Iarna
https://www.ziarulmetropolis.ro/iarna/

Se joacă la Nottara spectacolul „Iarna” (după o piesă de Jon Fosse, dramaturg norvegian contemporan), regizat de Mihai Măniuţiu. Scenografia: Adrian Damian. Muzica: Mihai Dobre (de la Șuie Paparude). Coregrafia: Andrea Gavriliu. Cu: Andi Vasluianu, Catrinel Dumitrescu, Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu.

Un articol de Andrei Crăciun|24 noiembrie 2016

Nu prea e – după mintea mea învechită – spectacol de teatru această întâmplare de la Nottara. E altceva, dar ce e – nu știu. Poate instalație de artă contemporană, poate altceva pentru care nu cunoaștem încă o denumire. Am fost, am văzut, am căscat și eu ochii în jur. Oamenii se cam încântau. Nu mă număr printre ei. Dimpotrivă.

Spectacolele de teatru se împart în trei mari categorii. Unu: spectacole care îți plac dumitale și plac și majorității (din sală). Doi: spectacole care nu îți plac dumitale, dar plac majorității (ele domină). Trei: spectacole care nu plac majorității, dar ție da.

Iarna este în această a doua categorie. Nu spun că nu e spectaculoasă scenografia, nu spun că nu e interesantă coregrafia, nu spun că muzica nu e aparte. Trebuie să fie, din moment ce tulbură atâția cetățeni. Spun însă că pe mine nu.

Povestea – întâi – e de o banalitate crasă mulsă, lapidar, de semnificații filosofice mai înalte, în bună tradiție nordică. Un cetățean ajunge într-un alt oraș, unde are o aventură extraconjugală cu o cetățeancă. În urma acestei complicații sentimentale cade în dragoste și stă așa căzut, în timp ce i se duc naibii familia, serviciul și toate celelalte. Așa, și? Ce e așa de deosebit aici?

Iar la sfârșit bineînțeles că… Dar nici nu vă mai povestesc. Mergeți, totuși, la teatru, că rău nu are cum să vă facă.

Dincolo de povestea asta (care nu reușește, totuși, să spună nimic nou) e spectacol, e adevărat. E iarnă (personajele sunt îmbrăcate în alb), e plin de omăt, de nea, de zăpadă. E multă, să prindem ideea. Am prins-o. Și se întâmplă tot felul pe scenă. Pe unele le-am înțeles, pe unele nu m-a dus mintea să le cuprind (modernitatea, na).

Ca atare, dacă aveți posibilitatea și plăcerea să mergeți la Nottara (veste bună: teatrul s-a întors acasă, pe Magheru) să vedeți ceva ca la marile muzee de artă contemporană, nu ezitați – a se pleca de îndată.

Dacă, însă, doriți ca la teatru să vedeți totuși teatru (recognoscibil), aș spune mai degrabă pas. Dar, în definitiv, eu nu sunt decât un amărât de spectator, o cumplită minoritate, ba chiar una care nu pătrunde toate sensurile lumii-ca-un-dans.

Haideți să nu cădem în exagerare. Iarna e – vizual -, până la urmă, ceva frumos. Dar la fel de bine spectacolul ăsta putea să fie și cu surdo-muți pentru surdo-muți. Căci nu pleci acasă cu nicio idee rostită, cu nicio replică bună, strict textual te întorci întocmai cum ai venit. Și atunci, de ce ai mai venit?

Un cetățean ajunge într-un alt oraș, unde are o aventură extraconjugală cu o cetățeancă. În urma acestei complicații sentimentale cade în dragoste și stă așa căzut, în timp ce i se duc naibii familia, serviciul și toate celelalte. Așa, și? Ce e așa de deosebit aici?

Foto: Adi Bulboacă

 

29
/03
/24

Romanian Design Week, un festival multidisciplinar dedicat industriilor creative ce promovează designul, arhitectura, creativitatea și inovația, lansează în colaborare cu UniCredit Bank un concurs destinat tinerilor ilustratori și designeri grafici din România, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Scopul competiției este crearea colecției oficiale de obiecte de merchandising pentru festival, având ca temă "Unlock the City".

29
/03
/24

Una din trei femei se confruntă cu pierderea sarcinii de-a lungul vieții. Una din șase femei se confruntă cu infertilitatea. Una din două femei trece prin depresie și/sau anxietate, în urma pierderii unei sarcini, sau în contextul problemelor de infertilitate. În pofida frecvenței lor, aceste experiențe sunt totuși unele dintre cele mai stigmatizante și izolante din societate.

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.