Primul meu Divan
https://www.ziarulmetropolis.ro/primul-meu-divan/

Tocmai s-a sfârşit cea de-a opta ediţie a Divan Film Festival (Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară). Cum a fost?

Un articol de Andrei Crăciun|29 august 2017

Povestea e așa. Într-o zi de la sfârșitul mileniului al II-lea, poetul Mircea Dinescu a ajuns la portul abandonat din Cetate (județul Dolj). A privit poetul cerul și a privit poetul Dunărea, și a văzut poetul că e bine. A cumpărat pământ acolo (soția, doamna Mașa, i-a temperat imboldul risipirii și a adăugat un plus de echilibru), a reabilitat construcțiile și a început să se obișnuiască în straie de moșier, cu argații preumblându-i-se în jur. Așa a apărut Portul Cultural Cetate, unde tot felul de artiști au descins în ultimul deceniu. Așa a apărut și Divanul.

Rona Hartner

Nu e ușor să ajungi la Cetate, doar inițiații știau bine drumul acesta. De altfel, numele festivalului – Divan – asta vrea să exprime: că e pentru cei puțini, aleși, pentru intimi. Stai pe divan și te uiți la filme și trândăvești și, ca o încununare a acestui dolce far niente, îți mai și gătește poetul-bucătar, și totul se stropește în noapte cu vinul lui Dinescu. Ei bine, nu mai e chiar așa.

Divanul a crescut, nu mai e o întâmplare pentru câțiva. Vin cetățeni cu sutele, își pun cortul acolo, la moșie, campează, sau se cazează de-a dreptul în camerele din conac (puțini poeți din Europa mai au conace cu atâtea camere) și se bucură de cinema și de arta culinară.

Poetul însuși nu mai e la fel de prezent ca odinioară. Din vreme își ia pușca pe umăr și pleacă la vânătoare, de unde se mai întoarce în amurg.

În acest an (care a stat sub umbrela conceptului Balkan Love) au fost multe aspecte care s-ar cuveni subliniate. Fără rigoare cronologică: proiecția filmului Gadjo Dilo (sus), pentru prima dată în România, la douăzeci de ani de când a fost lansat și a cunoscut succesul comercial în Franța – la Divan a fost prezentă însăși actrița Rona Hartner, care a fost luată prin surprindere de sosirea toamnei.

Concertul IMPEX, trupă în care se remarcă Andrei Dinescu, fiul poetului. IMPEX cântă o combinație strălucită de manele și rock – manele psihedelice, dacă doriți. De altfel, fiul poetului e un cunoscut avocat al muzicii lăutărești.

Concertul Mambo Siria (care nu mai e, totuși, ce a fost), un film sârbesc (Afterparti), din care se desprinde agitata viață de noapte din Belgrad (plină de petreceri, sex în toalete și munți de cocaină).

Mircea Dinescu

O serie de scurtmetraje balcanice (dintre care și unul al regizorului român Tudor Botezatu), care anunță alte și alte valuri în cinema-ul european (am remarcat un filmuleț din Macedonia, care expunea așteptarea unei vizite a Mareșalului Tito într-o locantă). Seratele culinare în care poetul cu mâna lui flamba un porc stropit din belșug cu alcool…

Atmosfera a fost relaxată, s-a stat sub cerul liber și s-a visat departe, s-a făcut plajă la Dunăre. O dată, în preludiul unui dezmăț culinar, poetul, nemulțumit de cum decurgea înfăptuirea unei paella, a strecurat în rețeta artistului culinar spaniol un cârnăcior de-al nostru, pentru gust.

Așa a fost să fie.

De altfel, numele festivalului – Divan – asta vrea să exprime: că e pentru cei puțini, aleși, pentru intimi. Stai pe divan și te uiți la filme și trândăvești și, ca o încununare a acestui dolce far niente, îți mai și gătește poetul-bucătar, și totul se stropește în noapte cu vinul lui Dinescu.

Foto: Adi Bulboacă

 

 

 

08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.