OPINIE (mini)Eseu despre compromis
https://www.ziarulmetropolis.ro/opinie-minieseu-despre-compromis/

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta şi victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureştene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

Un articol de Marinela Țepuș|10 martie 2022

Episodul 2

(mini)Eseu despre compromis

Se dedica specialistilor din comisia de evaluare a managerilor teatrelor bucurestene din subordinea PMB si CGMB (din ianuarie 2022)

O anomalie: OUG 189/ 2008 privind managementul institutiilor publice de cultura nu permite contestarea notei obtinute la evaluarile anuale/ finale de catre directorii supusi acestui demers! Ca urmare, apare riscul ca “specialistii” sa se creadă intangibili, din moment ce nu trebuie sa-si justifice transparent si obiectiv deciziile!

In aceste conditii, singura posibilitate de aparare a managerilor care se considera nedreptatiti este anularea evaluarii pe vicii de procedura (contestatie, care poate fi luata in seama sau nu de catre autoritate, in cazul nostru, NU) si/sau actionarea in instanta! E drept ca, de cele mai multe ori, se fac greseli de procedura si intotdeauna, chiar intotdeauna, directorii si-au castigat drepturile la tribunal!

Si acum, despre specialistii din comisia de evaluare care, fapt nemaiauzit, foarte recent, au lasat “corigenti”* 10 din 12 manageri ai teatrelor bucurestene din subordinea PMB si CGMB supusi evaluarii:

Specialistii sunt, mai putin unul, relativ tineri si, fapt obiectiv demonstrabil, fara nicio experienta in managementul teatrelor de stat. Cum sa evaluezi o activitate pe care nu o cunosti?! O realitate pe care nu ai cum s-o intelegi?!

Totodata, in afara acelui unic membru cu indiscutabil ”pedigree” cultural, ceilalti componenti nu au mai facut parte din asemenea comisii de evaluare! Asa ca, deloc surprinzator, in timpul presupuselor evaluari, au dovedit inclusiv o necunoastere evidenta a legislatiei stufoase care reglementeaza sistemul bugetar.

O precizare tehnica, pentru a intelege de ce s-au acordat note cat mai mici: ordonatorii principali de credite (oricare ar fi) ii pot da afara pe directorii ”indezirabili”, doar prin intermediul “specialistilor” care, uneori, accepta compromisul de a spune ca negrul e alb si dreptatea stramba, primind, in felul acesta, si un “bonus” de 10% din salariul ministrului culturii/ primarului/presedintelui de consiliu judetean (dupa caz)! Tinand seama de efectele pe termen lung ale unui astfel de compromis, e destul de mic acest bonus! Insa, daca il inmultim cu 12, pentru ca aceeasi comisie i-a evaluat pe toti directorii bucureșteni in ianuarie 2022 pentru anul 2020, se poate ajunge, pe cap de specialist, cam la 5000 de euro. Nu mai e asa putin si, poate, pentru unii, incepe sa merite efortul.

Dar, oare, cultura bucuresteana merita sa fie coordonata netransparent? Pusa la colt? Amenintata cu SUBfinantarea? Evaluata arbitrar, incalcandandu-se evident procedurile? Multe intrebari! Niciun raspuns oficial, pana acum! (Neoficial, insa, revenind la note, am aflat ca nimeni nu trebuia sa obtina media peste 9.00. Totusi, doi manageri au spart gheața, devenind ”absolventi”, cu medii peste 9.00! Felicitari!)

Revenind la colegii nostri de breasla, se naște legitima întrebare: Daca au considerat ca notele lor sunt obiective și pot fi motivate, de ce refuză intalnirea cu cei sapte manageri care le-au solicitat-o, pentru a le explica unde au gresit si ce ar trebui sa faca, in continuare, pentru a (re)deveni performanti? Ne-ar fi prins bine privirea proaspata a unor oameni care cunosc foarte putin (sau deloc) activitatea/greutatile teatrelor de stat, mai ales intr-un asemenea an (2020 – an pandemic în care, vreme de 8 luni, teatrele au fost obligate sa suspende activitatea pentru public in salile de spectacol).

