Incomunicarea naște monștri
https://www.ziarulmetropolis.ro/incomunicarea-naste-monstri/

În lumea noastră prea rar mai sunt poveşti pentru care „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” rămâne valabil. Nu mai avem timp, nu mai avem energie, nu mai avem răbdare pentru poveşti care durează o viaţă.

Un articol de Monica Andronescu|26 mai 2021

Închidem în noi frustrări și neliniști și alergăm mereu spre un altceva care să ne ofere o altă experiență. Căsniciile azi sunt, poate, mai mult ca oricând, mici tărâmuri de nisipuri mișcătoare, unde echilibrul se păstrează adesea cu ședințe la psiholog, cu tăceri care se transformă în timp în mici monștri, iar scadența incomunicării se plătește la un moment dat și prețul nu e mic.

Textul lui Eric-Emmanuel Schmitt, „Mici crime conjugale”, pus în scenă la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu de Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu, explorează o căsnicie pe care timpul și incomunicarea au erodat-o. Și chestionează iubirea. Cât timp durează iubirea? Când dispare? De ce dispare? Când se transformă în ură? Când minciuna devine mai puternică decât iubirea? Ce înseamnă acceptare? Ce înseamnă încredere? De ce aerul acela de fericire care pare să dureze o viață, pe care ți-l aduce momentul când te îndrăgostești, se transformă într-o zi în otravă?

Situația pe care o propune Eric-Emmanuel Schmitt are însă și o altă încărcătură emoțională. Gilles suferă un accident casnic și își pierde memoria. Iar soția lui, Lisa, îl ajută să redescopere casa, propria viață, familia, să se redescopere pe sine. Ce se ascunde însă în spatele acestei povești? În spatele fiecăruia dintre ei? Cum arăta viața lor înainte de accident? Cine sunt ei azi? Sunt doi străini care pornesc împreună într-o nouă poveste? Sau și-o asumă și se întorc împreună în cea veche?

Spectacolul Teatrului Național din Sibiu, care trebuia să aibă premiera cu public în luna martie, a fost nevoit, din cauza evoluției situației pandemice, să se mute pe scena digitală de unde a fost transmis în direct. Diana Fufezan și Adrian Matioc, în cele două roluri, Lisa și Gilles, au jucat pe scena de la Sibiu, cu sala goală, asumându-și o poveste complicată, care, cu siguranță ar avea alt ritm și altă energie într-o sală plină.

Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu au construit un spațiu mai degrabă impersonal, așa cum sunt mai toate spațiile în care locuim noi azi, funcționale, aerisite, cu mici amprente ale personalității noastre, dar, în esență, impersonale… Aici, se întorc acasă, de la spital, doi oameni, un bărbat și o femeie. Ea spune că sunt soț și soție. El nu-și amintește nimic și simte nevoia să folosească pluralul atunci când îi vorbește ei. Ea e o străină pentru el. Tot locul îi e străin. El însuși își e străin. Nu se identifică deloc cu necunoscutul de care îi povestește ea, nu se recunoaște deloc în acel om pe care ea încearcă să i-l reconfigureze, pentru ca el să intre în acel tipar.

O gheață stranie se simte între ei și pânza aceea de necuvinte se construiește frumos între Adrian Matioc și Diana Fufezan. Simți că acolo e ceva mai adânc, mai profund, că acolo e ceva misterios, ceva ce nu se spune, că ei împart sau ascund o taină. Și povestea începe să curgă. Și misterele încep să iasă la suprafață. Toată rugina unei căsnicii ajunse într-un punct mort, tot ceea ce a rămas nespus ani întregi va țâșni acum și se va așeza între ei. Minciună. Foarte multă minciună. Cât de mult a uitat Gilles din vechea lui viață? Când încep, de fapt, să-i revină amintirile? Și încet, încet îți dai seama că nisipurile sunt cu adevărat mișcătoare, că nimic nu e ceea ce pare, iar adevărurile încep să se întrezărească.

