Între închideri şi redeschideri (cine ştie până când) de teatre, între chinuitor dor de teatru dar şi mai chinuitoarea situaţie dificilă a multor actori şi profesionişti din domeniul cultural, ne-am gândit să vă oferim câteva gânduri şi realiste dar şi „întremătoare” pentru minte şi suflet de la 5 actori pe care i-aţi văzut (şi sperăm să îi mai vedeţi) în spectacolele Teatrului Metropolis.
Un articol de Cristina Enescu Aky|28 ianuarie 2021
1) În perioada asta dificilă, în plus și fără multă activitate teatrală, cum v-ați menținut energia bună și ce vă ajută să mergeți mai departe?
Ilona Brezoianu: Sigur că a fost o perioadă dificilă, dar eu am tot lucrat la diverse proiecte în online și nu pot să spun că am trecut cu greu „peste”. Mi-am ocupat mintea în permanență cu ceva și am făcut haz de necaz. Mi-am demonstrat că sunt în stare să mă reorganizez și că n-am timp să mă plâng. Am pus multe idei în practică și am învățat lucruri noi.
Natalia Călin: A fost o perioada dificilă, dar nu atât de dificilă ca a celor care au trecut prin boală, sau si mai rău, ca a celor care au pierdut pe cineva drag… Am zis că e un an sălbatic, picat din cer. Mă rog, nu era momentul să ni-l luăm toți o dată. M-a uimit să văd cu ochii mei, live, cum se schimbă lumea. A fost un an care a trecut greu, deși mi se părea că de când mă trezeam și până venea seara, trecea foarte repede. A fost straniu, mai mult decât mi-aș fi imaginat.Am citit, am gătit, am mâncat (?!), am văzut filme, am ascultat muzică, am stat de vorbă cu băiatul meu muuult, foarte muuult.. Am încercat să trăiesc!
Anghel Damian: Din fericire, chiar și în contextul ăsta prapăstios, există oportunități de lucru pentru cei care caută deschis și nu se limitează la vechile metehne, ca să zic așa. Personal, am scris scenarii de film și serial (atât comenzi, cât și din impuls propriu), am încercat să mă implic în diverse proiecte cu distribuție în mediul online: un sketch show la Teatrul de Comedie, spectacole de teatru filmate și difuzate live în online (de ex: „Peretele” de la Metropolis) și altele, și am încercat să mă echilibrez în plan personal prin lectură, tenis, recuperat filme și seriale de referință și alte activități de gen. Energia bună vine de la cap, e o construcție mai degrabă interioară și nu ar trebui să aibă de-a face cu contextul exterior. Încerc să o construiesc și să o mențin fără să-mi fac planuri, proiecții și calcule. Câteodată îmi iese.
István Téglás: E complicat să răspund în două cuvinte la această întrebare, pentru că energia bună la mine nu vine neapărat din ceva bine stabilit sau construit în prealabil. Dintotdeauna am fost un tip destul de instabil, și de-abia la vârsta la care sunt acum reușesc să nu mă pierd în haosul din jurul meu. Consider că acea energie bună care de multe ori mă scoate dintr-o stare total pierdută se datorează aproape în totalitate persoanelor, și mai ales femeilor, din familia mea, care m-au crescut sau despre care am auzit din poveștile trecute prin filtrul mamei mele. Sper doar ca într-o bună zi să mă pot ridica la nivelul lor.
Ca să merg mai departe mă ajută întotdeauna curiozitatea mea, gândul că mereu mai am ceva de explorat, că nu se poate ca totul să fi fost doar atât. Îmi vine să râd când scriu cuvintele astea pentru că par naive, dar sunt cuvintele mele, și trebuie să am un respect față de ele. Chiar dacă știu deja că aceste gânduri în sine n-au niciun rost.
