Ion Caramitru: „În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-caramitru-in-rostire-poezia-poate-deveni-spectacol-al-cunoasterii-de-sine/

În clarobscur şi acorduri de muzică clasică, în decorul format din nişte scaune, o măsuţă, un pian şi un sfeşnic cu o lumânare, şi-a început Ion Caramitru conferinţa „Fals proiect de doctorat”, în Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti – un fel de atelier de rostire a poeziei. A fost prima conferinţă din cadrul Festivalului Naţional de Teatru – ediţia a 25-a.

Un articol de Monica Andrei|27 octombrie 2015

Ironicul titlu al conferinței s-a născut în urma aprobării doctoratelor de două feluri, științific și cel profesional. Ion Caramitru a povestit, că, pe când era ministrul culturii, îi explica colegului său din Guvern, ministrului învățământului de atunci că trecerea la învățământului universitar după normele de la Bologna (3 ani licență, 2 ani master, 3 ani doctorat) nu-și are sensul în artă, pentru că opera artistului e propriul lui doctorat.

Un alt motiv ce l-a determinat să-și numească conferința astfel vine din dragostea pentru poezie și din preocuparea veche de a aduna cărți de poezie ale autorilor necunoscuți, de a învăța pe de rost câteva și de a le recita în diverse ocazii.

„Cândva, am predat la Facultatea de Teatru un curs despre poezie, prozodie și tehnica subtextului, și tot atunci ținem niște ateliere de poezie la Ipotești, și mi s-a propus, să fac din ideea de bază a cursului o teză de doctorat. Am refuzat, pentru că, în artă, doctoratul este absurd”.

Ion Caramitru este un mare recitator de poezie. De la debutul său pe scenă până în prezent, a avut numeroase spectacole de poezie având în repertoriu poezii de scrise de Mihai Eminescu. “Falsul tratat de rostire a poeziei” se naște și din alungarea tonului amabil al sfintei banalităţi, în ceea ce privește rostirea, precum și din concluziile virile acumulate după ce a participat la numeroase seri de poezie unde a observat cum poeții care și-au scris poeziile și le recitau strigat, fără accent logic. „Înghețarea poeziei în pagină îl îndepărtează pe creator de rostirea operei lui. Poetul nu-și poate exprima apoi incantația gândului expus în versuri”.

Starea de grație a cuvântului

După definițiile expuse din DEX despre ce înseamnă poezia, prozodia și subtexul, Ion Caramitru a continuat cu expunerea “stării de grație a cuvântului prin explicarea treptelor în a învăța rostirea poezie”.

Amintește că, între cele două războaie mondiale, se studia în facultatea de teatru despre rostirea poeziei. Erau profesori care jucau și pe scenă, mari maeștri ai genului care țineau cursul și realizau adevărate spectacole de poezie. Astăzi nu mai există asemenea cursuri în programa facultăților de teatru, secția actorie, și nici profesori care să predea despre cum se rostește o poezie.

Prima treaptă în rostirea poeziei înseamnă lectura intimă în singurătate. Actorul îl invită pe Lari Georgescu în scenă, îi propune să ia una dintre cărțile de pe pian și să-și aleagă o poezie, după ce citește câteva. Acesta alege poezia “Mânia lui Dumnezeu” de Emil Brumaru.

“Rostirea seminificației poeziei înseamnă a spune ceea ce nu e scris, ceea ce nu trebuie rostit. E adâncimea pe care trebuie să o taci. Poetul își citește prost propria poezie pentru că preia textul și își descarcă emoția. În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine” spune directorul Teatrului Național.

Următoarea treaptă în rostirea poeziei: După ce Lari Georgescu citește poezia cu glas tare, îl pune să o explice. Cu ochii închiși și cu glasul gândului, derulează filmul poeziei descoperind împreună subtextul ei. La ultima treaptă Lari Georgescu spune poezia pe dinafară, fără să vadă textul.

