Peter Langgartner, invitat SoNoRo DaDa: „Sunt chiar ultimul puritan rămas în viață”
https://www.ziarulmetropolis.ro/peter-langgartner-invitat-sonoro-dada-sunt-chiar-ultimul-puritan-ramas-in-viata/

Violistul austriac Peter Langgartner este profesor de violă şi muzică de cameră de mai bine de 30 de ani, la Universitatea Mozarteum din Salzburg.

Un articol de Liliana Matei|11 noiembrie 2019

De-a lungul timpului, a cântat la Opera din Veneția, apoi la „Camerata Academica” din Salzburg cu Sándor Végh și Roger Norrington, dar și în Cvartetul „Pro Arte” din Salzburg. Peter Langgartner este invitat la concertele SoNoRo DaDa din Sibiu și Cluj-Napoca și ne-a povestit despre viața lui ca profesor de violă și despre cum percepe apropierea muzicii de cameră de publicul tânăr.

De ce ați ales muzica clasică? Daca n-ați fi cântat la vioară, ce alt instrument ați fi ales?

Muzica m-a ales pe mine. Alt instrument ar fi fost vocea.

Descrieți-vă într-o propoziție.

Sunt chiar ultimul puritan rămas în viață.

Povestiți-ne unde ați avut parte de cea mai frumoasă experiență și care a fost cel mai memorabil festival sau eveniment de muzica clasică la care ați luat parte?

Cele mai frumoase experiențe le-am avut cu studenții, mai ales în primii lor ani de studiu sau de fiecare dată când cântă frumos sau impresionant. Festivalurile recente sunt întotdeauna cele mai bune, iar amintiri memorabile creez mereu cu muzicieni cu care nu am mai cântat. Mă simt excelent de fiecare dată când sunt invitat ca trainer în taberele de orchestre pentru tineri.

Trăim într-o lume în care a devenit complicat doar să stăm să ascultăm muzică. Și, în plus, suntem foarte atașați de smartphone-urile noastre. Cum vă găsiți concentrarea și cum arată publicul ideal?

Nu am avut niciodată probleme doar să stau și să ascult sau să gândesc, să citesc sau pur și simplu să nu fac nimic ore întregi, chiar și în spații aglomerate. De cele mai multe ori telefonul meu este închis. Publicul ideal se bucură și comunică, mai ales dacă înțelege sau știe deja lucrările de muzică clasică pe care le ascultă.

Cum credeți că generația tânără, care nu studiază în școli de muzică, se poate apropia de muzica clasică?

Muzica de cameră înseamnă comunicare și poate să adune oamenii împreună – pe cei tineri, pe cei bătrâni, pe cei bogați și pe cei săraci. Sfatul meu pentru cei ce încep acum să asculte muzică clasică este: „Dacă auziți ceva ce vă place, ce vă transpune într-o lume mai bună, încercați să găsiți numele cântecului și încercați să vă aduceți aminte să-l căutați de câte ori vreți să ajungeți iar în acea stare. Experiența personală cu lucrările de muzică clasică țin locul oricărei recomandări.”

Ce sfat ați da tinerilor muzicieni care studiază în prezent în facultăți?

Bucurați-vă de muzică și împărtășiți-o cu cei din jurul vostru! Bucurați-vă de nivelul la care sunteți și de abilitățile pe care le aveți și îmbunătățiți-le fără să vă forțați!

În afară de cântatul la violă, ce alte activități vă fac fericit?

Merg cât de mult pot, mai ales atunci când trebuie să învăț lucrări noi sau să găsesc idei proaspete. Vara trecută am mers peste 3 km pe zi și m-am simțit excelent.

Ascultați și muzică comercială sau alte genuri? Ne puteți spune 3 artiști / trupe care vă plac, dar care n-au nicio treabă cu muzica clasică?

Nu prea ascult muzică comercială. Există muzicieni mari în toate genurile muzicale și voi numi doar câțiva: Elvis Presley, Ray Charles, Piazzolla, dar și mulți alții.

Muzica de cameră înseamnă comunicare și poate să adune oamenii împreună – pe cei tineri, pe cei bătrâni, pe cei bogați și pe cei săraci. (Peter Langgartner)

20
/07
/20

Ziarul Metropolis vă recomandă „On the record“, un podcast săptămânal în care știrea primește o explicație. Redacția Recorder alege, în fiecare vineri, cel mai relevant subiect de actualitate și caută cel mai bun interlocutor care să îl poate explica, în cât mai multe nuanțe, ignorate deseori în presa mainstream.

13
/07
/20

Ziarul Metropolis vă recomandă „Eropedia“, un podcast în limba română despre toate formele pe care le îmbracă dorința și iubirea, și care își propune să promoveze un discurs echilibrat, cultivat și inteligent despre diversitatea erotică din jurul nostru.

27
/04
/20

Pictorii, sculptorii, criticii de artă sau scriitorii sunt cărți deschise ale creației lor, vizibile fiind operele și mai puțin bornele ce duc spre realizarea acestora. Uneori, o întâmplare sau destinul, alteori persoana ce a stat în dreptul lor, au fost sursele ce au dus la expresia formelor de valoare. Soția cunoscutului critic de artă Valentin Ciucă m-a introdus în povestea nescrisă a vieții sale.