Îl iubiți pe Alex Tocilescu?
https://www.ziarulmetropolis.ro/il-iubiti-pe-alex-tocilescu/

Se joacă la POINT spectacolul „Bun de export”. În regia Catincăi Drăgănescu. Cu actorii: Silvana Negruţiu, Crina Ene, Constantin Dogioiu şi Alexandru Zob. După un text despre Alex Tocilescu scris de Alex Tocilescu (din care rezultă că e foarte greu să nu îl iubeşti pe Alex Tocilescu – şi aşa e, e foarte greu).

Un articol de Andrei Crăciun|12 martie 2018

Pe mine m-a chemat Zob. Pe Zob l-am întâlnit în parcare, căci suntem vecini (stă cu un etaj mai sus). Am un autoturism proprietate personală care stă în parcarea din fața unui bloc din mahalaua Teilor, mai trec din când în când pe acolo, să mă uit la el (n-are baterie, nu mai pleacă).

Așa m-a găsit și Zob, mă uitam la mașina mea mică și îmi aminteam de anul 2005, când și eu, și ea eram tineri.

Actorul avea un ghiozdan în cârcă. L-am întrebat unde pleacă și mi-a zis că în America de Sud. Aha, am zis. Bravo, să ai grijă pe acolo, am zis.

Câteva luni mai târziu, când eu încă îl credeam în America de Sud, îmi scrie Zob: vrei să vezi spectacolul ăsta după piesa lui Tocilescu?, e cu mine. Bine, am zis.

Strict textual, Bun de export este un splendid delir autobiografic, narcisist și amuzant.

Tocilescu dramaturgul relatează povestea a trei generații de Tocilești – Alecu, bunicul, doctor în boale interne (specializare în sifilis), care a învățat carte pe la Paris, Alexandru, tatăl, marele nostru regizor, și el, Alex, copil crescut în Germania, însurat apoi cu o poloneză și ajuns la maturitate să trăiască pe banii nevestei pe la New York.

Din fericire, Alex lasă poloneza, lasă New York-ul, se întoarce la el în bloc (pe Dr. Felix) și trăiește aici. Printr-o campanie inteligentă de ademenire a locatarilor în etate și nu numai devine chiar președintele asociației de proprietari.

Intră în publicitate și, dovedindu-se deștept pe internet (cu pisicile personale și nu numai), atinge o oarecare faimă, cu formația lui (Aeroport) dă chiar un șlagăr (Simona Ionescu), își reface și viața, mai scrie niște cărți.

Intră și în politică (în Partidul Bun), se visează primar și încearcă să înțeleagă ce e în capul tinerilor români care tot vor să plece din țara noastră și să umble de nebuni prin lume după cai verzi pe pereți. Și cam asta ar fi viața lui Alex Tocilescu (ajuns, când?, deja la patruzeci de ani).

Ar fi bine și atât, dar la Tocilescu teatrul începe abia înspre epilog, încolo. Are ceva gogolian scrisul dumnealui. Adică, na, am mai auzit autobiografii (foarte puțin) romanțate, am mai auzit povești cu oameni care pleacă, se întorc, pleacă iar și tot așa.

Arta începe însă abia când Tocilescu, președintele asociației de proprietari, închide blocul și nu mai lasă pe nimeni să iasă din el. Arta începe când Tocilescu dramaturgul se refugiază în imaginar și creează acolo.

Spectacolul, acum. Catinca Drăgănescu are de ani de zile o direcție în teatrul românesc, întâmplare rară în această lume haotică. Ne pune în fața ochilor (dar și în spatele lor, desigur) oglinda care ne arată problemele importante ale societății noastre aflată într-o criză care nu mai trece și într-o tranziție către nu-mai-știm-ce.

Actorii: Zob – nu că e vecin cu mine, că știți cum sunt vecinii în secolul XXI, avem doar relații de bărbie (după o frumoasă expresie a poetului Arghezi), bună ziua-bună ziua, bine? – bine! – îl întrupează credibil mai ales pe conu’ Alecu Tocilescu (cel cu boalele interne, cu sifilisul) în scurtul său exil parizian. Are farmecul discret al burgheziei actorul Zob, are, are.

Alexandru Zob, în „Bun de export” (regia: Catinca Drăgănescu), la Point.

Crina Ene – duce entuziasmul la un alt nivel. Constantin Dogioiu – la el e mai greu, pentru că îl joacă pe însuși Alex Tocilescu. Și e greu să joci un personaj ca Alex Tocilescu (că nu e doar scriitor, e și el – mai ales – personaj). Dar se achită: îi reușește acest Tocilescu autoironic și fals grandoman.

Iar Silvana Negruțiu, care are o înaltă știință a jocului de teatru, aduce farmec spectacolului. Nu e greșit să consemnăm că femeile din lumea Tocileștilor au făcut, de fapt, totul îndurabil.

Bun de export te întreabă de la obraz de ce nu faci efortul de a mai rămâne, totuși, și în România. Că e efort, e chin.

Dar dacă o să mergeți să vedeți spectacolul înseamnă că încă mai sunteți pe aici, ceea ce, până la urmă, cum să vă spun?, vă privește.

Mno.

Strict textual, Bun de export este un splendid delir autobiografic, narcisist și amuzant.



08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

08
/02
/23

Deși anul precedent a fost marcat de provocări pentru piața editorială, Editura Litera a reușit să aducă pe rafturile cititorilor bestsellere internaționale, romanele scriitorilor români contemporani, cele mai inovatoare cărți în materie de psihologie și o multitudine de titluri pentru toate tipurile de public.

08
/02
/23

Centrul de Resurse în Fotografie (CdRF), primul și singurul proiect de acest gen din România dedicat fotografilor amatori și profesioniști, vă invită la CdRF Foto Market, pe 11-12 februarie, la OTOTO Store (Calea Victoriei, nr. 153), între orele 12:00-21:00.

07
/02
/23

Din ce în ce mai mulți oameni își îmbunătățesc rutina de citit cu audiobooks. Astfel 24% dintre români au încercat deja experiența cărților audio, iar pentru 72% dintre români formatul este unul care li se pare atractiv, conform unui studiu realizat de AHA Moments în 2022 (pe populația urbană digitalizată, 18-55 de ani, din România). 

06
/02
/23

Despre cum „Nora” lui Henrik Ibsen a inventat feminismul și nemulțumirile în mariaj s-a spus suficient. Fie că a fost întâmpinată ca o supraviețuitoare a celui mai șoptit abuz domestic, sau că i-a fost criticată reacția radicală de a-și abandona copiii și statutul social peste noapte, Nora este una dintre cele mai populare protagoniste dramatice, iar „Casa de păpuși” este un clasic care stârnește (poate că inclusiv în prezent) sentimente puternice.

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

03
/02
/23

Marti, 7 februarie, ora 18.30, la Seneca Anticafe, strada Arhitect Ion Minu nr 1, se lansează raportul de cercetare "Consumul cultural al tinerilor și tinerelor din orașele mici și mijlocii. Perspective feministe" realizat de Asociația Room 2046 și Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România, cu ocazia derulării proiectului F-SIDES Chapters - o serie de cinecluburi feministe în urbanul mic și mediu din România.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.