Asociaţia pentru cultură şi arte Arbor vă invită la expoziţia „Rememorarea copilăriei, mărturiile deportaţilor basarabeni”, care reînvie emoţia unor destine tragice, mărturiile deportaţilor şi ale victimelor regimului totalitar din stânga Prutului, în perioada sovietică. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Centrul de Excelenţă Institutul Pro Memoria al Universităţii de Stat din Moldova şi Ambasada Republicii Moldova în România.
Un articol de Petre Ivan|26 august 2022
Vernisajul va avea loc pe 31 august 2022, de Ziua Limbii Române, o zi cu însemnătate istorică pentru românii din stânga Prutului. A fost instituită în 1990, la un an de la proclamarea limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova și adoptarea alfabetului latin.
Colecția de mărturii reunește materiale și cercetări realizate de Muzeul Național de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Centrul de Excelență Institutul Pro Memoria al USM, Institutul de Istorie, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, în perioada 1991-2021. Implicit investigația a urmărit mecanismele memoriei. Vedem cum funcționează ele la copiii care au trecut prin represiuni și deportări, ce dileme apar când vine vorba de reprezentarea trecutului totalitar, cum au persistat tăcerea și amnezia colectivă. Cercetările aduc în circuitul științific materiale inedite, colectate din arhivele de familie, conturând contextul mai larg al politicilor de sovietizare forțată, dar și al rezistenței antisovietice în Basarabia.
În cadrul expoziției, curatorii Ludmila D. Cojocaru, directoarea filialei Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, din cadrul Muzeului Național de Istorie al Moldovei, și Victoria Nagy Vajda, președinta Asociației Arbor, și-au propus să traseze un itinerar al călătoriei dramatice a unor tineri și copii deportați către celălalt capăt al Uniunii Sovietice, considerați de puterea sovietică „dușmani ai poporului” și „elemente periculoase pentru societate”. Colecția de mărturii ia forma unei instalații construite din fotografii încorporate în vechi casete de bijuterii. Poveștile de viață ale reprimaților pot fi ascultate în lectura actorilor de la Chișinău, Elena Frunze-Hatman și Ghenadie Gâlcă, pe muzica lui Ștefan Panea. Obiecte personale ale deportaților au fost aduse de la Muzeul Național de Istorie al Moldovei, de la Complexul Muzeal în Aer Liber Memoria Victimelor Represiunilor Politice din satul Mereni și din colecții private, iar pentru o mai bună înțelegere a distanței parcurse de deportați în vagoanele de marfă, artista Ramona Iacob a realizat harta „Gulagului Basarabenilor”. În cadrul expoziției va fi proiectată „Mâța fără nume”, un film de animație despre basarabenii deportați în Siberia, realizat de bine-cunoscutul artist de la Chișinău, Ghenadie Popescu.
„Oamenii timpului” – „realitățile timpului”
„Pe la 3 de noapte a venit un detașament de ostași ruși, însoțit de un căpitan şi de președintele sovietului sătesc. Ne-au spus că suntem „ridicați” şi ne-au ordonat să urcăm în mașină. După câteva săptămâni de drum, fără apă şi fără mâncare, am ajuns în regiunea Omsk. Condițiile de trai și de muncă erau îngrozitoare, eram câte patru familii într-o baracă. Chinuiți şi flămânzi, ne adunam seara şi nu ne săturam de plâns. Eram mereu cu gândul acasă. Cea mai mare frică ne cuprindea atunci când veneau la apel şi ne spuneau să ne luăm gândul de la Moldova. Nu aveam nicio speranță că vom putea să ne întoarcem vreodată.”
În perioada anilor 1940-1941, 1944-1953, pe lângă dramele care au urmat ocupării Basarabiei de către URSS: război, foamete și colectivizare forțată, basarabenii au cunoscut și teroarea deportărilor în Siberia și Kazahstan, înfăptuite de conducerea sovietică sub pretextul înlăturării din societate a persoanelor cu ,,origini nesănătoase”, din rândul păturilor înstărite, etichetați culaci. Astfel, au fost condamnați la deportare „pe vecie” peste 15 000 de familii, dintre care peste 20 000 de copii. Oamenii au fost transportați în vagoane de marfă și plasați în așezări cu regim forțat de reședință, sub supravegherea comendaturii. Cei mai mulți dintre deportați au decedat în timpul călătoriei și în primii ani de exil, din cauza condițiilor dure de trai. Munca era extenuantă, iar alimentele puține și raționalizate. Dincolo de tragismul acelui context istoric, poveștile de viață prezentate în această expoziție dezvăluie „realitățile timpului”, percepțiile și trăirile celor care au îndurat gulagul. Sunt nenumărate episoade ale suferinței: momentul plecării (ridicării) și al călătoriei spre „noul cămin”, foametea și gerurile necruțătoare, mersul la școală și învățământul în limba rusă, umilințele, violențele și abuzurile, moartea, în cele din urmă. Iar pe lângă acestea și timbrul copilăriei, cu credințele și jocurile inerente vârstei.
În contextul agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei și al știrilor despre deportarea populației ucrainene de pe linia frontului în Rusia, constatăm că practicile trecutului nu au dispărut, și că erorile și teroarea secolului trecut ne amenință încă. Astfel expoziția „Rememorarea copilăriei, mărturiile deportaților basarabeni” aduce cu fila trecutului și un semnal de alarmă în privința prezentului, dacă omenirea nu va depune toate eforturile pentru restabilirea păcii și a bunei vecinătăți în regiune.
Arbor.art.room
str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, București
„Rememorarea copilăriei, mărturiile deportaților basarabeni”
Curatori: Ludmila D. Cojocaru și Victoria Nagy Vajda
Vernisaj: 31.08.2022, orele 16:00 – 21:00
Perioadă de vizitare: 01.09.2022 – 25.09.2022
12:00 – 18:00 │ Luni, marți închis