Florentina Țilea: A fost o perioadă dificilă dar nu pot spune chiar „fără teatru”. Datorită sălii în aer liber de pe TNB am avut 3 luni full, și uneori chiar câte 3-4 spectacole pe săptămână. Următoarele luni au fost mai puțin generoase în ale teatrului (deși am repetat o bună parte din această perioadă la un one woman show care așteaptă să fie ridicat și să vadă în sală spectatori). Și totuși această perioadă nu s-a comparat cu niciuna din viața mea de până acum.
Ce să fac în perioada asta? Mut mobila din casă, să mi se pară că este ceva nou în decor, fac lecții cu fiul meu, mergem la patinoar, gătim împreună muuuult, liniștesc spiritele încinse dintre fiu și tată -mda, nici preadolencența nu e ușoară -, pierd timpul, ascult conferințe și citesc, mi-am pierdut mulți apropiați (nici înainte nu excelam într-ale socializării), mă lupt să învăț un text greu de vreo 20 de pagini, iau vitamine, îmi fac sute de griji, planuri pe care le abandonez și o iau de la capăt, îi admir pe cei care s-au adaptat perfect vremurilor ăstora, îmi doresc „o gașcă a mea” de oameni faini, deși nu fac nimic pentru asta, mai beau câte un pahar de vin…Trece.
Și… aștept să scadă incidența cazurilor sub 3. Ah, și să mă vaccinez. Ca să ne fie mai ușor, – dar nu este chiar așa – ne-am cumpărat un pui de husky ce a rezolvat problemele timpului liber și ale rutinei. El este antidotul pandemiei noastre!
2) Cum vedeti activitatea teatrală după ce se va debloca situația?
Ilona Brezoianu: Sunt din ce în ce mai optimistă în ceea ce privește revenirea la normalitate. Cred că oamenii sunt dornici de teatru și abia asteaptă să intre în sălile de spectacole. Cred că vom fi cu toții mai buni unii cu alții pentru că ne-am dat seama ce înseamnă să-ți treacă glonțul pe la ureche.
Natalia Călin: Cred că revenirea va fi lentă, ne vom recapăta reflexele fiecare după posibilități și sensibilități. Nu știu dacă lumea va veni în săli prea repede, dar sunt lucruri mai importante decât să umplem noi sălile, așa cred!
Am trăit un moment care va fi semnalat în istorie, am participat la el, unii ne-am temut, alții nu…Va lăsa dâre adânci în viețile noastre, vom trăi diferit, poate vom învăța ceva, măcar să respectăm planeta asta pe care o schingium de atâta timp în toate felurile posibile!
Anghel Damian: În primul rând, nu văd prea curând o deblocare totală a situației, o revenire la ce a fost pre-pandemie. Cred că, cel puțin 2 ani de acum încolo, vom merge pe sârmă. Deci, un hibrid între online și fizic, proiecte mai puține, teatru nou mai deloc. După acești 2 ani, cred că se vor fi schimbat puțin nevoile și așteptările publicului și online-ul va trece în prim plan. Spun asta cu amărăciune și sper din inimă să mă înșel.
István Téglás: Am o presimțire că, în momentul în care se va debloca situația teatrelor, totul se va relua fără nicio atenționare sau pregătire. Nu știu cum ne vom descurca noi actorii cu atâtea repetiții, pentru că teatrele și spațiile de joc vor vrea să dea drumul la toate spectacolele. Eu o să iau multe vitamine, și s-ar putea și calmante…
Florentina Țilea: Teatrul va reînvia încet, încet, știe să-și ceară dreptul la viață de secole. Schimbarea majoră va fi, cred, la nivelul artistului. Fiecare om a trăit diferit aceste experiențe ale pandemiei deci prin noi, actorii, viețile personajelor vor fi altfel, poate mult mai puternice emoțional. Uite o provocare pentru spectatori: să observe cum i-a schimbat pe actori pandemia (din ce lasă să se observe sau poate pot controla ori nu conștientizează…), genul acela de chestionar „înainte” și „după”. Mi s-ar părea cel puțin interesant de urmărit aceste modificări și din exterior, dificil dar nu imposibil.