“Poezia nu poate exista fără muzică. Tăcerea poeziei e muzică,” continuă Ion Caramitru. Îl invită lângă dânsul pe Aurelian Octav Popa, adăugând că ceea ce cântă muzicianul “e sonorul a ceea ce a scris poetul”.

conferinta Ion Caramitru FNT - foto Lucian Muntean_1055

„Niciodată nu m-ai învățat să vorbesc,” îi reproșează Aurelian Octav Popa actorului, în timp ce se așază la pian și derulează primele acorduri din Bach, apoi din Debussy.
Conferința s-a terminat cu întâmplări vesele povestite din viața de actor recitator, precum și cu recitarea unor frumoase poezii.

Între rostire și răstire

Conferința a fost ca o mană cerească pentru cei care doreau să învețe ceva din tainele meseriei de la un cunoscător. Mi-ar fi plăcut să văd sala plină de studenți de la facultatea de teatru. În sală erau prea puțini tineri, niște actori din Teatrul Național și multe persoane în etate din lumea culturală.

Limba are funcţia de a comunica. Modul de a se exprima al cuiva reprezintă un mod de gândire. Totul ține de modul cum se rostește mesajul. Astăzi criza limbajului arată o lume aflată în descompunere. Interjecţia ţine loc de emoţie, insulta suplineşte argumentul, epitetele dau iluzia unei trăiri intense.

Stereotipia din gradele de comparație ale adjectivului exagerat se transformă în pleonasme rostite obsesiv de toată lumea dezvăluind automatismul conştiinţei fiecăruia și golul interior. Între rostire și răstire este diferența de o vocală, iar fiecare cuvânt în parte are alt sens și altă semnificație. Rostirea trădează modul de a gândi și de a fi al omului, iar răstirea e forma de exprimare a celor needucați și nevrozați.

Suntem în țara lui Caragiale și prea puțini citesc poezii. E prea mult să le ceri cum să le rostească.

FOTO: Lucian Muntean



26
/08
/15

Când crezi că știi foarte multe, dacă ai un grăunte de curiozitate, deschidere la nou și bun simț, constați că nu știi aproape nimic. Cu un deceniu în urmă, un film, Capote, cu Philip Seymour Hoffman în rolul principal, mi-a dat o palmă strașnică și o temă pentru acasă. Cu maximă rușine constatam că nu citisem nimic din ceea ce a scris Truman Capote.

25
/08
/15

Prima ediție a evenimentului cultural Theaterstock Bacău, desfășurată între 1 și 16 august, și-a închis porțile lăsând în urmă frânturi de muzică bună, amintirea unor spectacole bune, unele chiar foarte bune, dar și a micilor probleme cu care s-au confruntat organizatorii și participanții.

20
/08
/15

Pe 20 august 1980, bărbații din întreaga lume au pierdut un ajutor de nădejde. Au existat vremuri când mulți tineri și mai puțin tineri au reușit să facă mari cuceriri cu ajutorul lui Joe Dassin. Chiar dacă în materie de muzică, la noi, multe erau interzise, Dassin era tolerat, puteai găsi discurile sale și dacă totuși erai ghinionist era imposibil să nu găsești un Cornel Constantiniu care să cânte melodiile lui... Joe Dassin.

14
/08
/15

Răutatea umană ne urmărește uneori și dincolo de granițele palpabile ale acestei lumi. Cel mai frumos zâmbet al umanității imprimat pe peliculă a trebuit să se ascundă sub doi metri de beton armat pentru a putea să scape de efectele nedorite ale propriei faime (**).

18
/06
/15

Abia trecuse de jumătate lunii aprilie când s-a întâmplat primul an fără Gabriel García Márquez. Undeva pe la sfârșitul lui martie am rămas ca Aureliano Buendia copil în pragul ușii din bucătărie și am zis: va veni cineva. De ce am zis eu așa?

