„Nuestro tiempo”. Scene dintr-o căsnicie ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/nuestro-tiempo-scene-dintr-o-casnicie-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia de la Veneţia, „Nuestro tiempo” („Our Time”), de Carlos Reygadas, este un ambiţios şi hipnotizant film de aproape trei ore, care va fi proiectat la „Les Films de Cannes à Bucarest”, în prezenţa cineastului mexican.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 octombrie 2018

Cel mai nou film al mexicanului Carlos Reygadas, „Nuestro tiempo”, prezentat în Competiția de la Veneția, începe cu o secvență în care camera urmărește un grup de băieți ce se aleargă și se bat cu noroi într-o mlaștină de la marginea unui lac cu apă mică și tulbure.

Aparatul este la nivelul lor, imaginea este inundată de o lumină puternică, iar scena durează câteva minute (director de fotografie este Diego García, care a lucrat și cu Apichatpong Weerasethakul la „Cemetery of Splendor”).

Reygadas face astfel un racord cu precedentul și cel mai cunoscut film al său, „Post Tenebras Lux” (2012), care debuta cu o hipnotizantă secvență cu o fetiță singură pe un câmp, printre animale, într-un apus crepuscular.

După hârjoneală, băieții decid să le „atace” pe fetele de aceeași vârstă care stau de vorbă într-o barcă pneumatică mai în larg. O primă sugestie a energiei care va domina filmul până la final – impulsul sexual ca motor al vieții.

Asistăm apoi la o secvență în care aparatul se află în mijlocul unui grup de tineri, fete și băieți, pe malul aceleiași ape. Pulsează o tensiune erotică, iar lunga scenă se încheie cu unele cupluri sărutându-se pasional.

Urmează momentul adulților, care, într-o altă parte a acestui spațiu vast și impunător, surprins în panoramări ample, impozante, participă la ceea ce pare o tradiție locală în care bărbați și femei, călare pe cai, aleargă după tauri furioși pentru a-i prinde.

Aici facem cunoștință cu protagoniștii, soții Juan și Ester, jucați chiar de Carlos Reygadas și de partenera sa, Natalia López (care până acum a fost editorul filmelor sale, dar și al unor filme de cineaști ca Amat Escalante și Lisandro Alonso).

Juan și Ester au trei copii (cei mici, o fetiță și un băiat, sunt chiar copiii din viața reală a cuplului și au apărut și în „Post Tenebras Lux”) și o fermă de tauri de luptă (bărbatul este în același timp și un poet cunoscut).

Și tot aici se înfiripă bănuiala lui Juan că soția sa are o aventură cu un prieten comun, Phil (Phil Burgers), îngrijitor de tauri. Secvența în care Juan observă apropierea dintre Ester și Phil și încearcă să stea de vorbă cu soția sa despre asta este splendid mizanscenată.

Este punctul de pornire al unei narațiuni simple, care se rezumă la acest triunghi amoros, dar mai ales la obsesiile lui Juan față de Ester și la dragostea lor în curs de destrămare. Asta deși cei doi s-au angajat încă de la început să aibă o legătură deschisă la aventuri cu alte persoane.

Pe parcursul a trei ore, „Nuestro tiempo” urmărește relația sinuoasă, capricioasă, aproape bergmaniană, dintre Juan și Ester. Iar o întrebare filosofică pare să străbată filmul: cum mai poate fi păstrată iubirea în infernul rutinei vieții de zi cu zi și atunci când libertatea, inclusiv sexuală, pare deplină?

Însă o astfel de simplificare nu face deloc dreptate. Și asta pentru că „Nuestro tiempo” își permite nenumărate digresiuni narative (care adaugă permanent semnificații suplimentare) și este de o polifonie vizuală seducătoare.

De la cadre pictural-poetice din natură (peisajele sunt extrem de importante pentru Reygadas), la spectaculoase filmări aeriene cu fluxul de oameni din oraș sau, noaptea, cu zgârie-nori luminaţi (în timp ce din off Ester vorbește despre cum s-a schimbat relația ei cu Juan).

Și de la secvențe de intimitate, la cadre uluitoare cu impetuozitatea taurilor (ca o scenă în care un taur omoară violent un cal sau o alta când taurii se bat între ei în turmă, în lumina difuză dată de amestecul de raze de soare și de praf).

Dincolo de zbuciumul din sufletul oamenilor, există și un tumult al lumii înconjurătoare, cu obiectele, natura şi animalele ei – misterul şi zgomotul surd al existenței însăși.

Ratingul Ziarul Metropolis: ★★★★★

La finalul primei proiecții a filmului din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest,  duminică, 21 octombrie, la Cinema PRO (de la ora 17.30), va avea loc masterclassul susținut de regizorul Carlos Reygadas. Intrarea la masterclass este liberă, pe baza rezervării în Eventbook.

 

 

 

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.