IN MEMORIAM Oana Ioachim – Totul e un joc, de Paul Ioachim, la TVR 2 - Ziarul Metropolis

Oana Ioachim s-a stins din viaţă vineri, 11 septembrie, mult, mult prea devreme. Casa de producţie TVR propune, in memoriam, spre difuzare la TVR 2, „Totul e un joc”, piesă scrisă de Paul Ioachim, tatăl Oanei, în care actriţa îşi manifestă întreaga gamă a talentului său comic.

Un articol de Petre Ivan|15 septembrie 2015

În „Totul e un joc”, dramaturgul Paul Ioachim amalgamează realitățile. Viața unui actor faimos care își căsătorește fiica cu un regizor de succes se împletește cu repetițiile pentru premiera piesei în care un personaj, actor faimos, își mărită fiica cu un … personaj, regizor de succes.

Realitatea și ficțiunea se împletesc și se amestecă, așa cum s-au împletit și în viața actriței. Fiica dramaturgului Paul Ioachim, Oana Ioachim a crescut, practic, în teatru, iar unul din jocurile sale favorite, când era copil, era să aibă lungi conversații cu tatăl ei în limbi inventate, onomatopeice.

Farmecul său de ingenuă de comedie s-a manifestat ades și alături de partenerul de scenă și prieten din copilărie, Ștefan Bănică Jr. Recent TVR 2 a difuzat spectacolul lor de absolvire „Cadrilul”, după musicalul „Bună seara, domnule Wilde”, unde juca rolul fermecătoarei domnișoare de la țară, cu precepte morale foarte stricte, Cecily Cardew.

A avut o carieră recunoscută atât în teatru, cât şi în cinematografie.

Angajată a Teatrului Mic din Bucureşti timp de aproape 20 de ani, a lucrat cu regizori precum Cătălina Buzoianu, Dan Micu, Dragoş Galgoţiu, Dinu Manolache, Sanda Manu.

Personajele cărora le-a dat viaţă în spectacole precum „Regăsire”, „Trei jobene”, „Desculţi în parc” (pe care a jucat-o ani în șir, în turnee, alături de Ștefan Bănică jr), „Popcorn” şi „Cum iubeşte cealaltă jumătate” au fost aplaudate de sute şi mii de spectatori.

S-a dedicat filmului alături de soțul său, regizorul Răzvan Săvescu, împreună cu care forma un cuplu discret. Cea mai recentă premieră a sa a fost „America, venim!” (2014).

Din filmografie menționăm şi „Icre Negre/ Caviar” (2010), de Răzvan Săvescu, „Cealaltă Irina” (2009), de Andrei Gruzsniczki, „Alexandra” (2007), „Niciodată nu e prea târziu” (2006), de Alexandru Berceanu, şi „Amen/ Amen” (2002), de Costa-Gavras.