Niciun autobuz nu oprește aici
https://www.ziarulmetropolis.ro/niciun-autobuz-nu-opreste-aici/

“Indianul vrea în Bronx”, de Israel Horovitz, în regia Iarinei Demian. L-am văzut duminică, în noapte, pe Batiştei, la ARCUB, la jumătatea lui noiembrie, acum, după cele două Apocalipse care ne-au traversat timpul – din fosta fabrică “Pionierul” din Bucureşti până pe Bulevardul Voltaire din Paris.

Un articol de Andrei Crăciun|22 noiembrie 2015

“Indianul vrea în Bronx”, montat la București, a apărut ca parte a unui proiect care luptă împotriva discriminării și tot ce atrage după sine: ură, marginalizare, violență, și – cum prea bine cunoaștem – moarte.

Iarina Demian și-a făcut deja un crez din a-l promova pe dramaturgul Israel Horovitz în România. Are dreptate. Israel Horovitz este prea puțin cunoscut și apreciat la noi, deși ceea ce are de spus este important, deloc trecător, și ne privește acut.

“Indianul vrea în Bronx” nu s-a născut – strict textual – pe străzile secundare din New York, ci în Anglia, unde Israel Horovitz se confrunta, la începutul anilor `60, concomitent cu rigorile Academiei Regale de Artă Dramatică și cu foamea.

Acțiunea piesei este însă circumscrisă la acea Americă învolburată din urmă cu jumătate de secol, o Americă brăzdată de inegalități și abuzuri. Mai exact, drama se întâmplă în stația unui autobuz care nu vine niciodată, în New York, New York. Aici, doi golani, la rândul lor produsul unui tulburător eșec de integrare socială, umilesc un indian care le pică din cer. Acesta este – spune legenda, și legendele se întemeiază pe adevăr – spectacolul care l-a înălțat, la sfârșitul anilor `60, pe actorul Al Pacino până la Hollywood.

large_675_Indianul-vrea-in-Bronx2-683x1024

În România, rolurile celor doi agresori – Murph și Joe – sunt jucate de Anghel Damian și Paul Ipate. Ei sunt tineri, ei sunt talentați și dacă nu vor ajunge niciodată la Hollywood, dacă nu vor călca niciodată în urma lui Al Pacino, ei bine, atunci pierderea este a Hollywood-ului însuși, și nu glumesc decât pe jumătate.

Îi cunosc bine pe amândoi, i-am văzut jucând diferite partituri. Continui să mă las încântat de felul în care Anghel Damian reușește să nu se repete trădând înțelepciune, deși e la început de drum, continui să mă las încântat de felul în care Paul Ipate găsește ce este vulnerabil, ce este uman într-un om care atacă un alt om.

Dar – cel mai mult – mă bucur că l-am descoperit, chiar dacă târziu, pe Liviu Topuzu, un actor care merită mai multe aplauze. Topuzu își joacă rolul de victimă cu o înduioșătoare seninătate. El reușește să devină – pentru o oră – un indian care vrea în Bronx. Îl vezi îndurând lovituri, într-o stație de autobuz, lângă o cabină telefonică, și – pentru o oră – în jur chiar se face New York și plouă cu atâta indiferență printre zgârâie-nori.

Jumătate de secol mai târziu, omenirea nu s-a făcut bine. Avem – de-acum – discursuri corecte politic, care ne drapează ipocrizia, dar în continuare cel slab zace lovit , fără putere de apărare.

În continuare, într-o nesfârșită concluzie, niciun autobuz nu oprește încă aici. Viața rămâne o ecuație neîndurabilă pentru cei excluși.



29
/01
/24

Pe 13 februarie, de la orele 18:30, SCENA  GÂNDIRII - Conferințele Operei Naționale București îl va avea ca invitat pe istoricul Adrian Cioroianu, care va susține prelegerea „MAREA TEMERE. Cât de probabil este un nou război global?”, prilej pentru o incursiune în miezul posibilităților și incertitudinilor actuale.

26
/01
/24

Stagiunea curentă a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian include o montare în premieră mondială a musicalului JACK, ÎNTRE DRAGOSTE ŞI NEBUNIE este inspirat de povestea întunecată şi fascinantă a celebrului criminal în serie şi expune o versiune multi-faţetată a acestei istorii ce a cutremurat Anglia victoriană  şi este încă înconjurată de aburii misterului.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.