TIFF 2017. Cinema în 360 de grade
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2017-cinema-in-360-de-grade/

CORESPONDENŢĂ DE LA TIFF: Spaţiu dedicat în cadrul TIFF realităţii virtuale (VR – Virtual Reality) şi cinema-ului interactiv, InfiniTIFF lansează o serie de întrebări despre natura şi limitele limbajului cinematografic şi schimbările estetice pe care le presupun aceste forme inovatoare şi experimentale.

Un articol de Ionuț Mareș|4 iunie 2017

La această a 16-a ediţie, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca propune un spaţiu special, în fosta Casă de Modă, dedicat câtorva forme noi de creaţie audiovizuală, înrudite strâns cu cinema-ul.

Spaţiul InfiniTIFF este dedicat unor programe precum VR Cinema (o selecţie de filme scurte – ficţiune, documentar, animaţie, clipuri – realizate în ceea ce se numeşte realitate virtuală), Doom Room (o instalaţie care combină elemente performative live şi ficţiune VR, al cărei scop este să-i ofere participantului o experienţă senzorială foarte intensă) sau Loop Cinema (calupuri de scurtmetraje şi clipuri de pe YouTube).

De asemenea, în cadrul unor proiecţii în săli tradiţionale de cinema, spectatorii sunt invitaţi să devină regizori, mai exact să aleagă modul în care continuă povestea în momente-cheie dintr-un anume film.

Conceputul de cinema realizat în realitate virtuală, singurul pe care l-am experimentat în cadrul InfiniTIFF, permite o chestionare a naturii limbajului cinematografic şi a modului în care se schimbă realizarea şi vizionarea tradiţională de filme.

Bineînţeles, cea mai la îndemână observaţie care se face despre această formă de cinema este că oferă o puternică experienţă imersivă, mai intensă decât cinema-ul 3D. Senzaţie dată în primul rând de deconectarea de lumea din jur în cadrul spaţiului de proiecţie, prin căşti şi ochelarii speciali pe care le presupun o astfel de vizionare în care participantul stă, de pildă, pe un scaun rotativ care îi permite să se mişte cu lejeritate în funcţie de ceea ce este interesat să „decupeze” singur cu privirea din film.

Estetic, cinema-ul realizat în 360 de grade aruncă în aer în primul rând ideea de cadru – spectatorul este în continuare, inevitabil, prizonierul spaţiului ales sau construit de către regizor, însă libertatea sa este mult mai mare. Şi asta pentru că privitorul îşi poate crea propriul cadru, apropiat de privirea periferică umană, îşi poate alege direcţia spre care să privească în orice moment în timpul vizionării.

Asta înseamnă o varietate foarte mare de experienţe – fiecare spectator îşi face propriul film. E drept, în limitele a ceea ce îi oferă deja regizorul, a ceea ce el a filmat în 360 de grade.

Se schimbă de asemenea ideea de montaj – acea construcţie narativă realizată prin înlănţuirea de cadre şi secvenţe de diferite durate. În VR, totul capătă o mult mai mare fluiditate, iar „montajul” este de fapt un continuum de cadre în permanentă transformare, fără limite, pe care tu ca spectator le decupezi prin modificarea constantă a centrului de interes.

Regizorul poate totuşi ghida atenţia spectatorului – în primul rând prin design-ul de sunet. Inevitabil, reflexul participantului este de a căuta cu privirea sursa sunetelor pe care le aude în jurul său – de la dialoguri între personaje la diferite zgomote.

Spaţiul cinematografic şi, implicit, mizanscena se schimbă de asemenea. Filmările 360 de grade de la înălţime, în spaţii închise (o maşină, o cameră) sau în vastităţi naturale precum câmpii sau deşerturi oferă probabil cele mai intense experienţe de cinema în realitate virtuală.

Această formă de cinema, strict depedentă de dezvoltarea tehnologiilor, permite câteva posibilităţi de exprimare artistică pe care modul clasiv de realizare a filmelor nu le poate oferi. Şi va fi tot mai mult căutată de unii cineaşti, inclusiv dintre cei consacraţi (aşa cum s-a întâmplat deja în acest an la Cannes, unde Alejandro González Iñárritu a prezentat un astfel de proiect de realitate virtuală).

Însă este dificil de spus dacă acesta e viitorul cinematografiei sau când va veni acest moment: în fond, în cei peste 100 de ani de la apariţia cinema-ului, nu s-a schimbat foarte mult modul în care vedem filme, în ciuda numeroaselor experimente artistice sau tehnice.

Sursa foto: Facebook TIFF

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.