„O poveste de dragoste, Lindenfeld”. Cinema împăiat
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-poveste-de-dragoste-lindenfeld-cinema-impaiat/

CRONICĂ DE FILM. Cel mai recent lungmetraj de ficţiune al surprinzător de prolificului regizor Radu Gabrea, „O poveste de dragoste, Lindenfeld”, este ca o creatură împăiată: de la distanţă pare un film promiţător, dar, privit de aproape, lipsa naturaleţii şi a ritmului lasă o impresie pregnantă de dezamăgire.

Un articol de Ionuţ Mareş|20 iunie 2014

Introducând formularea „o poveste de dragoste” încă din titlul noului său film, Radu Gabrea, interesat în ultimul deceniu de documentare, ecranizări, istorie și problema minorităților etnice din România, își marchează de la început distanțarea față de romanul inspirator.

Apărută acum câțiva ani, cartea lui Ioan T. Morar desfășura o panoplie complexă de personaje și miza în primul rând pe ideea de farsă, de potemkiniadă, pe modul în care realitatea și ficțiunea se influențează și amestecă reciproc până la indistincție. Literatura permite o astfel de libertate, de fantazare, care întâlnește însă mult mai multe obstacole în film, în special într-unul românesc, inevitabil cu finanțare redusă.

O primă variantă a scenariului fusese scrisă de prozatorii (și scenariștii de ocazie) Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu. Nemulțumit de versiunea primită, pe care a considerat-o, așa cum a mărturist, nefuncțională pentru că avea prea multe personaje, Radu Gabrea îl cooptează alături de el la rescrierea scenariului pe Adrian Lustig, exersat în ultimii ani în contribuții la filme îndoielnice precum „Nunta mută”, „Poker”, „Ultimul corupt din România”, „Puzzle” sau „Funeralii fericite”.

Însă tocmai înclinația de până acum a lui Lustig, fie ea și puternic discutabilă, spre comedie (facilă), carnavalesc și grotesc este estompată până aproape de dispariție în „O poveste de dragoste, Lindenfeld”. Deși nu renunță de tot la ideea centrală a romanului – refacerea de fațadă și repopularea de conjunctură a unui sat din Banatul românesc pentru a întreține iluziile unui milionar german revenit la locul copilăriei și tinereții -, aceasta este periferică și superficial executată, prin introducerea forțată a unui regizor provincial (Mircea Diaconu), angajat de oamenii magnatului pentru a se ocupa de falsa reconstruire a Lindenfeld-ului.

Gabrea reduce drastic numărul de personaje, transformându-l pe bătrân, Ulli (interpretat de Victor Rebengiuc), în protagonist și punându-l să se reîntâlnească, în sat, cu iubirea din tinerețe, Helga (o Victoria Cociaș îmbătrânită prin machiaj). O iubire care la vremea ei nu s-a mai împlinit prin căsătorie și nici măcar printr-un act sexual, pentru că tânăra Helga (debutanta și expresiva Ioana Bugarin) este luată prizonieră de sovietici, alături de alți etnici germani, direct de pe un câmp de floarea-soarelui (bucolic filmat de directorul de imagine George Dăscălescu), în timp ce tânărul Ulli (Horațiu Covlescu) se ascunde și scapă.

Scena este livrată sub forma convențională a unui flashback (primul dintr-un șir) pe care îl are bătrânul Ulli, ce începe să întâmpine tot mai accentuate probleme cu memoria, așa cum îi explică și medicul său (Ion Caramitru, într-o scurtă și inedită apariție).

Tema memoriei și a slăbirii acesteia în timp, atât uman, cât și în plan istoric, se dorește a fi centrală în film, însă tratarea ei nu are suficientă vigoare.

Geografia satului, fie ea și plăpândă, este nesatisfăctor fructificată în a reda decăderea, în timp ce scenele de interior, filmate în studio, au amprenta unei producții marca Hallmark – o imagine curată, chiar calofilă, dar lipsită de viață, de emoție, de forța sugestiei (străduințele evidente ale actorilor și muzica inspirată a lui Pachelbel, compozitor german de secol XVII, nu compensează acest gol).

Dincolo de cusăturile nepotrivite la nivelul scenariului (așa cum sunt momentele de butaforie, a căror justificare dramaturgică este anemică, iar punerea lor în scenă fușărită), filmul suferă în primul rând din cauza montajului, tânjind după un ritm care să-l scoată din amorțeala și toropeala în care se complace.

Distribuit de Ecran Cinema Management, „O poveste de dragoste, Lindenfeld” poate fi văzut pe marile ecrane începând din 20 iunie.

INFO

O poveste de dragoste, Lindenfeld (România, 2014)

Regia: Radu Gabrea

Cu: Victor Rebengiuc, Victoria Cociaș

Rating: ●○○○○

 

Foto: Adi Marineci

31
/01
/24

În februarie, pe HBO Max ai conținut nou de urmărit în fiecare zi a lunii! Cu 29 de titluri noi, este la alegerea ta dacă vrei să urmărești cele mai noi filme, seriale, documentare, animații de pe HBO Max sau, de ce nu, să te pui la curent cu altele dintre sutele de titluri care sunt deja pe platformă.

30
/01
/24

În luna februarie, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” este dedicată unui apreciat cineast, reprezentant al Noului Val în cinematografie: Cătălin Mitulescu regizor, scenarist şi producător. TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 3 spre 4 februarie, la un maraton cinematografic alături cele mai reprezentative şi premiate creaţii semnate de Cătălin Mitulescu.

29
/01
/24

Vika este un DJ carismatic în vârstă de 84 de ani și o adevărată vedetă a a scenei clubbingului din Varșovia. Confruntându-se cu trecerea timpului, Vika este de părere că vârsta este doar un număr și îi inspiră pe cei din jurul ei să își trăiască viața la maxim. Documentarul „Vika!” Este disponibil pe HBO Max.

29
/01
/24

Într-o lume și o industrie care se schimbă extrem de rapid, un renumit cineast italian, autor de modă veche, caută sens în filmele pe care le face, în dragoste, precum și în politică. Din 2 februarie, Un viitor luminos/ Il sol dell’avvenire, noul film al lui Nanni Moretti, o comedie care critică modul de a face filme al platformelor de streaming și apără viitorul cinematografului, are premiera în cinema, distribuit de Independența Film.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

19
/01
/24

Warner TV dedică duminicile lunii februarie filmelor de basm, povești fantastice live action și animate, ecranizări și narațiuni originale lansate pe parcursul ultimelor nouă decenii.

19
/01
/24

Producția este adaptarea live-action a îndrăgitului serial de animație și urmărește aventurile lui Aang, tânărul avatar, în încercarea de a stăpâni cele patru elemente (Apă, Pământ, Foc, Aer), pentru a reinstaura echilibrul într-o lume amenințată de înfricoșătoarea Națiune a Focului. Serialul va avea premiera globală pe 22 februarie 2024, doar pe Netflix.