Cred ca aceasta ultima mentiune – refuzul unei analize transparente – dovedeste cu asupra de masura ca prezumtiva evaluare si rezultatele sale nu reflecta o realitate obiectiva. Demonstrabila. Pentru ca, daca ar fi fost altfel, sunt convinsa ca specialistii mentionati n-ar fi avut nicio rezerva sa ne dea lectia pe care, nu-i asa, o meritam cu prisosinta, dupa notele primite. Dar n-au facut-o.

Din lipsa de argumente? Jena? Penurie de curaj? Cate putin din toate?

In schimb, ca urmare a reactiei legitime, transparente si decente a celor 7 manageri de teatru, au aparut diverse amenintari mai mult sau mai putin voalate, precum cele de pe B1TV, acolo unde, intr-un articol semnat de un oarecare Traian Avarvarei și într-o emisiune (ce-i drept cu putina audienta), managerii bucuresteni au fost denigrati otova, fara masura, fiind facuti “sinecuristi”, “infractori” si promitandu-li-se “decapitarea” in urma unor “controale care vor urma”. Repet, decapitarea in urma unor controale viitoare. Adica, in clasicul stil stalinist, aflam de la gazeta ca “intelectualii tradatori” sunt vinovati inca dinaintea “procesului”. Hilar si trist deopotriva.

Probabil ca, in unele cazuri, astfel de amenintari isi ating scopul, intimideaza, reduc la tacere. Pe mine doar ma motiveaza sa lupt in continuare pentru ceea ce cred si sa nu ascult sfaturile inteleptilor care, cu sau fara buna-credinta, ma sfatuiesc sa o las mai moale.
Nu, n-o las mai moale pentru ca am de partea mea adevarul, legea si faptele obiective.

O ultima precizare: in ciuda unor interpretari care mi-au mai denaturat luarea de pozitie si dincolo de stilul meu de comunicare, ceva mai liber, mai patetic, nu ma intereseaza niciun razboi personal. Recunosc deschis inclusiv meritele “adversarilor mei”, nu urasc pe nimeni, iubesc si respect teatrul. Atat. Este (si) motivul pentru care nu dau numele specialistilor evaluatori despre care am scris; oricum ele pot fi gasite pe site-ul B1TV.

*corigența = depunctare, astfel incat, la un moment dat, ca urmare a notei obtinute, un manager de teatru sa poata fi schimbat, fiind socotit “necorespunzator”, “incapabil”, “incompetent”… (De exemplu: la urmatoarea evaluare!)

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

31
/08
/16

Hull a luptat eroic şi a pierdut eroic cu un gol primit în „Fergie time”, în ultima etapă din Premier League! Îmi pare rău pentru ei dar sper să-l angajeze pe Phelan manager cu normă întreagă. Are stofă şi chiar şi cu resurse limitate poate ţine echipa pe linia de plutire în acest sezon.

30
/08
/16

Ca în vremurile bune, când oamenii erau obișnuiți să plătească atunci când doreau să vadă un film, sâmbătă seara am mers la cinematograf. O carte și un film făcut după ea cu mult înainte să mă nasc au reprezentat combustibilul care m-a pus în mișcare. Nu puteam rata noua ecranizare a romanului „Ben Hur”!

24
/08
/16

Într-o vreme în care cinematografele și mai ales vizionările la „video” propuneau în special filme cu actori care fie rupeau norma la frumusețe sau rupeau adversarii în bătaie, m-am trezit ridicat de pe scaun de un domn, nici înalt, nici frumos – conform standardelor clasice, nici pletos, nici musculos. Revedeam filmul „Operațiunea monstrul” (scenariul: Titus Popovici / regia: Manole Marcus) și o seară de luni stătea să se sfârșească în brațele unei dimineți de marți, iar eu brusc vroiam să fiu Corneliu (Marin Moraru). Să pot explica, fumând fie și un cocean de porumb, cum am ales lingurița și am lansat milimetric în buza stufului de unde am recuperat monstrul într-o încleștare în care îi simțeam forța lui colosală.

23
/08
/16

Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.

15
/08
/16

Alături de Cinesseur şi Dede's, prietenii publicaţiei noastre, Ziarul Metropolis s-a hotărât să facă un experiment. Adică să adopte o echipă (de tigri) - Hull City, "The Tigers" - din cel mai frumos campionat de fotbal al lumii, Premier League, şi să meargă cu ea până în pânzele "galben-negre" ale sezonului 2016-2017. Pentru că, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, cultura şi sportul fac, mai mereu, casă bună.