07
/05
/15

Pe 7 mai se împlinesc 10 ani de la premiera spectacolului „Avarul îndrăgostit”, de Cristian Juncu, după Molière, în regia lui Vlad Massaci, jucat la Teatrul de Comedie. Ziarul Metropolis publică a doua parte a eseului despre „Avarul” scris de Ioan Chelaru, interpretul rolului principal.

07
/05
/15

Astăzi se împlinesc 10 ani de la premiera spectacolului „Avarul îndrăgostit”, de Cristian Juncu, după Molière, în regia lui Vlad Massaci, jucat la Teatrul de Comedie. Ziarul Metropolis publică eseul despre „Avarul” scris de Ioan Chelaru, interpretul rolului principal. Astăzi - prima parte.

31
/03
/15

Câștigătorii îi știți: Nae Caranfil și „Closer to the Moon” au obținut cele mai importante premii, inclusiv pentru cel mai bun film, la Gala Gopo 2015. Însă vă propunem câteva frivolități subiective „la cald” din sala Studio a Teatrului Național din București.

28
/03
/15

Obișnuit să sufle în tot felul de iaurturi fotbalistice, ultima dovadă episodul dinaintea meciului cu Irlanda de Nord relatat în acest colț onorabil de internet, generalul Iordănescu nu putea rata ocazia să iasă la rampă și cu ocazia vizitei la Ploiești a formației din Feroe. Cum creșterea oilor este o îndeletnicire de bază în insulele care încă depind parțial de Regatul Danemarcei, atunci este evident că vorbim de un iaurt de bună calitate. / România - Insulele Feroe se joacă duminică, 29 martie, de la ora 19:00, pe stadionul Ilie Oană, din Ploiești

23
/03
/15

Sunt un vultur… Nu încape îndoială… Zbor înalt, fără eforturi prea mari și îmi permit să mă las pe aripile vântului să mă poarte în voia mofturilor sale nemărginite…

19
/03
/15

În ultimele trei săptămâni, în fiecare miercuri seara, grație TVR 2, m-am întâlnit cu un vechi prieten, Jean Paul Belmondo, omul care la vârsta pubertății ne transmitea clar că și noi cei mai puțin înzestrați de natură cu chipuri de cuceritori avem șansa noastră în viață, la iubiri lungi sau scurte, în funcție de posibilități și dorințe.

17
/03
/15

Un prieten mai tânăr, cinefil de pripas, cataloghează filmele în trei feluri: 1. E bun, merită descărcat de pe net.; 2. Nu merită nici să fie furat.; 3. Arta se plătește, merg la cinematograf! Într-o discuție particulară devenită parțial publică grație scrisului am încercat să-l conving că ”Aferim!” merită fiecare leu pe care îl va scoate din buzunar!

27
/02
/15

Teatrul de Artă. Am primit loc în rându-ntâi. Bilet netipărit. O domnișoară a scris sub ochii mei cu un creion pe un pătrățel de hârtie: R1L10. Liked it. M-am simțit ca făcând parte dintr-o frăție culturală secretă de rezistență, in care ne strecurăm bilețele cu mesaje codificate. R1L10 (Rezistența prin Ludic?).

10
/02
/15

Rândurile care urmează spun povestea oraşului pe care l-am părăsit în vara anului 2009 doar pentru a-l regăsi în iarna anului 2015.

18
/01
/15

Știrile aveau titluri asemănătoare: ”A murit Valentin Nicolau, fost director TVR”. Lumea s-a întors la civilizația orală, oamenii din peșterile de ciment se adună în jurul focului catodic să asculte povești breaking news, așa că funcția de președinte al TVR dă titlul, pe galben. Am avut o strângere de inimă, era ca și cum, la moartea lui Eminescu, s-ar fi titrat: ”A murit un corector al ziarului Timpul”!

19
/11
/14

Am văzut cărţi nefericite. Multe. Uitate, necitite, abandonate, batjocorite, cărţile trăiesc o dramă dacă ajung în mâna sau în apropierea cui nu trebuie.