Mick Davis, regizor: „Rolurile actorilor din «Paganini» sunt ca nişte costume făcute la comandă“
https://www.ziarulmetropolis.ro/mick-davis-regizor-rolurile-actorilor-din-paganini-sunt-ca-niste-costume-facute-la-comanda/

Spectacolul „Paganini“, regizat de Mick Davis la Teatrul Metropolis din Bucureşti, se joacă sâmbătă, 19 decembrie, şi duminică, 20 decembrie, de la ora 16.00 şi de la ora 20.00.

Un articol de Dan Boicea|17 decembrie 2015

Regizorul Mick Davis a vorbit pentru Ziarul Metropolis despre un drum care a început la casting, cu 600 de actori şi care continuă cu o distribuţie de 34 de actori, printre care se numără Tudor Istodor, Gelu Niţu, Mihai Gruia Sandu, Adelaida Perjoiu, Claudiu Bleonţ, Ana Ciontea sau Elvira Deatcu.

Cum a fost întreaga experienţă – drumul de la idee la aplauzele de la finalul spectacolului „Paganini“?

Visul meu a fost să fac un film din „Paganini“, însă ideea de a transforma scenariul în spectacol de teatru a fost a lui George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis. Când am regizat filmul „Modigliani“ în România am crezut că atunci am avut cea mai frumoasă experienţă de lucru, însă după ce am montat „Paganini“ la Metropolis m-am răzgândit. A fost şi mai bine.

De ce? Pentru că totul era nou pentru mine. Era de parcă m-aş fi trezit în dimineaţa de Crăciun şi aş fi primit o grămadă de jucării care să-mi stimuleze imaginaţia. La casting am cunoscut peste 600 de actori şi am ajuns, în spectacol, la o formulă de 34 de actori pe scenă. A fost minunat să îi văd trecând pe toţi prin procesul acesta de a se cunoaşte, de a se întâlni cu metodele mele de lucru şi de a-şi scoate talentul la suprafaţă. I-am văzut cum şi-au adus personajele la viaţă. Scenariul iniţial a existat, însă am scris piesa, adaptată pentru scenă, pe măsură ce am lucrat.

A fost modul ideal de a lucra?

Neavând experienţa montării unei piese pe o scenă de teatru, nu ştiu dacă a fost aşa. Ceea ce mi s-a părut un lucru bun, pentru că ceea ce nu am ştiut nu a putut să mă dea peste cap… Poate că am fost naiv sau poate că am făcut lucrurile exact aşa cum a trebuit… Nu ştiu… Tot ce ştiu e că, văzându-i lucrând pe actori, am fost ajutat şi eu să scriu mai bine. Ceea ce a fost grozav!

Aţi înţeles mai bine de ce aveau nevoie pentru a juca mai bine?

Da. Le-am remarcat punctele forte, dar şi slăbiciunile, şi aşa am putut să încorporez aceste porniri fireşti ale actorilor în structura personajelor lor. Rolurile lor sunt ca nişte costume făcute la comandă.

Ce aţi învăţat despre teatru, în general, şi despre teatrul românesc, în special, după această perioadă petrecută la Metropolis?

Am aflat că se munceşte din greu şi că nu e ca în film, unde înregistrezi, lucrezi la montaj şi apoi îi dai drumul în lume, fără a mai deţine controlul după ce a fost lansat în cinematografe. În teatru, un spectacol se poate juca câţiva ani, dar te poţi întoarce şi poţi ajusta ceea ce nu mai merge. Un spectacol se poate reinventa atâta timp cât rămâne fidel poveştii.  E admirabil şi greu ce face un actor.

Eu n-aş putea face asta, nu doar în România, ci nicăieri în lume. Să stai pe o scenă şi să repeţi atât de mult… Dar actorii au disciplină, iar eu am fost norocos să lucrez cu ei.

Actorii români sunt suficient de buni încât să fie competitivi pe plan internaţional?

Cu siguranţă! Talentul e talent, indiferent de limba în care se exprimă. Bineînţeles, te ajută să vorbeşti o engleză foarte bună. Acelaşi lucru i se poate aplica şi unui regizor român care lucrează în America sau în Marea Britanie. De exemplu, Chris Noth, prietenul meu, a lucrat recent cu regizorul român Andrei Belgrader la un spectacol de pe Off-Broadway, „Doctor Faustus“, la New York. Fiecare loc este diferit. Modul de interpretare american e diferit faţă de cel românesc. În cele din urmă, totul se reduce la a spune o poveste şi la comunicare.

Şi cum aţi spus povestea lui „Paganini“?

Am plecat de la acestă idee: şi-a vândut Paganini sufletul diavolului, pentru a reuşi în muzică? Şi dacă a făcut-o, care au fost motivele pentru care a mers atât de departe? În construirea personajului am căutat acel motiv personal foarte puternic.

Ce v-a determinat să îl alegeţi pe Tudor Istodor în rolul lui Paganini?

Dacă te uiţi la Tudor vezi un tip foarte simpatic, cu un zâmbet încântător. Dar am privit mai departe şi am văzut în el un mare potenţial de transformare. E un actor care ascultă şi e foarte dedicat. E admirabil, pentru că mulţi actori nu sunt atenţi, se gândesc prea mult la ce trebuie să facă. Tudor a făcut ce ar fi făcut orice actor de top.

Pentru că trebuia să ţină în mână vioara şi să se mimeze o interpretare, a studiat timp de 5-6 luni partitura, împreună cu violonistul Alexandru Tomescu şi cu mama lui. Şi, de aceea, chiar dacă nu cântă la instrument, ci doar se preface, Tudor nu atinge nici o notă greşit. Spectatorii trebuie să fie miraţi şi să spună: cum poate face asta?

