Eu sunt R1L10
https://www.ziarulmetropolis.ro/eu-sunt-r1l10/

Teatrul de Artă. Am primit loc în rându-ntâi. Bilet netipărit. O domnişoară a scris sub ochii mei cu un creion pe un pătrăţel de hârtie: R1L10. Liked it. M-am simţit ca făcând parte dintr-o frăţie culturală secretă de rezistenţă, in care ne strecurăm bileţele cu mesaje codificate. R1L10 (Rezistenţa prin Ludic?).

Un articol de Dorina Chiriac, actriţă|27 Februarie 2015

Din frăție sau nu, nu-mi place-n rându-ntâi la teatru. Rându-ntâi mai că nu e în spațiul scenic. De fapt, la Teatrul de Artă, acolo şi e rându-ntâi.

My God, e ca și cum aș fi pe scenă, mi-e c-o să deranjez actorii; eu intru in poveste imediat şi mă tem că aș putea sări să joc în piesă sau să fac observaţii actorilor.

Liniște. Black. A-nceput. Muzică.

Și am emoții, fir-ar, din rândul meu întâi, ca la spectacolele mele. Mi-am strâns genunchii la piept pe scaun să am o stavilă dacă îmi vine să mă duc pe scenă.

Hate rându-ntâi, o să mă iau de Budeș că m-a pus pe scenă când nu joc. Scena e a actorilor de joacă!
Au intrat. Sunt tineri toți. Cu minim de efort, unul din ei mi-ar fi fost fiu.

Și eu mi-am uitat fricile pentru că ei sunt liberi. Am râs și-apoi am plâns și-am râsplâns. Și mi-am dat jos picioarele de pe fotoliul L10 din R1, că nu mai am nevoie de scut, n-am observații de făcut, și nici nu-mi vine să joc, rolurile sunt asumate până la devenire si eu am si uitat că sunt și eu actriță.

Actori tineri. Buni. Inteligenți. Și liberi.

Ceva în mine a plâns de-o bucurie ca după un război, când se anunță că e pace. M-am bucurat dintre ruine că nu mai suntem în pericol. Actorii ăștia mi-au dat vestea că supraviețuim și că ei au puterea (și-mi dau și mie) de a reconstrui. Mai trainic şi mai frumos ca înainte.

Sub războiul de la suprafață s-au întâlnit în subteran trei actori tineri și un regizor frământat, să-ntoarcă armele. Să schimbe armele din luptă. Și știu că mai sunt si-alte grupuri de rezistență în subteran, care se pregătesc să schimbe soarta războiului de suprafață.

Mi-au făcut bine. Și dacă teatrul e oglinda lumii, lumea are o șansă. Să fie liberă, cinstită și trează ca spectacolul ăsta de la Teatrul de Artă.

Mi-a curs rimelul, cred. Picioarele mi s-au dat jos de pe scaun, și-au stat proptite în podea pân’la final, căci tinerii ăștia actori au jucat ca de la mine de pe genunchi. De-aproape.

Am sărit în picioare la aplauze. Am vrut ca ei să știe. Să știe că m-am schimbat. Să știe că am primit mesajul scris cu creionul pe un pătrățel, și că atunci când va veni momentul, mă voi activa să schimbăm împreună lumea.

Fac parte din frăția celor care caută întrebări pentru răspunsuri, a celor care caută semne de punctuație vii, a celor care întâlnesc bolile cu leacul.

Eu sunt R1L10. Mi se cuvine. Mi l-am câștigat. And proud of it.

Mergeți la Teatrul de Artă la “Dureri fantomă” să primiți codul personal de la regizorul Bogdan Budeş, de la actori: Rareș-Gabriel Andrici, George Constantinescu, Mihaela Popa.

Vă multumesc, brothers in arms, keep fighting, I’ll be waiting for the signal and i will do my act when you say it is time!“

Text publicat de actriţa Dorina Chiriac pe pagina ei de Facebook şi republicat cu acordul autoarei.

Foto: Dan Andrei

29
/08
/17

Calul era unicul motiv de mândrie al lui Florea. Căruţa nu, pentru că în zilele geroase de iarnă din ea mai rămâneau doar osiile și roțile, restul intra pe foc.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

17
/05
/17

“E miezul verii. După masa de prânz, mama şi fiul stau lungiţi în două paturi aşezate simetric de o parte şi de alta a uşii, de-a lungul a doi pereţi opuşi din dormitorul familiei. Fiecare se foieşte nervos în patul său, iar un zugrav îşi face de lucru pe hol şi trage cu urechea la ce discută cei doi. (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

10
/05
/17

“Este zăpadă cu soare. Acoperișurile sclipesc, streașinile șiroiesc, oamenii calcă într-un fel de piftie alburie, care se risipește în jur și îi stropește pe trecători. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, din care vă prezentăm, prin amabilitatea autorului, câteva fragmente / povestiri integrale.

10
/05
/17

„Interior zero” de Lavinia Braniște e despre tinerețea dezbrăcată de toate motivele pentru care o iubim. E despre limitele vârstei, despre angoase și încercări, despre dezamăgiri, frustrări și renunțări. E despre pierderile noastre, ale celor care ne-am rătăcit pe un drum pe care-l credeam drept.

08
/05
/17

"Jim se îndrăgosti fulgerător de albastru într-o primăvară, când i se umflară amigdalele și trebui să-și dea în gât cu albastru de metil. (…)" Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă prezentăm, pe parcursul acestei luni, câteva fragmente.

03
/05
/17

Șerban Tomșa, unul dintre scriitorii foarte dragi nouă, și-a lansat de curând cel mai recent volum – „SUPRAVEGHETORUL și alte povestiri”, din care vă vom prezenta (prin amabilitatea autorului), pe parcursul acestei luni, câteva fragmente din savuroasele povestiri care-l întregesc.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

24
/02
/17

Când îl văd îmi dispare complet cheful pentru micul dejun frugal, pe care îl servesc cu religiozitate (3-4 ouă – fierte, ochiuri sau omletă- un copănel de pui sau câteva felii zdravene de șuncă, ceva mezeluri la grămadă, niște castraveciori murați sau gogoșari în oțet, un codru de brânză și ce mai pică), parcă mă văd la bătrânețe, adică peste două –trei luni, mimând mișcare cu gândul la ce o să mănânc după.

Page 1 of 712345...Last »