Concluzii la final de Theaterstock Bacău 2015
https://www.ziarulmetropolis.ro/concluzii-la-final-de-theaterstock-bacau-2015/

Prima ediţie a evenimentului cultural Theaterstock Bacău, desfăşurată între 1 şi 16 august, şi-a închis porţile lăsând în urmă frânturi de muzică bună, amintirea unor spectacole bune, unele chiar foarte bune, dar şi a micilor probleme cu care s-au confruntat organizatorii şi participanţii.

Un articol de Georgiana Ene|25 august 2015

Theaterstock în cifre:

Gândit ca festival internațional, prima ediție a reunit: 138 de spectacole, aproximativ 200 de voluntari, 15 țări, 1600 de artiști,  23 de spații de joc, 16 zile de manifestări culturale diferite: teatru de repertoriu, teatru de bar, teatru alternativ, teatru-dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert.

La finalul ediției, organizatorii pot răspunde întrebărilor publicului, și nu numai, legate de acest festival: “de ce Bacău?”, “de ce atât de multe spectacole?”, “de ce așa de anvergură festivalul?”, “de unde atât de mulți bani?”, “de ce diferențe mari între teatrul de stat și cel independent?” și “ce își doresc pentru următoarea ediție?”.

Bacău este un oraș care la ultimul recensământ declara aproape 200.000 mii de locuitori, plus cei aproape 50.000 de români plecați peste granițe, care în luna august revin pe meleagurile natale. Bacău este un oraș industrial, cu putere economică destul de scăzută, dar care își dorește să fie recunoscut cultural și să devină un Woodstock românesc, dacă ne gândim că în trecut a livrat unii dintre cei mai buni cronicari, cu tradiții culturale și continuă să surprindă prin actorii sau regizorii pe care îi ajută să se descopere și să-și formeze un stil.

Judecând după această primă ediție, evenimentul s-a dovedit a fi o copie, în variantă moldovenească, a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. De ce acest festival în Bacău? Sunt locuitorii orașului însetați de cultură? Sau chiar s-a vrut un festival care să concureze cu FITS? Au până și un sponsor comun, băcăuan, renumit pe piața din România prin calitatea produselor și prin lanțul de distribuție.

Gândit ca un festival al artelor spectacolului, acesta a reușit să ofere spectacole pentru toate gusturile, în diferite secțiuni: fie că vorbim de Teatru Radiofonic, Street Art Performance, Independent, Independent / Theaters in Motion, RythmiCityfie, Povestea Noastră sau Focus (regizor: Alexander Hausvater și teatru, “Teatrul Bulandra”) acesta nu a fost scutit de nemulțumiri sau de scandal.

Dar cum a fost văzut festivalul din afară, de cei care nu au fost în niciun fel implicați?

Sorin Leoveanu_ O furtuna_Silviu Purcarete

Sorin Leoveanu în „O furtună”, de Silviu Purcărete

 

Care au fost punctele forte ale acestuia?

– Diversitatea spectacolelor: de la teatru clasic la teatru independent, românesc sau străin, până la dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert. Toate acestea au fost primite de localnici cu multă căldură.

– Interesul ridicat pentru cultură al multor comunități din alte zone ale Moldovei: Iași, Neamț, Vaslui sau Brăila.

– Calitatea producțiilor: fie că vorbim de teatrul insituționalizat, fie de cel independent, în cele 16 zile de festival organizatorii au reușit să aducă pe scenele din Bacău nume mari, de mare impact și de profesionalism recunoscut național și internațional.

– Implicarea tinerilor în proiect

– Atragerea sponsorilor – aceștia au cumpărat practic unul sau mai multe spectacole și le-au oferit publicului iubitor de artă.

Puncte slabe ale festivalului:

– Calitatea unor producții a fost vizibil afectată de condițiile tehnice puse la dispoziție de către organizatori: sală prea mare pentru anumite spectacole. Folosirea necorespunzătoare a luminilor și a sunetului, aceste lucruri ducând la pierderea intimității și a magiei spectacolului

– Discriminarea teatrului independent: actorii nu au beneficiat de aceleași condiții de cazare și diurnă ca cei din teatrul instituționalizat.

– Promovare foarte slabă a spectacolelor, aproape inexistentă. Nu s-au folosit canale de comunicare specifice, toată comunicarea facându-se pe o rețea de socializare. Din aceste motive, unele spectacole independente au fost nevoite să joace cu foarte puțini spectatori.

– Suplimentarea numărului de locuri prin vânzarea mai multor bilete, astfel anumite producții având de suferit, schimbându-le practic spațiul de joc și pierzând practic magia și intimitatea de care trebuia să se bucure publicul.

În pofida tuturor problemelor tehnice sau organizatorice, Theaterstock i-a primit pe toți cei care și-au dorit să vină și să fie în festival. Aproape mai toate Teatrele Naționale (mai puțin Tg. Mureș și Sibiu), Teatrele de Stat – remarcabilă prezența celor din Constanța și Tulcea, până la valoroșii indpendenți prezenți pe scenele festivalului: Unteatru, Godot Cafe-Teatru, Teatrul Act – oferind adevărate microstagiuni – au fost prezenți alături de Teatrul Bulandra, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Evreiesc de Stat, Tony Bulandra din Târgoviște sau Teatrul Regina Maria din Oradea.

Sorin Leoveanu_Anca Hanu_Mein Kampf

Sorin Leoveanu și Anca Hanu în spectacolul „Mein Kampf”

Alături de interpreți mari din teatrul românesc, și nu numai: Maia Morgenstern, Șerban Pavlu, Doru Ana, Ion Caramitru, Constantin Cojocaru, Sorin Leoveanu sau Vlad Zamfirescu au excelat tinerii independenți: Florina Gleznea, Cristi Naum, Dan Rădulescu, Gabriela Ciolacu, Liviu Pinitileasa, Sânziana Tarța, Richard Balint, Eliza Noemi Judeu, Lari Giorgescu, Dan Cojocaru sau Anca Hanu.

De asemenea, regizorilor cunoscuți, național și internațional, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Ducu Darie, Cristi Juncu, Dorina Chiriac, Bocsárdi László sau Mihai Măniuțiu li s-au alăturat în forță și cu spectacole foarte bune care le definesc stilul, talentații: Andrei și Andreea Grosu, Alexandru Mâzgăreanu, Eugen Gyemant, Aurel Palade, Marcel Țop, Mariana Cămărășan sau Horia Suru.

Festivalul nu s-ar fi făcut fără implicarea noului manager, actrița Anca Sigartău, susținerea autorităților, a Primăriei și a Consiliului Local și fără implicarea unor oameni de excepție: PR-ul Teatrului George Bacovia, Laura Huiban sau Doru Mareș, critic de teatru, câștigătorul Premiului UNITER pentru critică teatrală în 2015.

Odată cu încheierea primei ediții a festivalului a început cea de-a doua ediție, în care cei implicați doresc repoziționarea instituţiei pe harta teatrală a țării.

FOTO: Maria Ștefănescu

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

31
/01
/20

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.