Mariana Cămărășan, a cărei carieră artistică este marcată de astfel de texte dense psihologic, construiește un fel de plasă de fire nevăzute între cei doi, care, în final, se traduce într-o poveste consistentă, în care luminile, culorile marchează schimbări de stare, de perspectivă… de orizont.

Încet, încet, personajele devin mai consistente, mai complicate, relațiile dintre ele la fel. Diana Fufezan construiește inteligent fragilitatea și dezechilibrul și nefericirea Lisei, iar Adrian Matioc se joacă frumos cu adevărurile, cu neputințele și creează un Gilles plin de nuanțe.

Spectacolul de la Sibiu propune o discuție emoționantă despre limitele iubirii, despre limitele căsniciei, despre limitele adevărului… Nu impune concluzii, ci doar deschide o mulțime de posibilități care se traduc în premise pentru autoanaliză.

Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

„Mici crime conjugale” de Eric-Emmanuel Schmitt

Un spectacol de Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu

Distribuția: Diana Fufezan și Adrian Matioc

Foto: Dan Susa

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

12
/03
/24

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) anunță prelungirea perioadei de desfășurare a ediției din 2024 cu o zi față de datele comunicate inițial.

11
/03
/24

Grupul de Facebook „Mergem la teatru” numără 35.4K de membri la început de martie 2024 și adună, într-o comunitate surprinzător de activă și de entuziastă, paragrafe de opinii pe spectrul larg dintre gust conservator și deschidere față de experiment, underground și fețe noi.

11
/03
/24

Artiștii selectați vor lucra timp de două luni la proiectelor lor, fiind găzduiți în Casa Albastră din satul Șona (jud. Brașov), casă restaurată în 2011 de către Fundația Ștefan Câlția. Proiect co-finanțat de AFCN, Șona AIR abordează modelul rezidențelor individuale, se adresează artiștilor din domenii culturale diverse, atât din România cât și internaționali, și susține […]

11
/03
/24

Un bărbat vrea să-și ajute un prieten aflat la închisoare. Se cunosc din tinerețe și crede că oricine merită o a doua șansă. De aceea, intervine pentru el la partenerul lui de afaceri, în speranța că va fi de acord să-i ofere un job.

07
/03
/24

Pe 8 martie va avea loc primul eveniment al primăverii organizat de Celula de Artă, vernisajul expoziției „Călătoriile Spiritului”, semnată de artista Sorana Scortea. Evenimentul va avea loc începând cu ora 19:00 iar lucrările vor putea fi văzute până pe 7 aprilie, în vitrina Pop Up de la Kulterra Gallery, pe strada Știrbei Vodă nr. 104-106.

05
/03
/24

Aăăă, Mihaela Trofimov este o actriță cu o mare foame pentru joacă, da, chiar așa, pentru joacă. Ăăă, o vedeți la Excelsior, la unteatru, la Brăila, pe scenă, puternică, talentată, expresivă. Ăăă ce voiam să zic? Citiți interviul în formă de alfabet și aflați cum o literă, Ă, descrie de cele mai multe ori starea ei de spirit.

05
/03
/24

Pe data de 5 martie se dă startul unui nou apel deschis în cadrul proiectului Share, Tag or Dye, inițiat și coordonat de către Asociația Fotografică Allkimik, în parteneriat cu Asociația Culturală Marginal. Această inițiativă oferă artiștilor din întreaga lume oportunitatea de a-și împărtăși creațiile și de a se implica într-o experiență colectivă de artă

01
/03
/24

Scena Digitală, platforma online de teatru, film, muzică și dans a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS) vine cu o surpriză pentru public în luna martie. Iubitorii de teatru vor putea urmări online trei spectacole de excepție din cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu: „Arta de a povesti” de Alexis Michalik, „O catedrală plină cu orgi” – spectacolul de deschidere al FITS și „FAUST: tribut”.