Nae Caranfil a fost invitatul Marinei Constantinescu la emisiunea „Nocturne“, transmisă vineri, pe TVR 1, TVR HD şi TVR+. Regizorul a vorbit despre România de azi, despre lucrurile care îl deranjează la teatru şi despre căutările sale în cinema.
Un articol de Liliana Matei|1 decembrie 2014
Iată câteva declaraţii pe care le-a făcut Nae Caranfil. Puteţi vedea aici înregistrarea întregii emisiuni.
Nici eu nu sunt un spectator de teatru atât de avid cum cred că ar trebui să fiu. N-apuc să văd foarte multe lucruri pe care ar trebui să le văd.
Sunt un pic iritat de modul în care spectatorul de teatru de astăzi se comportă în faţa unui spectacol. Sunt iritat mai ales de faptul că se ridică în picioare la sfârşit şi aplaudă ca la congres. Este un mecanism cretin, aş putea spune, pentru că standing ovation-ul este un eveniment care se întâmplă spontan, atunci când în faţa spectatorului se produce un moment de o asemenea intensitate încât omul se ridică în picioare şi aplaudă.
Faptul că se aplaudă în picioare la spectacole proaste, mediocre sau bune, deopotrivă, mi se pare că uniformizează extraordinar percepţia spectatorului de teatru în faţa evenimentului teatral.
Există o tendinţă de „a te băga în seamă“ ca spectator, care ar trebui să fie anulată din start. Spectatorul e spectator, el nu trebuie să se vadă, el trebuie să vadă.
Sunt din ce în ce mai tentat să prefer teatrul independent spectacolelor mainstream, pentru că sunt mai scurte, mai uşor de asimilat, de îngurgitat, şi mai ales ideea café-teatrelor, unde poţi să stai la masă şi să bei un pahar de vin.
Povestea este esenţa umanităţii, este la începutul tuturor lucrurilor. Este mama care îşi adoarme copilul, este tot. Orice stilistică pui, ea devine inutilă dacă nu se sprijină pe o poveste.
Care este povestea timpului pe care îl trăim, aici, în Românica? Poate că este povestea unei perversiuni. A perversiunii aşa-zisei stângi, a doctrinei de stânga în România. În general, stânga se adresează săracilor, dar, pentru ca să se adreseze săracilor, are nevoie de săraci. Pentru ca să obţină săraci, creează sărăcie. Asta cred că este povestea pe care o trăim noi astăzi.
Nae Caranfil, alături de Marina Constantinescu, în platoul emisiunii „Nocturne“
Eu sunt, pe undeva, produsul unei epoci în care se spunea, apropo de lucrul bine făcut, că o pereche bună de pantofi trebuie să te ţină o viaţă. Astăzi creăm pantofi care să te ţină trei săptămâni. Consumerismul este de aşa natură încât suntem obligaţi să schimbăm calculatorul sau laptopul o dată la doi ani, pentru că nu-l mai putem folosi.
Am încercat să mă feresc de tentaţia de a deveni teoretician, ca să nu-mi alterez partea creativă. Nu ştiu cum e cu cinemaul. Nu ştiu ce e cinema şi ce nu e cinema, dar încerc să-mi dau seama cum funcţionează comedia, care sunt elementele constitutive ale acestui gen trans-artă, pentru că poţi face comedie şi în teatru, şi în muzică, şi în pictură, şi în literatură, în orice. Pentru mine, căutările sunt la nivelul mecanismelor care pot să creeze efectul comic. Şi prin efectul comic nu înţeleg ceva grosier, el poate să fie o ironie de o intelectualitate perfectă, el poate să fie teorie pură, la un moment dat.
În general, eu iau lucrurile cum vin şi încerc să-mi creez propriile bucurii prin mijloace de bord, cu ce am la îndemână: câţiva prieteni, plăcerea de a ieşi seara şi de a povesti, de a „şueta“ în jurul unui pahar de şpriţ. Bucurie e şi momentul în care, în sfârşit, îmi vin ideile sau semnez contractele şi pot să scriu. Mă consider un om liber.
Foto cu Nae Caranfil – TVR
