și ascult o temă sau un demo de la colegi ca apoi în mintea mea să prindă contururi și nuanțe ce ulterior vor defini piesele noastre înainte să le imprimăm fizic. Înclin să cred că ascult o energie dintr-un pasaj muzical, nu doar sunetul. Așa mi-am tradus eu ideea de vibe, așa compun pentru ca versurile să fie în temă cu energia instrumentalului. Plus că vibe-ul e tot ce a mai rămas, sunetul s-a tot făcut și refăcut în atâția ani de ascultat și reascultat.

B – Bani. La 14 ani o să zici că nu îți pasă de ei (pentru că nu i-ai muncit niciodată), că îți pasă de orice altceva, că nu o sa fii un sclav al lor, dar de pe la 20 încolo o să observi cum banii uneori te ridică, alteori te coboară. Mulți spun că banii omoară arta de orice fel. Alții au descoperit că o poate cataliza. Alții zic că sunt o invenție trecătoare. Mie mi se pare că așa cum ai nevoie de oxigen, așa și arta ta are nevoie de bani. Când îi ai, poți cumpăra timp sau lux. Dacă te crezi artist, ar fi bine să cumperi timp. Atunci când banii lipsesc, muzica ajunge din păcate pe locul doi în ierarhia priorităților. Important e ca, indiferent de ce-ți vine la rând în viață, muzica să rămână acolo în top 3 alături de familie și câștigarea existenței. Dacă muzica iese din top 3 priorități, înseamnă că ai tras linie și ești bucuros că ai bifat-o și pe asta cu artistăreala. Good for you, now what?

C – Chitară. La început acustică, ulterior electrică. Ideal amândouă. Acustica nu are nevoie de priză, o folosești sub orice pom, lângă orice foc, cânți orice în cel mai brut mod posibil. Energie joasă la cel mai personal nivel. După aceea, apare electrica și ai super energie, dar nivelul de conectare personală e mai scăzut – ești cu jumătate de metru înălțime deasupra publicului.

Dacă ai cântat sub orice pom, lângă orice foc cu acustica, vei înțelege că înălțimea scenei e doar un ring de dans de sărbătoare, nu un tron de fier ca să te uiți de sus la oamenii din fața ta.

D – Depresie. Cred că e în fiecare din noi în cantități diferite pe o scară de la 1 la 10. Cu cât e mai mare, cu atât și arta cică e mai profundă. Cică. Important e să nu uiți că scena e un motiv de sărbătoare, nu un tron de fier. Unii își cântă direct grijile, problemele și fricile, alții inspiră, compilează și le transformă în caterincă, pansamente, sfaturi sau momente unice. Fiecare alege ce vrea să fie în artă. Eu mereu am fost un elev cel puțin de trecere, plecarea la mine cred ca e din nota 5,  dar aș vrea ca “D”-ul din muzica noastră să nu treacă de nivelul 2, maxim 3. Nu îmi iese mereu, d-aia există și piesa “Drum Bun”. Nimic greșit, totuși.

E – Energie. Pe scenă. Nu ai asta pe scenă, mai bine rămâi în studio. D-aia cred că simțim emoțiile premergătoare show-ului. Ne încărcăm cu energia din univers ca apoi să o împărțim cu toți cei care aleg să vină la concert, toți cei care o caută în muzică.

F – Fifa. Cred că am lejer jumătate de an petrecut efectiv în Fifa în toți cei 29 de ani. Pentru mulți e un joc, pentru trupă, mai nou, e și un nou motiv de sărbătoare de pus în scenă: o piesă. Caterincă. Coming soon.

G – Gloria. O variabilă destul de importantă care te controlează uneori. E unul din motivele pentru care toți facem ce ne dorim să facem. O căutăm cu toții, nu doar Doru de la Mono Jacks, care a și strigat-o pe nume în 2020.

H – Harneală și hărtăneală. Mi se pare că în acest domeniu de activitate nu pot exista una fără cealaltă. Un șmecher natural știe că nu poate face totul de unul singur și de aceea trebuie să fie pregătit să presteze aceste două acțiuni. Prima pentru networking, a doua pentru a duce la bun sfârșit ce și-a propus. La fel de important e și să nu uiți pe nimeni pe drum. Dacă uiți, înseamnă că nu ești șmecher natural.

