Hamlet intro:spect este o secvenţă work in progress din Laboratorul de introspecţie în care suntem acum pentru spectacolul Hamlet mortua est, a cărui premieră o vom avea în noiembrie, la Nocturnalii.
Un articol de Dan Boicea|17 august 2024
Duminică, 18 august, de la ora 21.00, Asociația Culturală Arte-Factum prezintă în Parcul Civic din Timișoara, în cadrul evenimentului Celebrarea Orașului, performance-ul „Hamlet intro:spect.01“, secvență work-in-progress a laboratorului de introspecție teatrală, primul eveniment public al proiectului Nocturnalii VIII: HAMLET MORTUA EST. Accesul este gratuit.
Instalația performativă după piesa Hamlet, de William Shakespeare este o adaptare a dramaturgului Mona Donici și este creată împreună cu compozitorul Sergiu Cătană (compoziție, muzică live), scenograful M.C.Donici și Sebastian Hamburger (video-mapping); grafica: Rujița Bătrîn. Actorul și regizorul Levente Kocsárdi explică, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, care este miza umană și culturală a acestui spectacol.
Hamlet intro:spect este o secvență work in progress din Laboratorul de introspecție în care suntem acum pentru spectacolul Hamlet mortua est, a cărui premieră o vom avea în noiembrie, la Nocturnalii. Când Centrul de Proiecte Timișoara ne-a invitat să participăm la Celebrarea orașului, ne-am gândit că e prilejul ideal să ieșim către public cu o instalație performativă pe care o construim din ideile, imaginile, muzica, cuvintele pe care le-am ”adunat” până acum în acest proces creativ. E un fel de teaser al spectacolului, dar e și un prag important al lucrului la el, testăm dacă direcția în care am ales să mergem cu acest spectacol și conceptul lui obțin un răspuns, o reacție, o anume emoție în public.
Uite, am observat că nu mai avem timp. Milioane, poate miliarde de oameni trăiesc o copleșitoare criză de timp. E o presiune globală, ca un fel de comprimare a timpului în univers. Iar acest timp strâmt este timpul vieții noastre, nu? Deși speranța de viață crește cu fiecare generație, pare că avem mai puțin timp decât cei dinainte pentru toate. Și singurul adevăr inexorabil comun tuturor stă în replica asta: ”E aproape, Hamlet. Hamlet, vei muri”. Toți ajungem acolo, în punctul ăla, și ni s-a părut fascinant să cercetăm în ce fel această înnebunitoare criză continuă de timp schimbă percepția oamenilor despre acel ultim moment al vieții. Cum ieșim de pe scenă? În câte feluri știm să ne despărțim de timp. Știi câte personaje mor în piesa lui Shakespeare? Noi am construit instalația performativă Hamlet intro:spect din ultimele replici ale personajelor sale, înainte de moarte, dar am simțit nevoia (și plăcerea!) de a insera și câteva dintre textele de neființă ale lui Beckett. Hamlet mortua est va fi, de fapt, un spectacol despre timp, despre sentimentul timpului, astăzi. Timpul nostru.
Imagini de la repetiții. Foto: Mona Donici
Odată cu tema timpului și cea a morții, Hamlet este, pentru mine, o piesă despre putere. Despre puterea politică, mai exact. William Shakespeare a fost un autor foarte atent la contextul social, politic, al epocii sale, a fost critic, sarcastic, militant, foarte sensibil la fluctuațiile puterii în vremea sa, o vreme de tranziție de la un feudalism greoi la o epocă mult mai pragmatică, grăbită și schimbătoare.
Puterea naște dictatori și, printre însușirile ei cele mai înșelătoare, e sentimentul că puterea te face nemuritor, că domină timpul.
Răspunsul lui Shakespeare în această piesă este irefutabil și dezarmant: Alexandru a murit, Alexandru a fost îngropat, Alexandru s-a întors în țărână. Tărâna e lutul cu care astupi o gaură de butoi. Se referă la Alexandru cel Mare, dar, evident, este valabil pentru toți dictatorii, cei care vor să conducă lumea, dar și pentru micii dictatori din case, din familii, din teatre, ei toți, dar și eu, tu, s-ar putea să fim numai buni să astupăm ”o vrană de poloboc” cu chirpiciul ambițiilor noastre.
Citeam zilele trecute confesiunea unuia dintre iluștrii shakespearologi ai lumii care, ajuns la o vârstă ce-l eliberează de conveniențe culturale, spunea că nu-l mai interesează cu ce tonalitate mai zice al o mielea actor ”A fi sau a nu fi” și ce miimi de secunde sunt între ”să mori, să dormi”. Noi încercăm întotdeauna să facem un teatru adaptat ”noii sensibilități”, să ne ferim de manierism, să sacrificăm canonul de dragul sincerității. Așa că da, e o mare încercare să re-compunem povestea lui Hamlet urmărind firul nostru, cu un lexic contemporan, inteligibil, fără să sacrificăm profunzimea piesei lui Shakespeare, ritmul rostirii ei, logica și frumusețea ei. Încercăm, asta facem, iar spectacolul nostru se îndreaptă într-o direcție performativă, necanonică, ”neelisabetană”.
Aceasta este o piesă importantă a programului meu estetic în teatrul independent. Încercăm în Compania Arte-Factum să abordăm cu fiecare proiect teme relevante pentru lumea contemporană, pentru configurația globală, dar și pentru ”ecosistemul” de proximitate, cărora le aparținem. Vorbim despre traficul de persoane, despre abuz și traumă, dar și despre vis, în Eréndira &bună-sa, despre conștiință în Dosztoievszkij b@r, despre geniu, dar și despre alienare în Dr. Faustus, despre criza globală a singurătății în Monoloagele solitudinii și așa mai departe.
Evident că tema crizei de timp cu presiunea ei asupra sentimentului morții e o piesă premeditată în acest puzzle teatral. Dar Hamlet mortua est e, pentru mine, pentru noi, un moment esențial al Nocturnaliilor. Ne pregătim pentru el de mulți ani și e, cumva, foarte personal pentru mine, foarte intim. Este esențial că parcurg acest proces cu o echipă de creație cum nu mi-aș putea dori mai bună, cu muzicianul Sergiu Cătană, un compozitor extraordinar pentru universul pe care l-am imaginat pentru Hamlet, un artist de o creativitate și originalitate fervente, cu scenograful tuturor spectacolelor mele din Nocturnalii, arhitectul Mihai Donici, care chiar e la originea titlului spectacolului, cu minunata noastră coregrafă Anca Stoica, a cărei afinitate cu estetica mea e totală, cu artistul vizual Sebastian Hamburger, cu toți cei care participă sau se vor alătura laboratorului nostru.
Toate spectacolele Nocturnaliilor au fost create în Laboratorul de introspecție teatrală, au trecut prin el deja sute de artiști din diverse domenii, generații, culturi, școli, au debutat aici actori, coregrafi, scenografi etc, chiar în Hamlet intro:spect avem o foarte talentată graficiană, Rujița Bătrînu, care debutează în proiectul de imagine al unui spectacol de teatru. Este deja rodat un mecanism de lucru care ne lasă libertatea de a alege. Cred că direcțiile noi se scriu deja de la sine, dacă ești atent la ce se întâmplă cu noi și cu lumea.
