1984
https://www.ziarulmetropolis.ro/1984-europeanul-metropolis/

În iunie 1984, eram prea mic şi prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să ştiu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate poziţiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, graţie fotbalului.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|12 Iulie 2016

Visam enorm, discutam până la poalele infinitului, scriam monstruos, cuprins de o transă fotbalistică uluitoare. Încă nu știam că era primul turneu final văzut integral, minut cu minut și comentat „în direct” de mine pe un caiet „de română”. O lucrare grea, cu multe greșeli și naivități de care sunt mândru și astăzi, dovadă că acel caiet stă la loc de cinste în bibliotecă, între „1984” al lui Orwell și „Dragostea în vremea holerei” a lui Marquez. Dacă nici eu nu mă pun la loc de cinste, atunci cine?

Asteptam postașul cu presa ca pe un frate întors din război, iar un almanah realizat de ziarul Sportul, achiziționat de unchiul meu (PeNiță), în care turneul final era foarte bine prezentat, m-a făcut să rostesc atunci o enormitate care încă mă urmărește: „Nu există carte mai bună decât asta!” Mi-am mai coafat părerile vizavi de cărți între timp, dar trebuie să recunosc că la momentul respectiv m-am simțit ca un Vanghelie, care se culturalizează sportiv grație „almanahelor”.

Cu toate restricțiile din lume pe capul meu, așa erau vremurile, aveam așteptări enorme de la echipa lui Lucescu la acel turneu francez. Cu toate libertățile posibile la picioare, acum, trebuie să fiu sincer și să spun că nu aștept mai nimic de la echipa lui Iordănescu, dar promit să mă bucur de fiecare gol, de fiecare pasă executată corect  sau dacă realitatea din teren o impune, de fiecare degajare în tribună.europeanul metropolis

Nu cad în capcana de a compara lotul de atunci cu cel de acum, dar am curajul să spun că Hagi, Lung, Cămătaru, Coraș, Gabor, Ștefănescu erau mult mai liberi pe terenul de joc decât sunt acum Stancu, Stanciu, Torje, Chiricheș (pe Sânmărtean nu-l pun) înrobiți de ideile tehnico-tactice, nu mereu cele mai fericite, ale antrenorilor.

Fotbalistic sunt optimist – o boală ciudată care în ceea ce mă privește în viața de zi cu zi nu se manifestă deloc – dar trebuie să recunosc că mă simt incapabil să aduc foarte multe argumente în sprijinul optimismului tricolor.

Abia aștept să vă anunț sâmbătă, la prima oră, că m-am înșelat până la ultima virgulă, iar Iordănescu e un uriaș strateg care a făcut din 23 de jucători, bici! Dacă nu, nu, uneori se întâmplă să mai avem și dreptate.

Poate părea absurd, din foarte multe puncte de vedere, dar aș vrea să mai retrăiesc o zi din iunie 1984.

INSERT

„Almanahul Sportul 84 aduce un omagiu fierbinte partidului, secretarului său general, Tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, pentru minunatele condiții de viață, muncă și sport oferite generos tineretului, tuturor locuitorilor patriei.” (prima frază a primului text dintr-o lucrare dedicată sportului – Almanahul Sportul 84)

”Este una dintre pozele acelea în așa fel realizate, încât ochii te urmăresc din orice unghi. Sub ea scrie: FRATELE CEL MARE STĂ CU OCHII PE TINE”. (ultima frază de pe prima pagină a romanului „1984”)

Foto: 1984, Europeanul Metropolis – Dede’s

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123