I – Irelevanță. Dacă îți plantezi undeva în colțul minții că într-o anumită măsură muzica ta este și irelevantă, s-ar putea să fii salvat. E bine să-ți lași puțin loc de a nu te lua în serios complet. Nu de alta, dar viețile oamenilor se salvează mai întâi cu îndeplinirea nevoilor de bază din piramida lui Maslow și abia după aceea cu propria-ți persoană. Ba ce să vezi, chiar și tu, artistule, ai nevoie de aer, apă, mâncare înainte de a avea nevoie de geniul tău.

J – Jack of all Trades. Ultima trupă din care vreau să fac parte. Singurul plan B ar putea fi proiect solo, dar la podcast la Gojira, Moga a zis că nu tre’ să am niciun plan B în muzică. :))) Sunt safe, pentru proiectul solo nu am compus nimic până azi. Merg cu W-ul înainte ca la Counter alături de Gabi, Andrew și Mădă. Sper să dureze pe viață, la fel ca tabla de pe casă. Pare că o avem pusă bine toți patru.

K – Kemper. Cel mai scump obiect pe care îl dețin. Aș fi putut să am măcar un Golf 4, BMW din 2000+ sau un Logan cinstit, dar am ales să-mi sune chitara electrică. Și nici măcar nu cânt la chitară pe toate piesele…

L – Linkin Park. Collision Course-ul cu Jay Z. Nici până azi nu am ascultat ceva care să mă spargă la prima audiție mai tare decât EP-ul ăsta. Așa am început să fiu rocker și să nu mai ascult dance-ul românesc al acelor ani. Dacă până în 2004 nu exista să mai fac altceva în timp ce mă jucam Fifa, după 2004 nu puteam să mai fac nimic la calculator fără Linkin Park pe fundal. Cred că bunica mea știa și ea versurile, chiar dacă nu știa pic de engleză. Dumnezeu s-o ierte. I-am dat play acum. O să termin interviul cu Collision Course în căști. Hai și tu.

M – Mama. Orice o să alegi în viață, va încerca să te înțeleagă. Își va face griji pentru tine, dar indiferent de cât de necunoscut va fi drumul, te va vrea fericit. Mama mea nu mi-a blocat niciodată deciziile, dar mereu a avut întrebări complexe legate de “B”-ul din interviu și de riscul “V”-urilor. Cred că d-aia sunt azi un “visător realist”. Nu regret prea multe, dar nici 100% fericit nu sunt cu standardul ăsta dublu. Mă bucur totuși că pot fi perfect funcțional în ambele zone, iar asta se datorează întrebărilor puse de ea în adolescență despre bani și vicii. Simt că îi place pe bune “Momentul de acum”, iar asta arată încă o dată că a înțeles și artistul și nu s-a concentrat doar pe aspectele civiliei mele.

N – Nișă. Orice artist are nișa lui, mai mare sau mai mică. Nu a existat ceva general valabil și nici nu va exista. Pe cât de enervantă e ideea, pe atât de reconfortantă e, mai ales când ești la început și trebuie să-ți alimentezi optimismul. Queen de exemplu, sunt fucking huge, dar cu versurile pe care le au, pe mine nu mă mișcă deloc. Mai știu câțiva. Dacă nici ei nu mulțumesc pe toată lumea, alții ce pretenții să mai aibă? Asta a fost o demonstrație de putere a exemplului. Delivered by yours truly. Mamă ce i-am zis-o lu’ Freddie, ce cool sunt…

O – Oglindă. Singurul obiect din care îți iei zilnic “doza ta de tine însuți”. E extrem de addictive, mulți nici nu ne dăm seama cât de mult timp ne consumă(m). Are și hibe, nu e 100% accurate: te arată în chiralitate (vezi Breaking Bad pentru explicații), atât pe exterior cât și pe interior. Ai grijă de tine, scumpete. Întrebarea e dacă cu oglindă sau fără.

