Măreția și impostura americană
https://www.ziarulmetropolis.ro/maretia-si-impostura-americana/

Am fost la avanpremiera spectacolului „Viză de clown”, la Odeon, montat dintr-un text de un umor brutal, semnat de Saviana Stănescu. Saviana Stănescu a plecat şi ea la New York, New York, să-şi întâlnească destinul.

Un articol de Andrei Crăciun|17 iulie 2014

La două săptămâni după ce a ajuns în Statele Unite ale Americii, Turnurile Gemene erau spulberate. Nu s-a întors în România, a rămas, a continuat să învețe să scrie piese de teatru în care personajele ies pe scenă ca din oglindă. A scris piese de teatru și ele s-au jucat în toată lumea și încă se mai joacă. În engleză, în original, „Viză de clown” sună încă mai bine: Aliens with extraordinary skills.

Faptele care stau la baza „Vizei de clown” sunt oarecum adevărate. Un român și un ucrainean chiar au adus pe Tărâmul Făgăduinței sute de visători cu vize false de artiști de circ. Saviana Stănescu se oprește asupra destinului a doi dintre ei – botezați explicit comercial Nadia și Borat. În America, Nadia devine Ginger cum și Borat devine Steve.

Textul e uneori fermecător, alteori frivol, câteodată previzibil, dar cel mai important e autentic: așa e viața unui emigrant ilegal în Statele Unite ale Americii la începutul secolului XXI. America a fost și încă este cel mai complicat vis al oamenilor curajoși care traversând Oceanul speră că vor fi liberi. Ce minunată naivitate!, căci nu vor fi: intră în teribila logică a supraviețuirii.

America! În America trebuie să aștepți autobuzul și să nu-ți pese unde te duce, în New York ajungi pe canapeaua unei fete din America Latină care face striptease sperând că va deveni actriță. America! Ce e America, dacă nu suma tuturor acestor vise împlinite și spulberate?

Striptease, poezie și un miracol posibil

Fără să fi fost vreodată în New York, îl găsesc, în lumina pieselor de teatru și a filmelor de cinema, a muzicii de cameră și de stadion și a cărților de citit, deopotrivă splendid și mizerabil, fără egal între orașele lumii. Bineînțeles că Saviana Stănescu nu se circumcide la povestea celor doi emigranți.

Inevitabil face o odă măreției americane, măcinată la fiecare pas de impostura americană. Există frumusețe în piesa ei – un taximetrist care pretinde că e din Tennessee, deși e cel mai probabil din Bălți, Republica Moldova, dând ultimii cincizeci de dolari ai zilei Pepitei, care coboară pe bară într-o poezie pentru care încă nu există poet.

Actorii – Nicoleta Lefter (foto sus), Marius Damian, Alexandru Papadopol, Meda Victor, Ionuţ Kivu, Relu Poalelungi – adaugă spectacolului o sensibilitate românească și aceasta îi face bine piesei. Toți sunt grozavi, dar Papadopol (aici în rolul bunului Bob) în teatru e o bucurie pe care actorul s-ar cuveni să ne-o ofere încă mai des.

„Viză de clown” e, în definitiv, o extraordinară demonstrație a vieții care-i locuiește pe toți acești nebuni născuți să îndure, să reușească sau nu, oameni care își iau totuși libertatea de a încerca. “Viză de clown” e, de aceea, încă un miracol posibil.

INFO

Teatrul Odeon, București

Viză de Clown
de Saviana Stănescu
traducere coordonată de Iulia Popovici

Regia: Alexandru Mihail
Scenografia: Vladimir Turturica

Cu: Nicoleta Lefter, Marius Damian, Alexandru Papadopol, Meda Victor, Ionuţ Kivu, Relu Poalelungi

14
/07
/16

Katia Pascariu (33 de ani), actriță. Unul dintre sufletele Centrului de Teatru Educațional Replika, unde se joacă teatru pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea. Nu se plătește bilet de intrare. Katia Pascariu se dedică teatrului social, teatrului angajat, și povestea asta o face fericită. Cum și de ce?

14
/07
/16

La final de iulie, în plină vară, filmele scurte se mută sub cerul liber. Evenimentul Marele Picnic, adus la viață de ShortsUP, a ajuns la ediția a 3-a. Vineri, 29 iulie și sâmbătă, 30 iulie, de la ora 19.00, Grădina Botanică din București devine destinație de vacanță în mijlocul orașului și gazdă a două seri de filme scurte, muzică jazz, proiecții multimedia și ateliere.

14
/07
/16

Vara aceasta, copiii sunt aşteptaţi la Cinema City pentru a primi în dar Paşaportul de Cinema şi a porni într-o călătorie minunată în lumea filmului, vizionând producţii pline de emoţie şi veselie, precum: „În căutarea lui Dory”, „Epoca de Gheaţă: Ploaie de meteoriţi”, „Singuri acasă”, „Pete şi Dragonul” sau „Alice în Ţara Oglinzilor”.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Este oficial! Noul selecţioner al echipei naţionale, Tata Lucian Pintilie - Mircea Daneliuc a refuzat, din lehamite, postul - , a alcătuit Dream team-ul care se vor bate pentru calificarea la Mondialul din Rusia de peste doi ani.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

Recunosc, am plâns la golul lui Basti împreună cu superba sa logodnică, jucătoarea de tenis Ana Ivanovici. Şi, odată cu noi, întreaga emisferă nordică. Mă uitam în jurul meu şi toți, tineri sau bătrâni, doamne elegante sau bărbaţi demni, îşi ștergeau lacrimile, fiecare într-un gest personal, încercând sa camufleze momentul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.