„Julieta”. Culorile sentimentelor
https://www.ziarulmetropolis.ro/julieta-culorile-sentimentelor/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia Festivalului de la Cannes, „Julieta”, noul film al spaniolului Pedro Almodóvar, bazat pe povestiri ale scriitoarei canadiene Alice Munro, laureată cu Nobel, este o melodramă plină de culoare în care sentimentele sunt aproape abstractizate, însă fără a exclude emoţia.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 octombrie 2016

Portretist incurabil de femei deopotrivă fragile şi puternice și a căror energie domină fiecare cadru, Pedro Almodóvar urmăreşte în „Julieta” episoade din trei decenii din viaţa unei frumoase profesoare de literatură antică.

Ele sunt redate printr-o lungă scrisoare (în fapt, o rememorare-mărturisire) – pusă în imagini sub forma unor fragmente de flashback – pregătită pentru fiica ei pe care nu a mai văzut-o de 12 ani şi de a cărei urmă află întâmplător, ceea ce îi deturnează şi tulbură complet existenţa.

Incursiunea sentimental-subiectivă în propriul trecut capătă aspectul unei căutări ca într-un film noir, de suspans (idee întărită de muzica sugestivă a compozitorului Alberto Iglesias), doar că la Almodóvar „ținta” este împăcarea Julietei cu sine însăși, regăsirea unei liniști interioare demult pierdute. Privit astfel, „Julieta” este un neașteptat thriller al sentimentelor.

Hazardul – mai exact, întâlniri sau revederi puse în scenă, ironic, ca în cele mai la îndemână melodrame – şi o serie de decizii şi gesturi inconştiente, însă percepute retrospectiv de protagonistă ca având consecinţe tragice, par a determina destinul Julietei, interpretată, la vârsta a doua, de Emma Suárez şi, la tinereţe, de Adriana Ugarte.

Două actriţe ale căror chipuri expresive, traversate de bogate transformări, sunt puse elegant în evidenţă de prim-planuri revelatoare şi nu de puţine ori încărcate de emoţie, aşa cum se întâmplă, de pildă, într-un scurt moment de luciditate a mamei bolnave de Alzheimer a Julietei. Sunt multe femei în film, de toate vârstele și temperamentele, iar Almodóvar îi oferă fiecăreia șansa de a-și exprima personalitatea.

În acest univers almodovarian  în care sentimentele sunt aproape abstractizate, reduse la simple concepte, – şi asta pentru că, dramaturgic, „Julieta” se sprijină exclusiv pe momente narative tari, cu greutate, clasice -, emoţia se infiltrează totuși discret, fiind efectul sincerităţii situaţiilor de viață aduse pe ecran, și învăluie la final spectatorul într-o stare de melancolie, însă nu lipsită de speranță.

Amintirile din tinereţe ale Julietei – de la întâlnirea, într-un tren, a tatălui viitoarei ei fiice şi până la momentul în care fata împlineşte 18 ani şi îşi părăseşte mama sub pretextul unei căutări spirituale – sunt construite sub aparenţa unor reverii, idee sugerată prin artificialitatea secvenţelor din trecut.

O artificialitate întreţinută nu atât de paleta de culori puternice (specifice stilului lui Almodóvar)  – blondul părului, roşul aprins al hainelor, albastrul sau verdele unor locuinţe -, cât de sustragerea scenelor oricărei dramaturgii apăsat realiste.

Personajele din jurul Julietei sunt construite din una-două tuşe, iar unele sunt chiar caricaturizate (așa cum este o menajeră jucată de Rossy de Palma), în timp ce scenografia se aseamănă cu universul nenatural, teatral, al decorurilor ultimelor filme, extrem de speciale, ale lui Alain Renais.

„Julieta” este film despre confruntarea și asumarea propriilor greșeli și despre căutarea seninătății, realizat de unul dintre cei mai buni cunoscători ai pasiunilor omenești.

„Julieta” a intrat la 30 septembrie în cinematografe, fiind distribuit de Independența Film

„Julieta”, Spania, 2016

Regie: Pedro Almodovar

Scenariu: Pedro Almodovar, după povestiri de Alice Munro

Distribuție: Emma Suárez, Adriana Ugarte

08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.