P – Pace și liniște. Nu am putut niciodată să trăiesc mai mult de 5, hai 7 zile cu ele. Pentru că devine totul plictisitor. Am înțeles demult că sunt un om care trebuie să inventeze întrebări și să facă zgomot, să umble în 7 direcții, după care să-și ia burnout, să zacă 3 zile și după să o ia de la capăt. Plus că de mic mă certau vecinii că făceam gălăgie cu mingea la fotbal și mi-a rămas în cap că liniștea e practic lipsa distracției. Noaptea dorm cu podcasturi. Nici măcar atunci nu vreau pace și liniște. Dar nici scandal nu caut…

Q – Qm vrei să fiuJack of all Trades. :))))) Mi-a venit să scriu Qatar așa la mișto, fără nicio legătură, dar am zis să trișez totuși ca pe yahoo messenger în 2004 și să fac reclamă la încă o piesă de-a noastră. Piesa de la care a început totul.

R – Respect. Poate că gândesc bătrânește, dar am avut și o să am mereu idoli și oameni cărora să vreau să le strâng mâna. Nu cred că sunt self made, ci o constantă a ceea ce am înțeles că au făcut oamenii pe care i-am apreciat. De la niciunul dintre noi nu a început totul, nimeni nu s-a născut învățat, fiecare om acumulează alt set de informații diferit de al oricărui altcuiva și cred că e important să înțelegem că întregul este scopul final, nu propriul perimetru. Totuși, la fel de important ca respectul este și lipsa lui în anumite momente. D-aia poate nu toți profii din școală pensionați merită să fie ajutați să treacă strada cu orice cost.

Omul cât trăiește învață, probabil unii chiar până-n ultima secundă.

S – Soția. Cred că am găsit-o. În loc să ne maturizăm, devenim și mai copii. E o direcție interesantă.

T – Tastatură. Fără ea, nimic din cele multe ore pe care le petreci pe telefon / PC nu ar fi existat. Nici accesul tău la foarte multă muzică. De vreo 20 de ani, cu niște tastaturi și diverse perechi de degete am ajuns destul de departe noi, oamenii. Aproape tot ce vezi în jurul tău fix acum când îți iei ochii din ecran, e făcut de om. Acum când te uiți înapoi realizezi că Online-ul e jumătate concept, jumătate formă fizică. Și totul făcut de milioane de tastaturi și perechi de degete. În doar 25 de ani… Suntem toți vinovați. Inclusiv tu, cu meme-urile tale.

U – Underground. La 14 ani credeam că muzica adevărată e anonimă. La 20 am început să înțeleg că muzica e toată adevărată, doar că cea mai faină pentru sufletul meu e aia când simți că în spate e un artist și nu un civil care încearcă să vândă diverse. Pe la 40 vedem cum mai stau cu astea. Pentru mine, în 2022, underground-ul nu mai există. Există oameni care fac muzică și punct. Uitându-mă în trecut, înțeleg înverșunările și convingerile mele puternice de atunci tipice vârstei. Ce mi s-ar părea greșit e să nu mă mai schimb în timp deloc ca mindset. Am învățat că același om, puști de 16 ani, simte altfel viața față de același om, adolescent milenial de 29 și că e important ca fiecare să se comporte conform vârstei, fără să vrea să rămână blocat în timp. Sunt diferențe, miezul e același. D-aia într-un fel reacționez când vorbesc de underground cu un puști de 15 ani, și altfel când vorbesc cu unul de 35.

V – Vicii. Le-am făcut și eu testdrive. Cele mai ușoare s-au fumat și băut. A doua zi a sunat alarma la telefon și a trebuit să ma refac pt job / trupă ca să exist în continuare în aceleași condiții cu care m-am obișnuit și pentru care am muncit toată viața. Nu a fost foarte greu să-mi revin din aceste aventuri pentru că nu le-am lăsat să-mi intre în casă. Dacă vrei cu orice preț să îți satisfaci și tu curiozitatea asta, îți doresc doar să ai și tu norocul de a fi deja independent, pe banii și forțele tale și să înțelegi că viața ta nu își permite să piardă vremea cu mahmureli și sevraje. Ai mult mai multe lucruri reale de realizat și bine ar fi să te apuci azi ca să te bucuri pentru tot restul vieții tale de ele. Mai ales dacă ai 14 ani. Energia ta e deja acolo, trebuie doar să greșești în direcția potrivită, pentru că din greșeli învățăm orice. Singurul viciu care a rămas la mine era de dinainte acolo. 35g de zahăr la o doză de 0.33. Zilnic. În loc de apă.