12039113_1915254988700105_8843708880455925642_o

Tudor Istodor, alături de Mick Davis la repetiţiile pentru „Paganini“

Ce reacţii a creat spectacolul?

A fost mai mult decât mă aşteptam. Au fost oameni care mi-au spus că nu au mai văzut aşa ceva pe scenă, un spectacol ca un film… N-am avut de ales, aşa a trebuit să-l fac… N-am vrut să-i învăţ pe oameni cine a fost Paganini, ei pot face asta căutând pe Google. Am vrut să le ofer o călătorie, o aventură în care să meargă cu plăcere. Iar George Ivaşcu mi-a lăsat toată libertatea de care am avut nevoie.

Cine este Mick Davis

S-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoția. A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei Celtic. Prietenia cu marele cântăreț a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie. Mutat la Los Angeles, Davis s-a afirmat ca scenarist al filmelor „Războiul Vampirilor” (Vampire War – 1996), „Dragoste la Paris” (Love in Paris – 1997), „Meciul” (The Match – 1999), „Invizibil” (The Invisible – 2007). În 1999, Davis şi-a făcut debutul ca regizor cu filmul „Meciul”, o comedie romantică filmată în Scoția. A mai fost producător pentru Jerry Bruckheimer, al serialului „Eleventh Hour“, a scris scenariul pentru „Another Nine & a Half Weeks“ și a lucrat la „Elizabeth“, pentru Shekhar Kapur.

În 2004, Mick Davis a regizat filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani. A fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuția include alături de Andy Garcia mai mulți actori români printre care Mihai Gruia Sandu, George Ivașcu, Lia Bugnar.

După 10 ani, Mick Davis a revenit la București pentru a spune povestea unui alt artist emblematic, Niccolo Paganini, de data aceasta pe scena Teatrului Metropolis. Fascinat încă din copilărie de violonistul numit „muzicianul diavolului”, pe care îl vedea ca pe un fel de star rock, un Mick Jagger sau Jim Morrison al vremii sale, Davis a scris un scenariu despre viața lui Paganini. Mick Davis a montat la Metropolis acest scenariu considerat de Martin Scorsese unul dintre cele mai bune din cele pe care el le-a citit la Hollywood.

Foto: pagina oficială „Paganini

05
/02
/15

CRONICĂ DE FILM Câştigător în 2014 al Premiului Gopo pentru cel mai bun documentar, „Experimentul Bucureşti” este un experiment cinematografic despre un posibil experiment social imaginat pentru a atrage atenţia asupra unui experiment istoric dureros, Fenomenul Piteşti.

05
/02
/15

Puţine clădiri au conservat spiritul Bucureştiului de aur. Palatul Odeon, situat în jos pe malul Dâmboviţei, este una dintre ele. Palatul se află într-o clădire monument arhitectural, singurul rămas din vechile clădiri ale fostei administraţii a bătrânului Abator, datând din anul 1869.

05
/02
/15

Radio România Muzical și Muzeul Național Cotroceni organizează un concert de muzică veche românească susținut de ansamblul “Imago Mundi”. În sala Cerchez a Muzeului Cotroceni, joi, 26 februarie, de la ora 19.00, va avea loc un eveniment cu semnificații speciale – înregistrarea acestui concert va reprezenta România în cadrul unuia dintre cele mai importante proiecte ale Uniunii Europene de Radio, “Ziua muzicii vechi”, programată, în fiecare an, pe 21 martie.

05
/02
/15

Anul 2015 marchează o premieră extraordinară: sâmbătă, 7 februarie, una dintre lucrările de referință ale compozitorului George Enescu, Simfonia a III-a cu Cor în Do Major Op. 21, va fi interpretată pe o scenă londoneză de către presitgioasa London Philharmonic Orchestra, în sala Royal Festival Hall a Southbank Centre, chiar pe malul Tamisei.

05
/02
/15

Șase proiecții pentru public și presa internațională vor aduce povestea procurorului Cristian Panait, cea care a inspirat scenariul filmului De ce eu?, în regia lui Tudor Giurgiu, peste hotare, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Evenimentul începe astăzi, 5 februarie, și se va încheia pe 15 februarie, cel de-al treilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu fiind inclus în secțiunea Panorama Special.

05
/02
/15

Actorul american Johnny Depp s-a căsătorit civil cu iubita lui, Amber Heard, în cadrul unei ceremonii oficiale care a avut loc, marţi, în casa din Los Angeles în care cei doi locuiesc, cu câteva zile înainte de nunta ce va avea loc la finalul săptămânii în Bahamas.

04
/02
/15

Realizat după întâmplări reale şi având opt nominalizări la Premiile Oscar, „The Imitation Game” (Jocul Codurilor) prezintă povestea lui Alan Turing (Benedict Cumberbatch), matematician, criptanalist şi erou de război, pionier al tehnologiei moderne a calculatoarelor. Alături de un grup restrâns de specialişti, el a reuşit spargerea unui cod aşa-numit „de nespart” al maşinăriei Enigma a Germaniei, în al Doilea Război Mondial. 

04
/02
/15

În această iarnă, Opera Comică pentru Copii le-a pregătit spectatorilor săi de toate vârstele o întâlnire specială cu personajele unei poveşti nemuritoare: Peter Pan de Laurenţiu Profeta (muzica) şi Eugen Rotaru (libretul). Premiera are loc vineri, 13 februarie 2015, de la ora 18:00, la Sala Mare a instituţiei (Calea Giuleşti, nr. 16).