21
/07
/16

N-am vrut niciodată să intru prin culisele vieţilor de oameni, dar meseria m-a adus şi aici. Am intrat şi prin culisele teatrelor. Artiştii sunt atât de orgolioşi. Stupid de orgolioşi. E în firea lucrurilor. Creatorii sunt, adesea, egoişti şi maniaci şi obsedaţi de ei înşişi. De prea multe ori sunt aşa. E nedrept, dar e adevărat.

06
/07
/16

Marțea sunt trei ceasuri rele! Așa am auzit. Acum m-am convins. Ca orice bărbat care se respectă la mijlocul săptămânii, la ceas tainic de amurg canicular, pregăteam o fleică la gratar și un sos de piper cu fulgi de ardei iute, rețetă proprie. Cum acțiunea părea să treneze am apucat telefonul de o aripă și am început să navighez pe internet.

27
/06
/16

Când am pășit timid către lumea filmului, unul dintre primii actori care m-au cucerit a fost Bud Spencer. Aveam vârsta ideală să fiu fascinat de Piedone. Oferta filmelor care rulau din când în când în sala de sport a școlii din satul meu cuprindea puține titluri, câteva filme cu haiduci, două – trei cu arte marțiale și celebra serie cu Piedone (în Egipt, Hong – Kong, Africa sau unde mai voia el să fie).

06
/06
/16

„Anii, iubirile și paharele de vin nu se numară niciodată”. Așa susțin italienii, am aflat asta dintr-un film de dragoste. Da, mă uit și la așa ceva în nopțile în care plouă cu lună plină. Evident, imediat după ce am aflat asta m-am pus pe numărat.

15
/05
/16

,,Bacalaureat” este un film de cinema despre care se va comenta îndelung, foarte româneşte. 

13
/04
/16

TURISM CULTURAL La Liverpool se poate ajunge în multe feluri. Eu am venit dinspre Londra, cu trenul. E singura cale pe care o cunosc. Despre ea vă scriu.

25
/03
/16

De-a lungul anilor, în momentele de relaxare am organizat, pe imensa arenă a imaginației, numeroase partide de fotbal, unde invitam fotbaliști din echipe și epoci diferite să joace exclusiv pentru mine. Ieșeau partide memorabile, dar trebuie să spun că mai mereu aveam grijă să câștige echipa în care jucau constant Dobay, Baratki, Di Stefano, Eusebio, Ionică Bogdan, Iașin, Dobrin, Cruyff, Kempes, Pușkaș, Socrates, într-un sistem de joc perfect, unu în poartă zece în față.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

16
/03
/16

„În anii '80, în plină dictatură ceaușistă, Umberto Eco a venit la București la lansarea traducerii românești a „Numelui trandafirului”. Întâlnirea a fost secretă, doar cu scriitori selectați atent. Câțiva optzeciști au aflat însă și au încercat, zgomotos, să intre în sală. De teama scandalului (Eco trebuia să apară din clipă-n clipă), la intervenția unui critic important, au fost lăsați și ei la întâlnire. Așa am apucat să-l vedem și să-l auzim pe scriitorul care era pe buzele tuturor în lume”, scrie Mircea Cărtărescu, într-un editorial publicat în numărul din martie al revistei Q Magazine şi intitulat „Un ecou la moartea lui Eco”

15
/02
/16

Avem o istorie împreună – Londra și cu mine. Aici am petrecut primul meu Revelion departe de România, m-am perindat pe străzile sale până la epuizare, la întoarcerea în București am ajuns direct la spital, cu salvarea, a fost foarte frumos. 

13
/02
/16

Actorul şi regizorul Alexandru Nagy este nepotul actorului George Ivaşcu şi al regizoarei Alice Barb. Într-o scrisoare publicată de Ziarul Metropolis, în preajma zilelor de naştere ale celor doi artişti (Alice Barb este născută pe 14 februarie, iar George Ivaşcu pe 15 februarie), Alex Nagy arată cum l-au influenţat aceştia ca oameni apropiaţi, dar şi cum i-au modelat la început de drum cariera.