W – Cea mai importantă tastă. Cu W-ul înainte! În orice RPG și Counter.

X – X-ul primit de Carla’s Dreams la Superstar România. Deși inițial a fost like, ulterior s-a răzgândit și a rămas anti-mine până la final, inclusiv behind camera. N-am făcut pace și liniște cu fazele alea, dar cum ziceam mai sus, nici scandal nu caut. Dacă nu mi-ar păsa deloc, ar însemna că mi-am pierdut timpul ducându-mă acolo. Dacă mi-ar păsa enorm, ar înseamna că nu știu cine sunt și doar aștept validare. Noroc că există tasta “W”. Vedem cât de bun e scriptul ăsta pe care-l trăiesc. Piese noi să scoatem, restul vine de la sine.

Y – Y u so Negative? De pe la 20 de ani mi-am propus să nu mai scot în evidență ce e rău și să laud când văd ceva ce-mi place. D-aia, de câțiva ani, feed-urile mele de social media au numa vibe-uri constructive, sper eu. Lucrurile nașpa, ca să existe, trebuie ca cineva să le dea o denumire. Eu am ales să #RămânSăStingLumina alături de oamenii mei, adaptându-ne și încercând să ne bucurăm de ce avem bun în viață. Și uneori e mai mult decât suficient. Mi-e foarte greu să mai am prieteni care sa fie hateri în diverse domenii pentru că mi se pare o risipă enormă de energie emoțională să îi mai ascult. Cred că discuția în contradictoriu creează progresul, dar trebuie foarte mare atenție la argumente. Haterul nu are argumente, are doar convingeri, iar asta nu e îndeajuns. Plus că, “Păreri pe net? Ha, ne-ai rezolvat/ Reclama negativă pe mulți i-a ridicat.”

Z – “Zi un banc, Alex”. – Se întâmplă des la final de concert. Doi băieți mergeau pe stradă. Unul era muzician, dar nici celălalt nu avea bani.



01
/03
/22

Concertele 𝑬𝒀𝑬𝑫𝑹𝑶𝑷𝑺 au fost descrise ca fiind, în mod paradoxal, energizante și generatoare ale unei stări de puternică melancolie. Trupa și-a început povestea în 2012, cu piese în limba engleză. Odată cu anul 2015 și cu îmbrățișarea limbii române ca mediu de exprimare, și-au consolidat propria poziție pe piața românească de muzică alternativă, lansând piese ca „Spre Soare”, „Prezent”, „Bicicleta” sau „Mai Stai".

24
/02
/22

Ioan Tugearu vorbeşte despre: moda spectacolelor de balet sovietice din anii ’70, semnificaţia repertoriului Operei Române, valoarea dansului pe plan european, succesul unui spectacol de dans într-o societate totalitară şi/sau democratică, situaţia profesională a dansatorului român, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

22
/02
/22

Sergiu Anghel vorbeşte despre: moda spectacolelor de balet sovietice din anii ’70, semnificaţia repertoriului Operei Române, valoarea dansului pe plan european, succesul unui spectacol de dans într-o societate, situaţia profesională a dansatorului român, moneda „euro“ în spaţiul european al culturii, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

15
/02
/22

„Jack of all Trades“ este o formație de rock alternativ, care susține că oferă publicului un produs muzical „autobiografic și complet sincer de la cap la coadă”. În noiembrie 2014, aceștia au lansat primul videoclip, „Cum vrei să fiu”, marcând totodată și începutul activității de concerte live.

17
/01
/22

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pauza de bine“, un podcast despre life design, despre cum să îți creezi o viață care îți vine ca turnată. "Îmi place să spun că Pauza de Bine e locul în care te invit să te întâlnești cu tine, dacă ești pregătit să trăiești o viață mai conștientă, aliniată cu valorile tale" - Cristina Oțel.

12
/11
/21

O întâlnire cu scriitorul portughez José Luís Peixoto, prezent în acest an la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), pornind de la romanul „Autobiografia”, disponibil în limba română la Editura Pandora M. Despre Lisabona, José Saramago și Pilar del Rio, anii ’90 și provocări în literatura contemporană, cu unul dintre cei mai apreciați autori de limbă portugheză de azi!