Luna aceasta, în cadrul colecţiei Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M a apărut ediţia în limba română a unei cărţi mult-aşteptate: „Infinitul într-o trestie” de Irene Vallejo, cartea de eseu care, acum doi ani, a ţinut primele pagini ale ziarelor de cultură din Spania, fiind recompensată cu două dintre cele mai importante distincţii: Premiul Naţional pentru Eseu şi Premiului Ojo Crítico. Ulterior, cartea lui Irene Vallejo a cucerit spaţiul cultural internaţional, fiind în curs de traducere în peste 30 de limbi.
Un articol de Petre Ivan|22 decembrie 2022
Apariția cărții nu i-a lăsat indiferenți nici pe marii scriitori ai lumii: la câteva luni de publicare, laureatul Nobelului literar din 2010, scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, spunea: „Dragostea pentru cărți este aerul pe care-l respiră această capodoperă”. De asemenea, Alberto Manguel, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori și eseiști preocupați de istoria lecturii și citit, numea cartea lui Irene Vallejo „un atrăgător și emoționant eseu”.
„E o bucurie s-o citești pe Irene Vallejo: e o creatoare sclipitoare, plină de sensibilitate”, nota scriitorul Luis Landero în paginile unei cunoscute publicații spaniole, iar criticii de la The New York Times numeau cartea lui Irene Vallejo „uimitoare, universală și unică”.
Volumul Infinitul într-o trestie de Irene Vallejo este o istorie a cărții. Este povestea vieții unui artefact fascinant pe care l-am inventat pentru ca vorbele noastre să pășească prin spațiu și prin timp. Este povestea acestei invenții, a feluritelor materiale pe care le-am folosit de-a lungul a aproape trei mii de ani: fum, piatră, lut, trestie, mătase, piele, lemn și, cel mai recent, plastic și lumină. Este, de asemenea, o carte a călătoriilor. Un traseu cu opriri pe câmpurile de luptă ale lui Alexandru cel Mare, la Vila Papirusurilor de la Herculaneum, în palatele Cleopatrei și pe locul unde a fost ucisă Hypatia, la primele biblioteci din lume și în atelierele copiștilor, la focurile în care au ars primele codexuri interzise, în Gulag, la biblioteca din Sarajevo și în labirintul subteran de la Oxford, în anii 2000.
Scriitoarea Irene Vallejo a fost întotdeauna îndrăgostită de literatură, o puternică apărătoare a științelor umaniste și a valorii constructive pe care au avut-o cărțile, de la Alexandria până în astăzi, în lumea cucerită de tehnologie.
Clasicistă cunoscută, Irene Vallejo (n. Zaragoza, 1979) a studiat limbi clasice și deține două doctorate, de la Universitățile din Zaragoza și din Florența. Este autoarea a două romane, două volume de eseuri și două cărți pentru copii. Infinitul într-o trestie a devenit încă de la publicare un adevărat fenomen editorial internațional, fiind declarată cartea cea mai vândută în Spania pe timpul perioadei de carantină. Ea urmează să fie publicată în peste 30 de țări.
„Cartea este o metaforă care descrie ceea ce este minunat la cărți. Ideea că sentimentele, experiențele, temerile și emoțiile infinite pot fi cuprinse într-un obiect atât de mic și comun. Mă gândesc la primele cărți din istorie, care erau suluri de papirus făcute dintr-un tip anume de trestie. Cartea mai este și un omagiu adus lui Blaise Pascal, cel care care a descris atât de frumos ființele umane, folosind metafora trestiei.
Astăzi, ne-am obișnuit să luăm cărțile ca pe ceva de la sine înțeles, dar a existat o lungă istorie înainte de asta, care include mulți oameni care au înfruntat pericole, uneori chiar au murit, pentru cărți. Aceasta este istoria aventuroasă pe care am vrut să o povestesc în Infinitul într-o trestie. Este un eseu despre cărți și lectură, dar este și o aventură uriașă și am conceput-o pentru a fi citită cu același tip de emoție pe care o ai în fața unui roman”, a declarat Irene Vallejo în cadrul unei recente apariții publice în media.
Pe 23 aprilie 2021, Irene Vallejo a primit Premiul Aragón, cea mai înaltă distincție instituțională acordată de Guvernul Aragonului, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Palatul Aljafería. După cum a afirmat în cadrul ceremoniei, ideea de a scrie Infinitul într-o trestie i-a venit în minte lui Irene Vallejo chiar în curtea palatului.
Ediția în limba română a cărții este tradusă de Silvia-Alexandra Ștefan.
