Anul 2023, în care s-au comemorat cincizeci de ani de la moartea celebrului pictor spaniol, a adus evenimente speciale, un scandal şi un nou preţ record pentru unul dintre tablourile sale.
Un articol de Dana Ionescu|10 noiembrie 2023
În 2023, Anul Picasso, sărbătorit în Europa și America, s-au desfășurat numeroase evenimente de ținută, multe dintre ele în Spania și în Franța, a doua patrie a pictorului, iar altele sunt în curs de desfășurare. Pe scurt, 42 de expoziții organizate la 38 de instituții, cum se anunțase încă din toamna anului precedent într-o conferință impresionantă, care a avut loc la Madrid: 16 în Spania, 12 în Franța, 7 în SUA, 2 în Germania, 2 în Elveția, 1 în Monaco, 1 în Belgia și 1 în România. Conferințe și dezbateri, studii noi și lucrări reeditate, dar mai ales creații celebre și creații puțin cunoscute, expuse după diferite concepte, i-au adus pe nenumărații admiratori ai pictorului într-o mulțime de spații ce stau anul acesta sub puternica fascinație exercitată de universul pictorului născut într-un oraș spaniol de pe malul Mediteranei.
Și, cum prezentul este intens preocupat să reconfigureze relația biografie-operă, în contextul gândirii corecte politic, Picasso nu putea rămâne necontestat în posteritate, mai ales într-o perioadă în care opera sa este readusă în atenție la nivel internațional. Așa se face că în mai, ministrul Culturii din Spania, Miquel Iceta, s-a văzut nevoit să-și exprime refuzul, la Muzeul Picasso de la Paris, în prezența omoloagei sale din Franța și a președintelui francez Emmanuel Macron, de a-l „șterge” pe pictor din istorie. Solicitarea venea de la adepți ai mișcării #Metoo, care organizaseră mai multe manifestări ce denunțau caracterul abuziv și chiar „tiranic” al unor aspecte de viață privată, mai exact al relațiilor faimosului artist spaniol cu partenerele sale.
Săptămâna aceasta Anul Picasso a readus în atenția colecționarilor, a iubitorilor de artă, a agențiilor de știri și a presei un eveniment care confirmă încă o dată valoarea și forța de a cuceri a unei creații atât de bogate. La o licitație Sothebyʼs, desfășurată pe 8 noiembrie, la New York, „Femme à la montre”, o capodoperă semnată de Pablo Picasso în 1932, într-o perioadă în care se prefigura o schimbare de drum în traseul său artistic, a fost achiziționată pentru suma record de 139, 36 milioane de dolari.
Dar de ce ne mirăm? Aceasta a fost reacția unora dintre cunoscători, care au subliniat că cel mai scump tablou al lui Picasso rămâne „Les femmes d’Alger (Version ‘O’)” din 1955, achiziționat la licitație în anul 2015, pentru suma de 179, 4 milioane de dolari și devenit cea mai scumpă operă de artă modernă care s-a vândut vreodată la licitație. În treacăt fie amintit, unul dintre pictorii moderni cu cotă de piață excepțională, dar inferioară celei a artistului spaniol, rămâne austriacul Gustav Klimt, care chiar anul acesta a stabilit un alt record: casa Sothebyʼs a vândut celebrul tablou „Doamnă cu evantai” pentru 85, 3 milioane de lire sterline, aceasta devenind cea mai scumpă lucrare care s-a vândut vreodată în Europa.
La 50 de ani, când era deja un pictor celebru, ale cărui merite erau recunoscute, Pablo Picasso mai avea mult de spus în artă. Unul dintre tablourile pictate într-o perioadă când se pregătea pentru prima sa retrospectivă de amploare la Paris, orașul consacrării sale, dar dorea cu ardoare, susțin criticii, să arate că este și un pictor al viitorului, este această capodoperă inspirată de tânăra lui iubită Marie-Thérèse Walter, și intitulată „Femme à la montre”. „Muza de aur”, cum au denumit-o criticii și cum a rămas în istorie, a însemnat, susțin biografii, un nou avânt în universul lui Picasso, și printre lucrările foarte cunoscute în care a imortalizat-o în stilul propriu se numără „Visul” (1932), „Nud, frunze verzi și bust” (1932) sau „Femeie cu pălărie și guler de blană” (1937).
Cât despre tabloul vândut la licitație săptămâna aceasta, nu e clar ce s-a întâmplat cu el o vreme, dar se știe că în 1968 a fost cumpărat de doamna Emily Fisher Landau, importantă colecționară de artă. De atunci și până acum, după ce proprietara a murit la vârsta de 102 ani, lucrarea a stat, pur și simplu, pe un perete din apartamentul ei din New York. Așa cum alte valori din colecția ei, semnate de Henri Matisse, Georgia O’Keeffe, Piet Mondrian, Paul Klee, Mark Rothko sau Andy Warhol au stat, și ele, în spații private.
Foto: © Succession Picasso 2023 ©Sotheby’s
