Our Sunhi. Cu simplitate despre lucruri grave
https://www.ziarulmetropolis.ro/our-sunhi-cu-simplitate-despre-lucruri-grave/

CRONICĂ DE FILM „Our Sunhi”, penultimul film al prolificului regizor sud-coreean Hong Sang-soo, un răsfăţat al marilor festivaluri, a fost premiat în 2013 la Locarno pentru regie şi a fost inclus recent de revista franceză Cahiers du Cinema în topul pe 2014.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 ianuarie 2015

Regizor prolific, cu cel puțin un film pe an, sud-coreeanul Hong Sang-soo face parte din galeria cineaștilor nelipsiți din selecția marilor festivaluri. Nominalizate sau premiate la Berlin, Cannes sau Veneția, filmele sale își fac loc de fiecare dată în topurile de final de an ale criticilor (dar mai puțin în atenția distribuitorilor). Stilul său l-a inspirat inclusiv pe Corneliu Porumboiu, al cărui „Când se lasă seara sau Metabolism” (2013) seamănă foarte mult cu filmele sud-coreeanului.

Penultimul film al lui Hong Sang-soo, „Our Sunhi”, nu face excepție și, după ce a fost premiat în 2013 la Locarno pentru regie, a fost inclus recent de revista franceză Cahiers du Cinema în topul pe 2014 (pe poziția a 10-a).

„Our Sunhi” („U ri Sunhi” în original) își are povestea plasată pe parcursul câtorva zile de toamnă, când soarele și-a pierdut din forță, dar continuă să le inspire speranță personajelor. Sunhi este o absolventă de Film care vrea să-și prelungească studiile în SUA și care s-a temut până acum să-și înceapă cariera de regizoare.

Ea este protagonista – o tânără lipsită de încredere în sine și cu sentimente schimbătoare – în jurul căreia gravitează și de care par a se atașa cele trei personaje masculine pe care Hong Sang-soo (autor și al propriilor scenarii) le folosește pentru a etala, fără nicio urmă de demonstrație, trei tipologii de bărbați aflați în momente de criză și pentru care (re)întâlnirea cu fata poate însemna agățarea de viață.

Unul este un tânăr regizor, fostul iubit al lui Sunhi, care a realizat un film despre relația lor și, după ce o reîntâlnește pe fată, pare a-și dori reluarea legăturii. Al doilea este un fost profesor, cu câțiva ani mai mare decât Sunhi, la care ea apelează pentru a-i cere o scrisoare de recomandare necesară pentru studiile din SUA. Al treilea este o cunoștință a celorlalți doi, un alt fost profesor, aflat în depresie și cu probleme în relația cu soția.

Recunoscut pentru stilul său simplu, Hong Sang-soo își construiește filmul aproape numai din cadre-secvență în care două personaje discută, în special în jurul unei mese (de bar, restaurant sau cafenea). Dialogurile sunt esențiale la cineastul sud-coreean, care filmează aproape întotdeauna cronologic și cu replicile oferite actorilor în dimineața fiecărei zile de turnare. Pentru că Hong Sang-soo evită psihologizările, felul de a fi al personajelor și problemele lor interioare ies încetul cu încetul la suprafață cu ajutorul dialogurilor.

Însă dramele celor trei bărbați singuri și labili emoțional sunt mai degrabă sugerate, lăsate să-și facă loc treptat de sub stratul de umor bine temperat (și uneori aproape imperceptibil) cu care Hong Sang-soo își ornează fiecare scenă. Personajele, inclusiv Sunshi, alunecă mereu în ridicol, ajutate de băutura pe care o consumă atunci când se întâlnesc. Tocmai în astfel de momente, care ating deseori absurdul, răbufnește adevărata lor stare, fragilitatea lor.

Hong Sang-soo nu stăruie însă pe sentimentalism, pentru că orice tentație într-o direcție prea serioasă, prea profundă, este imediat blocată fie printr-o simplă tăietură de montaj, fie prin repetarea unei aceleiași melodii nostalgice și lejere. Pentru a întări nonșalanța cu care tratează teme, totuși, grave, Hong Sang-soo nu ezită să spargă monotonia cadrelor fixe cu câte un zoom neașteptat, care pare a atrage atenția că personajele discută lucruri esențiale, când de fapt nu se întâmplă nimic spectaculos, nimic ieșit din banalitatea existenței de zi cu zi.

INFO

Our Sunhi (Coreea de Sud, 2013)

Regia: Sang-soo Hong

Cu: Lee Sun Gyun, Jae-yeong Jeong, Yu-mi Jeong

Rating: ●●●●○

Foto din Our Sunhi – captură film



08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.