Picasso, nou record mondial de preţ – Les femmes d’Alger (Version „O”)
https://www.ziarulmetropolis.ro/picasso-nou-record-mondial-de-pret-les-femmes-dalger-version-o/

Un tablou în ulei pictat de Pablo Picasso, estimat la 140 de milioane de dolari, ar putea să stabilească un nou record mondial de preţ şi să devină cea mai scumpă operă de artă din lume tranzacţionată la licitaţie, cu ocazia unei vânzări speciale ce va fi organizată de casa Christie’s, pe 11 mai

Un articol de Petre Ivan|27 martie 2015

„Les femmes d’Alger (Version „O”)”, de Pablo Picasso, o vibrantă operă cubistă ce a fost vândută ultima dată la licitaţie în anul 1997, când preţul de achiziţie a fost de aproape trei ori mai mare decât cel estimativ, a fost evaluată de experţii casei Christie’s la 140 de milioane de dolari.

Acest preţ estimativ nu include însă comisionul standard de 12 procente, ceea ce înseamnă că preţul final ar putea să ajungă la cel puţin 155 milioane de dolari.

Cea mai scumpă operă de artă adjudecată vreodată la licitaţie, tripticul „Three Studies of Lucian Freud”, realizat de Francis Bacon, s-a vândut cu 142,4 milioane de dolari – preţ care a inclus comisionul casei organizatoare -, în noiembrie 2013.

Alte câteva opere de artă au fost vândute cu preţuri mai mari, dar acele tranzacţii au fost realizate pe piaţa privată, nu la licitaţii.

Tabloul „Les femmes d’Alger (Version „O”)” va fi scos la vânzare la New York, pe 11 mai, în cadrul unei licitaţii speciale organizate de casa Christie’s, intitulată „Looking Forward to the Past”, în conjuncţie cu tradiţionalele sale licitaţii bianuale de artă impresionistă/modernă şi contemporană.

Pablo Picasso a pictat o serie de 15 variaţiuni după celebrul tablou „Les femmes d’Alger”, de Eugène Delacroix, între decembrie 1954 şi februarie 1955, desemnându-şi versiunile cu litere de la „A” la „O”.

tripticul "Three Studies of Lucian Freud", de Francis Bacon

tripticul „Three Studies of Lucian Freud”, de Francis Bacon

Picasso a conceput această serie de 15 picturi ca o elegie dedicată prietenului şi rivalului său Henri Matisse, care murise cu doar câteva săptămâni înainte ca artistul spaniol să înceapă acest proiect artistic.

În ultimii ani, tabloul „Version O” a fost expus în galerii şi muzee prestigioase – Luvru din Paris, National Gallery din Londra şi Tate Britain din Londra.

Tabloul a făcut parte din colecţia de artă a soţilor Victor şi Sally Ganz, vândută în 1997 cu preţul record de 206,5 milioane de dolari – cel mai mare plătit pentru o colecţie ce a aparţinut unui colecţionar unic.

Înainte de licitaţia din luna mai, tabloul „Les femmes d’Alger (Version „O”)” va fi expus într-un turneu mondial itinerant care va ajunge la Hong Kong, Londra şi New York.

Foto: Les femmes d’Alger (Version „O”), Picasso, Three Studies of Lucian Freud – wikipedia

17
/11
/23

Jessie J, Róisín Murphy, Katie Melua, Delia, Emma, José González, unii dintre cei mai în vogă și apreciați artiști ai momentului, ale căror comunități de fani și urmăritori însumează doar pe YouTube peste 12.000.000 de persoane din întreaga lume și care sunt ascultați de peste 25.000.000 de persoane lunar pe platforma Spotify, vin în premieră la Timișoara, în luna decembrie, pe scena evenimentului „Timișoara 2023 la nesfârșit”

03
/11
/23

În perioada 6-19 noiembrie 2023, la sediul ICR Londra va putea fi vizitată expoziția documentară „Circular Catalysts“, program al British Council România, realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

02
/11
/23

Nu pierdeți expoziția de final a celei de-a doua ediții a proiectului ATELIERE DE PRACTICI COLABORATIVE, program de educație non-formală prin artă co-finanțat de Primăria Sectorului 6, prin Centrul Cultural European Sector 6, în cadrul Programului Cultura 2023!

30
/10
/23

Tech Rider's Dilemma, un proiect de cercetare care investighează necesitatea unor noi abordări în producția, expunerea, arhivarea și conservarea lucrărilor new media (și nu numai), prezintă din 1 noiembrie în cadrul Rezidența9 (Str. Ion Luca Caragiale 32), de la ora 19:00, o expoziție new media care ilustrează și aduce în discuție fragilitatea lucrărilor bazate pe tehnologie și nevoia unor metodologii de planificare, arhivare și conservare în acest domeniu.