Secretele pictoriței Frida Kahlo, amanta lui Troțki și a Georgiei O’Keefe
https://www.ziarulmetropolis.ro/secretele-pictoritei-frida-kahlo-amanta-lui-trotki-si-a-georgiei-okeefe/

Celebra pictoriţă din Mexic este eroina unui unei îndrăzneţe biografii romanţate, care dezvăluie luminile şi umbrele unei vieţii dureroase, în care arta a jucat un rol principal, ca şi… gastronomia.

Un articol de Liliana Matei|30 ianuarie 2016

Existența ei se arată în culori tari în volumul „Cartea secretă a Fridei Kahlo” de F.G. Hagenbeck, publicat la Editura Nemira. Volumul este tradus de Anca-Elena Coman și face parte din Colecția Babel. Pentru prima dată în România, acest roman biografic care i-a adus autorului mai multe premii construiește, pornind de la mărturii din jurnalul artistei, o viață de artistă și de femeie care a cunoscut plăcerea și durerea, pe care le-a pictat în tablouri pe care posteritatea le va admira nespus.

Celebra artistă mexicancă, autoare a peste 50 de autoportrete în care suferința fizică ia forme dintre cele mai îndrăznețe, de o originalitate incontestabilă, se conturează în volum în intimitatea Casei Albastre, între minunile din bucătărie sau alături de mult iubitul soț, pictorul mexican Diego Rivera, izvor de bucurie și de chin. Fire vulcanică și contradictorie, nonconformistă și ironică, Frida Kahlo se înfățișează în romanul lui Haghenbeck în lumina necruțătoare a unor vremuri tulburate.

În viața ei au loc personalități fascinante din epocă, de la Troțki, cu care a avut o relație intensă, pe care romanul o lasă deschisă interpretării, la Ernest Hemingway sau Henry Miller. Umorul aspru și duioșia alcătuiesc, în viața și în arta Fridei Kahlo, un amestec permanent și străbate întregul roman.

Privită în intimitatea încăperilor – dormitor, atelier, rezervă de spital –, artista se dezvăluie deopotrivă în spațiul rezervat picturii și în locul savorilor și al gusturilor. Bucătăria capătă astfel o aură fantastică: „Dintre toate locurile casei, bucătăria era inima ce o făcea să palpite, transformând o clădire inertă într-o ființă vie. Mai mult decât o simplă locuință, Casa Albastră era sanctuarul, refugiul și altarul stăpânei sale. Casa Albastră era Frida. În ea strângea amintiri ale trecerii sale prin viață. Era un loc unde conviețuiau fără probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“

frida2Strâns legată de tradițiile Mexicului și de pictorescul lui, arta și viața pictoriței sunt învăluite în culori tari și aromele magice ale bucătăriei. De la tamales umplute cu fasole și ardei iuți în sus de nuci și mirodenii la mâncarea lui Troțki, gama gastronică a pictoriței fascinează și arată o relație intimă cu universul simțurilor. Simțuri rafinate și de boala care a chinuit-o ani lungi, pictorița exorcizând suferința în tablouri în care imaginiile durerii nu au sfârșit.

„O panglică în jurul unei bombe”, cum a numit-o celebrul André Breton, pictura hedonistei Fridei Kahlo se prezintă pe fundalul lumii în care s-a născut, o lume agitată, populată de artiști dornici să schimbe arta. Unul dintre ei a fost Marcel Duchamp, în care pictorița a găsit un adevărat sprijin. Și datorită lui Frida Kahlo a atras atenția la Paris, în epocă centrul artistic al lumii.

Interdependente, viața artistică și viața privată se arată pline de culoare și dinamism. Identitatea privată a artistei, pusă într-o lumină crudă, e plină de surprize și de contradicții. Între relația tumultuoasă cu Diego Rivera, relația cu Troțki și cea cu pictorița Georgia O’Keefe, erotismul ambiguu și exuberant al pictoriței prinde contur.

Născută odată cu Mexicul modern, Frida Kahlo a fost înainte de toate un om care și-a trăit viața după bunul plac, sfidând regulile nescrise și cutumele (inclusivul dezacordul mamei la căsătoria cu Diego Rivera). În istoria artei, a rămas o pictoriță greu de încadrat într-un gen anume, ale cărei lucrări au început să fie din ce în ce mai admirate în posteritate. De exemplu, „Cadrul” fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în secolul XX cumpărată de Muzel Luvru. Recent, lucrarea „Două femei”, prima pictură pe care Frida Kahlo a vândut-o, a fost achiționată de Muzeul de Arte Frumoase din Boston, care a nu a dorit să dezvăluie costul tranzacție. Prețul record plătit pe o lucrare a artistei la licitație este de 5,6 milioane de dolari.

26
/01
/23

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

16
/01
/23

Tatiana Ernuțeanu, poetă, eseistă și publicistă, a publicat recent volumul „Buletin de știri blues“, la Editura Tracus Arte (2022) și volumul „Carne, visuri si oase triste uitate în Hydra“, Editura Eikon (2020). Scrie pentru revistele Forbes Life și Psychologies.

11
/01
/23

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întâlnire cu tema „Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil” – dialog pornind de la cel mai recent număr al revistei Lettre Internationale. Dezbaterea este organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții.

10
/01
/23

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Muzeul Național de Artă al României (MNAR) vă invită duminică, 15 ianuarie 2023, între orele 11.00 - 13.00, la un eveniment dedicat legăturii dintre cultura scrisă și artele vizuale.

22
/12
/22

Luna aceasta, în cadrul colecției Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M a apărut ediția în limba română a unei cărți mult-așteptate: „Infinitul într-o trestie” de Irene Vallejo, cartea de eseu care, acum doi ani, a ținut primele pagini ale ziarelor de cultură din Spania, fiind recompensată cu două dintre cele mai importante distincții: Premiul Național pentru Eseu și Premiului Ojo Crítico. Ulterior, cartea lui Irene Vallejo a cucerit spațiul cultural internațional, fiind în curs de traducere în peste 30 de limbi.