CRONICĂ DE FILM Câte ceva despre noul film al lui Pedro Almodóvar, “Madres paralelas” (2021), ajuns acum şi în cinematografele din România, distribuit de Independenţa Film.
Un articol de Ionuţ Mareş|31 martie 2022
Ce îmi place la autori de cinema de talia lui Pedro Almodóvar e că în cazul lor nu prea mai contează dacă fiecare nou film e sau nu o capodoperă sau cel puţin o realizare apropiată de cele care sunt considerate marile reuşite.
Sigur, nu discutăm despre situaţiile triste în care, din diverse motive, regizorii au căzut în irelevanţă la un moment dat în carieră. Mă refer la acei cineaşti care şi-au păstrat vii spiritul, inspiraţia şi creativitatea de-a lungul câtorva decenii şi pe ale căror noi filme vrei să le vezi tocmai pentru a regăsi un univers artistic unic şi de care te-ai ataşat.
Fascinant întotdeauna la cinema-ul lui Pedro Almodóvar e totala libertate a stilului său flamboaiant şi a poveştilor sale melodramatice în care miza nu e dacă există întorsături de situaţie, ci câte şi mai ales cum sunt puse în scenă. Orice e posibil, dar în acelaşi timp totul e atât de familiar.
“Madres paralelas” (2021) nu face excepţie.
Totul pare a fi la vedere în acest film, de la culorile puternice, aproape ţipătoare, şi scenografia care fură privirea în fiecare cadru şi succesiunea de prim-planuri expresive (e o plăcere şi doar să priveşti chipurile), la secrete destăinuite doar după câteva volute ale poveştii care, în fond, nici nu sunt atât de surprinzătoare.
Nu e important cât de solidă e logica narativă judecată după criterii clasice în care adâncimile psihologice sunt considerate indispensabile. Esenţială e această dezinvoltură a sentimentelor şi a trăirilor. Iar sub suprafaţa atent lustruită se găsesc lucruri dintre cele mai profunde şi tulburătoare.
