Tatiana Ernuţeanu, poetă, eseistă şi publicistă, a publicat recent volumul „Buletin de ştiri blues“, la Editura Tracus Arte (2022) şi volumul „Carne, visuri si oase triste uitate în Hydra“, Editura Eikon (2020). Scrie pentru revistele Forbes Life şi Psychologies.
Un articol de Dan Boicea|16 ianuarie 2023
Tatiana Ernuțeanu ne deschide o fereastră spre lumea ei, într-un interviu sub formă de alfabet.
A – Amor (nu cel physique al lui Gainsbourg), celălalt.
B – Balonzaid – haina preferată a oricărei eroine a nimicului…
C – Condillac – pentru mine, una dintre mințile strălucite nu doar ale epocii, ci ale tuturor timpurilor. La granița dintre psihologie și filosofie, deși pregătit să fie preot, Condillac a fost întemeietorul senzualismului, o doctrină ce susține că ordinea naturală a lucrurilor își are sursa în senzații. Și că restul sunt doar transformări ale acesteia în: memorie, dorință, reflecție și tot așa.
D – Dumnezeu – de mai bine de 10 ani port la gât un pandantiv pe care mi l-am gravat cu «in god we trust».
E – Emoția – cea căreia nu mă opun vreodată.
F – Freie szene – și aici mă refer la disponibilitatea de a susține proiectele artistice fără cenzură, fără interese imagine sau financiare, pur și simplu în ideea ca artiștii, curatorii, poeții să se poată exprima cât de liber pot ei, în forma pe care o aleg: de performance, literară, artă critică etc.
G – Ghirri (Luigi) – avem același mod de “a cinematiza” marea.
H – Hydra – cea mai frumoasă insulă de pe pământ. Cea căreia i-am dedicat și primul meu volum de poezie “Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra”.
I – Iarna – frigul mă reconfortează. Întotdeauna, iarna, am fost fericită și asta e o amintire la care nu sunt dispusă să renunț, astfel orice iarnă viitoare se pliază pe orice iarnă din trecut. În plus, Iarna ar putea fi și un nume frumos de fată. Demnă și senzuală.
J – Jurnal. Primul jurnal l-am început în clasa a VIII-a și de atunci am tot ținut legătura asta intimă cu cine eram în fiecare vârstă. În adolescență, facultate, am citit romane fiction, multe, foarte multe. Acum, cam tot ce citesc de câțiva ani buni, în afară de poezie, face parte din seria memorialistică-jurnal. Îți fac o confidență, urăsc, desfid orice scriere ficțională. Mi se pare că îmi pierd timpul într-un scenariu al unei minți (oricărei minți brilliante, tot o minte este). Sunt sătulă de scenarii, mintea mea este foarte productivă în acest câmp. Așa că fug de scenariile mele ipotetice (de asta nu scriu proză, că nu vreau să mă adâncesc în ele) în poezie care îmi permite să mă ancorez în realitate într-o formă emoțională, dar păstrându-mi onestitatea.
K – Kimono-ul reinterpretat, stilizat, așa cum l-a introdus Paul Poiret, la începutul secolului trecut, în modă sau mai târziu YSL, Galliano, Margiela. Îmi place să port această piesă rafinată, dar niciodată nu o port în varianta boho.
L – Lumina rece, gri, clară, spartă, care apare rar în București. E acea lumină specifică Berlinului sau orașului Praga.
M – Marinarii, tricourile marinière, marea pustie, tăcută, democrată.
N – Nucile – nu-mi plac prăjiturile care n-au, fie în blat, fie în cremă, nuci.
O – Oltre il Giardino – unul dintre hotelurile în care ar trebui să petreci o noapte atunci când ești în Veneția. Oltre il Giardino i-a aparținut soției lui Mahler, până în 1920. În perfectă opoziție cu barocul venețian exagerat, dar nu modern, ci decorat într-o cheie a eleganței discrete, însă cu trimiteri spre mid-century italian style, hotelul e o splendoare. E suficient să-ți spun că are ferestre foarte mari, cu draperii de catifea chihlimbar și că dau spre o grădină cu lămâi, rodii și magnolii.
