„Omenirea în pericol“ de Fred Vargas (fragment)
https://www.ziarulmetropolis.ro/omenirea-in-pericol-de-fred-vargas-fragment/

La Editura Seneca, în colecţia „Noi” (dedicată mediului şi ecologiei), apare, zilele acestea, volumul „Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu!“ de Fred Vargas (traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustraţia de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017).

Un articol de Petre Ivan|3 februarie 2021

Cunoscută pentru romanele sale polițiste de mare succes, scriitoarea franceză Fred Vargas (pseudonimul lui Frédérique Audoin-Rouzeau) explorează, în cea mai recentă carte a sa, Omenirea în pericol (Flammarion, 2019, 2020; Editura Seneca, 2021) viitorul planetei și al lumii vii, propunându-și să pună capăt „dezinformărilor cărora le cădem victimă” și să frâneze procesul industrial actual.

Omenirea în pericol e o carte ce se adresează publicului larg, îndemnându-l să se informeze cu privire la schimbările climatice și la epuizarea iminentă a resurselor naturale, și să acționeze responsabil – chiar înaintea politicienilor – pentru viitorul umanității.

La această dezinformare (oficială, n. red.) se adaugă presiunea considerabilă a Publicității, invadatoare, continuă, de care nimeni nu poate scăpa. Aceasta ne bombardează, ne asediază, ne strivește. Și cu ce ne pisează ea? Cumpărați asta, cumpărați aia și în felul ăsta veți fi fericiți. Ia spuneți-mi, în ultimii 40 de ani, am văzut măcar o singură reclamă care să ne îndemne la cumpătare? Am văzut măcar o dată „Economisiți apa”, „Mâncați mai puțină carne”, „Reduceți folosirea plasticului”? Niciodată! În schimb, o gură de cafea vă atrage pe dată într-un regat feeric, presărat cu paiete de aur; folosirea unei picături de parfum vă transformă într-o frumusețe atât de dorită încât bărbații vi se târăsc la picioare. Iar tipul care își conduce mașina? Îl știți bine și pe el, cel care pătrunde într-un univers de fericire de îndată ce pune mâna pe volan. Veți fi observat că rulează întotdeauna singur pe un drum pustiu, într-un peisaj mirific, și în niciun caz prins în ambuteiaje de două ore.

Așa stă treaba cu toate reclamele, în felul acesta vând ele un vis factice și inaccesibil. Nu că i-am da crezare. Suntem ființe raționale. Dar, impregnați în exces, încercăm să îl atingem, acest vis, cumpărând și tot cumpărând, în speranța că acest șampon ne va face părul voluminos și strălucitor (să mă anunțați dacă ați obținut efectul ăsta), în speranța că aceste cereale ne vor face diminețile frumoase – când ele sunt toxice, dar noi nu știm și, după cât se pare, nu trebuie să o știm cu niciun chip. Fraieri. Căci se știe foarte bine că mesajul publicitar este atât de pervers, încât efectul lui este de a ne face să confundăm, fără să ne dăm seama, fericirea și bunurile materiale, îl face să se simtă „ridicol”, „devalorizat” sau chiar „ratat” pe cel care nu deține un anume model de mașină, un anumit parfum ori smartphone. În felul acesta, suntem dezinformați, decerebrați, transformați în automate credule și care consimt, în timp ce, incitându-ne fără încetare să credem în necesitatea acestei creșteri sacrosancte, ne pun viața – miliarde de vieți – în pericol de moarte, și ei știu asta.

Prin „dezinformare” nu vreau să spun că nu știm nimic. Cu toții suntem în ziua de azi la curent cu faptul că Pământului îi merge rău și, în vreme ce ecologiștii erau încă adesea luați în râs nu cu multă vreme în urmă, acum nu mai există climatosceptici (cu excepția lui Donald Trump, și aceasta e șansa noastră, care rămâne blocat într-o poziție necugetată și neagă cu obstinație). Știm cu toții că temperatura crește, că ghețurile se topesc, că oceanele sunt murdare, că ne invadează poluarea, că dispar specii de animale, că pesticidele și metalele grele ne distrug alimentația și organismul.

Dar, dincolo de această cunoaștere foarte difuză și generală, ce știm de fapt? Nu prea mare lucru, credeți-mă. Adică nimic clar. Ceea ce ne permite să continuăm, în țările dezvoltate și chiar în cele pe cale de dezvoltare, să trăim cu nasul pe sus, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca și cum totul avea să se aranjeze până la urmă. Și împotriva acestei dezinformări inacceptabile îmi propun să lupt, atât cât îmi permit slabele mele mijloace. În felul acesta veți fi, în sfârșit, la curent cu viitorul care ne așteaptă peste foarte puțin timp și în mod sigur. Să nu vă închipuiți că știam mai mult decât voi. Am căutat, am trudit și până la urmă s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple: am aflat. Și trebuie să vă spun ceea ce am aflat, căci împreună vom putea atenua șocul – deja inițiat – care se pregătește să lovească Pământul și lumea vie.

Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu! de Fred Vargas, Editura Seneca, 2021, traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017.

Urmăriți site-ul https://shop.senecanticafe.ro/ pentru a intra în posesia cărții, după lansare.

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?