Scrisoare către Roberto Bolaño
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-roberto-bolano/

Cartea „2666” (în trei volume), traducere din limba spaniolă de Eugenia Alexe Munteanu, a fost publicată la Editura Univers, în 2016.

Un articol de Andrei Crăciun|14 septembrie 2016

Scumpe domnule Bolaño, vă scriu pentru prima dată, știu cât este târziu. Uneori visez că dacă v-aș fi scris mai devreme ne-am fi putut cumva întâlni. Știu prea bine că este o nebunie, dar niciodată nu am lăsat o nebunie să mă oprească din a spune adevărul, cum nici dumneavoastră nu ați lăsat.

Scumpe domnule Bolaño, în România sunteți citit puțin, dar sunteți citit sălbatic. Eu aveam – imaginați-vă! – deja treizeci de ani când mi-ați fost descoperit. Și mă simțeam atât de bătrân încât…

Cel mai bun prieten al meu mi-a vorbit despre dumneavoastră. Și dumnealui este scriitor. Este un scriitor octogenar, născut în Interbelic, v-ar fi plăcut. Am încredere în cuvântul domniei sale. Mi-a vorbit mult despre “Detectivii săbatici”, mi-a spus că sunteți din altă ligă, iar eu am alergat în toamna aceea, căci toamnă era, prin toate librăriile orașului ca să vă citesc. V-am citit realismul visceral și am plecat mai departe pe străzi înjurându-vă de mamă. Sunt de atunci convins că dumneavoastră, domnule Bolaño, ați fost cel mai important și mai neînțeles scriitor de la sfârșitul secolului XX. Nimic nu mi-a clintit încă această convingere.

Sunt ziarist liber, aici, în România, așadar sunt un om foarte sărac. “2666” a apărut, la noi, în trilogie, iar volumele erau acoperite ca un corp delict, într-o țiplă, nu puteau fi nici măcar răsfoite. Le adulmecam furios. Aș fi vrut să ucid un librar sau măcar să vă fur.

Gândurile acestea niciun folos nu mi-au adus. Tot îmi lipseau cei 150 de lei – asta e masa mea pe trei zile. Așa că am făcut tot ceea ce putea fi făcut într-o asemenea situație: am stat trei zile înfometat și v-am cumpărat cartea.

V-am citit și v-am blestemat din nou, de nenumărate ori, căci eu nu am mai cunoscut o asemenea forță a cuvintelor de a crește în idei și în fraze, eu nu am mai cunoscut pe nimeni care să folosească așa cuvântul “sau”, oferind, de fiecare dată, atât de multe opțiuni fiecărui personaj.

Și mai e ceva, domnule Bolaño: felul cum totul pleacă la dumneavoastră de la un text sau de la o sumă de texte, de la o carte. Uite un om obsedat de literatură, mi-am spus. Și dacă v-aș mai putea întâlni, domnule Bolaño, dacă nu ne-ar despărți această moarte…

Uite, v-o spun direct: “2666” este cea mai importantă construcție textuală de la începutul secolului nostru. Nu mă interesează părerile împărțite ale criticilor. Să fie sănătoși. “2666” vă supraviețuiește și vă va supraviețui multe secole de-acum înainte. O asemenea carte e o răscruce. Iar eu stau la această răscruce, domnule Bolaño, și nu pot să vă înțeleg. Sunteți peste puterea mea de înțelegere. Aveam orgoliul unei inteligențe. Și nu pot să vă înțeleg! Cum ați dobândit această ficțiune ca un uragan? Așa ceva se poate dobândi?

Mă gândesc la acel pictor care și-a tăiat un braț pentru a-l așeza în centrul picturilor sale, mă gândesc la acel patrulater amoros între critici literari (de unde vă vin, domnule?!), mă gândesc la acea carte lăsată pe sârmă, la uscat, cu paginile lovite ușor de vânt, mă gândesc la acel ultim comunist din acel colț de New York, căci, orice ar fi, celula trebuie să rămână operativă… Mă gândesc la deșertul atâtor crime și mă mai gândesc că s-a scris enorm despre Holocast, dar niciodată, niciodată…

Domnule Bolaño, disprețuiesc patetismul, deși poate că nu ar trebui. Nu voi fi, deci, patetic. Voi fi cinstit.

Și mai târziu, v-am citit, pe internet, câteva poezii. Mi-a plăcut mai ales aceea în care lumea arde și piere, și singurul om care a supraviețuit acestei apocalipse, pentru a o admira, e Franz Kafka însuși. Cât Kafka admira, în cer, titanii se luptau de moarte…

Și abia atunci, puțin, am crezut că aș putea cândva să vă înțeleg.

24
/06
/18

Teatrul Evreiesc de Stat  prezintă miercuri, 27 iunie, de la ora 19.00, spectacolul de lieduri și poezie „Glasuri evreiești în poezia lumii“, pe versuri de Benjamin Fondane, Nina Cassian, Magda Isanos, Charles-Pierre Baudelaire și Paul Celan, în lectura actorilor TES -  Maia Morgenstern, Darius Daradici, Viorica Bantaș și Mircea Dragoman.

12
/06
/18

Cartea „Pădurea întunecată”, scrisă de Nicole Krauss, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2018 (traducere din limba engleză și note de Luana Schidu).

08
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Roma antică a rămas mereu tributară culturii grecești. Opera lui Seneca, născut cu cinci ani înainte de era noastră, o dovedește din plin. Născut la Cordoba (Spania) într-o familie din nobilimea provincială (tatăl său scrisese un prețios tratat de oratorie) și educat la Roma, el s-a dedicat în primul rând filosofiei, adoptând stilul de viață excesiv de sobru al stoicilor.

07
/06
/18

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, alegem două dintre cele mai importante volume recent apărute în România şi le punem la luptă faţă în faţă. Cel care va câştiga confruntarea va fi declarat cartea lunii...

05
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT O matrice spirituală deosebită de a europenilor face ca lumea indiană, acel conglomerat unde se vorbesc 15 grupe de limbi, cu literatură și tradiții culturale proprii, să surprindă în permanență, să intereseze prin uimitoarea diversitate și în același timp prin coeziunea extraordinară.

04
/06
/18

METROPOLIS SPECIAL După ce a cucerit planeta cu „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” (Polirom, 2017), istoricul israelian Yuval Noah Harari și-a îndreptat privirea spre ce va urma. „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului” (Polirom, 2018) este o incursiune în lumea imaginară a ceea ce ar putea fi.

01
/06
/18

“În primii ani de viață am locuit într-o cămăruță, împreună cu părinții mei, care abia se căsătoriseră, cu un an în urmă, erau niște oameni foarte tineri. Și în acea cameră de câțiva metri pătrați se desfășura toată viața noastră, toată viața familiei. Era ciment pe jos, era un pat în care dormeam toți trei. și pe marginea căruia, mama, ținându-mă în brațe, îmi citea. E prima mea amintire. (...)”, mărturisea Mircea Cărtărescu, într-un interviu pentru emisiunea DIGICULT. Născut într-o zi de 1 iunie, la fel ca și soția sa, scriitoarea Ioana Nicolaie, Mircea Cărtărescu împlinește, astăzi, 62 de ani.

30
/05
/18

METROPOLIS SPECIAL 7 destinații din romanele momentului – din New York până la Tōkyō, din Bogotá la Calcutta, din Tripoli până în Sicilia și de acolo la Ierusalim...