P – Poets of Berlin – un parfum cu multe game de sensibilitate pentru mine.
Q – Queen of China-Town – piesa Amandei Lear, completată de videoclipul varianta Starparade – 1977. Piesa asta mă imersează lejer într-o eră a excesului, după care tânjesc, așa cum a fost New-York-ul in the early ’80s. Adaug și faptul că toată-Amanda este un standard de sex-appeal pentru mine. Skinny legs – spaghetti legs – scândurici, zi-le cum vrei. Nu găsesc ceva mai grațios, adolescentin, dar în aceeași măsură și sexy, precum picioarele slabe, cu oase ce străpung și glezne fine.
R – Rouge (Trois Couleurs) – unul dintre filmele mele preferate, de la lumină, muzică, estetică, simbolistică, până la interiorul din case și din oameni.
S – Străzile – cu toate amintirile.
Ș – Șnițel – auriu, dat prin ou și pesmet, prăjit mediu, cu cartofi prăjiți, maioneză, murături și puțin usturoi. Banal, lipsit de creativitate, dar gustos cât toate reducțiile new-age.
T – Teatru radiofonic ascultat în timp ce stai într-o cadă fierbinte iarna.
Ț – Țurțurii – îmi lipsesc tot mai tare din peisaj. Îmi amintesc iernile din copilărie, cu ger, cu cișmeaua înghețată, cu țurțuri impunători de la streașină până la tocul ușii, cu rufe geruite, un miros pe care, dacă aș fi un nose, l-aș introduce într-un parfum și sentimentul că nimic rău nu poate surveni în prezența mamei și a bunicii.
U – Urări – îmi place să fiu la ambele capete ale urării: să fac și să primesc. E singurul loc unde politețea se împletește armonios cu emoția gestului amintirii.
V – Vonnegut (Kurt). Eu nu am reguli de scriere împrumutate de la niciun scriitor, guru al cursurilor de scriere poetică (de altfel, cred că poezia nu se învață, ține de un alt spectru). Dar, da, poți mima asimilând/învățând un prototip. Chestia asta îmi pare o escrocherie, o vânzare de iluzii, ba mai mult, o observație personală: cei care urmează aceste cursuri încep să scrie aproximativ după aceeași formulă, cu aceleași repetiții, amplasate vizibil după o schiță, cu aceeași structură, cu clișee stilistice comune, fiind vizibilă lipsa vocii poetice personale etc. Însă am descoperit că am ceva în comun cu acest mare Vonnegut, care spune așa „Scrie ca să mulțumești o singură persoană. Dacă deschizi fereastra și faci dragoste cu lumea, ca să spun așa, povestea ta va face pneumonie”.
W – Wong Kar-Wai – cel care a regizat unul dintre filmele mele preferate “In the mood for love”, listat adesea drept unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor și care, într-un sondaj BBC, în 2016, a fost votat de către 177 de critici de film worldwide drept al doilea cel mai bun film al secolului XXI-lea. Maniera de filmare in lapse, muzica, conotațiile, puterea hazardului, totul este poignant.
X – Xérès – singurul vin care îmi place, de fapt singurul vin pe care îl pot bea.
Y – YSL – pentru rafinamentul atemporal pe care îl poartă creațiile sale, pentru că a creat Le Smoking într-o epocă a tabuurilor, scandalizând, dar în același timp schimbând regulile modei (dacă Coco Chanel a eliberat femeia, YSL i-a oferit putere), pentru că geniul său a constat tocmai în această dorință de a conferi atributele unui gen altuia. În loc să ofere ținute de inspirație masculină femeii, neautentice, YSL a „dezbrăcat” bărbatul, pentru a îmbrăca femeia și last, but not least, pentru că a schimbat pentru totdeauna percepția cum că senzualitatea ar însemna rochii feminine, lungi, dantelate, într-un cuvânt, banale.
Z – Zambilele – mirosul îl asociez cu promisiunea că va fi bine.
Pe Tatiana Ernuțeanu o găsiți pe Forbes, Facebook și Instagram.
