În proza scurtă rigoarea şi libertatea se întâlnesc de multe ori în chip fericit. Uneori, reuşita atinge cele mai înalte niveluri, iar literatura ajunge în noi teritorii şi cucereşte milioane de cititori. Este şi cazul unor scriitori renumiţi, de diverse origini, care au publicat proză scurtă, accesibilă şi în limba română.
Un articol de Dana Ionescu|30 ianuarie 2022
Ziarul Metropolis vă invită să redescoperiți forța și farmecul prozei scurte citind povestirile unor autori cu Nobel, prezente și în librăriile din România.
1.„Povestiri bizare” de Olga Tokarczuk, traducere de Cristina Godun, Editura Polirom
Cărțile scriitoarei poloneze laureate a Premiului Nobel pentru Literatură în 2018 au un succes real în lumea întreagă, inclusiv în România, în ultimii ani. Pentru iubitorii de proză scurtă, poate mai numeroși în ultimii ani, Polirom a ales să publice și „Povestiri bizare”, un volum ce stă mărturie pentru toate calitățile acestei autoare remarcabile.
Cei care vor deschide cartea vor descoperi că din ființe anodine, șterse, neofertante scriitoarea face personaje impresionante – și asta, fără risipă de cuvinte. Rătăcitoare, ca și în alte cărți ale îndrăgitei scriitoare din Polonia, personajele din „Povestiri bizare” se luptă cu frici, pierderi și traume, hoinăresc prin ținuturi care te pot hipnotiza, situate la granița cu un fantastic ce nu se lasă descifrat. Pentru cei care așteaptă de la literatură o experiență unică, Olga Tokarczuk, prezentă pe rafturile librăriilor de la noi prin mai multe volume, este o sursă sigură.
2.„Povestiri de ținut în palmă” de Yasunari Kawabata, traducere de Flavius Florea, Editura Humanitas Fiction
Unul dintre cei mai puternici autori japonezi din toate timpurile și fără îndoială una dintre cele mai importante voci ale literaturii din secolul XX, Yasunari Kawabata, recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură, ajunge cu ușurință la sensibilitatea cititorului de astăzi. Volum consistent și subtil, „Povestiri de ținut în palmă” cuprinde multe dintre prozele scurte ale autorului, destule dintre ele traduse în premieră la noi. Anecdote, fapte de viață cotidiană, întâmplări onirice, secvențe alegorice etc. se întâlnesc în paginile unei cărți pe care, parcurgând-o în tihnă, nu ai cum să nu o admiri – pentru finețe, pentru arta de a decupa necruțător imagini din frumusețea tabloului pestriț care e viața omului, pentru delicatețea cu care se apropie de cutremurele sufletești și, deopotrivă, de o realitate ce nu se lasă descifrată. Între „Strângerea osemintelor”, prima povestire, și „Oameni ieșiți din comun”, ultima, se dezvăluie mai multe lumi într-un fel greu de uitat după ce ai închis cartea.
3.„Povestiri din singurătate” de Ivo Andrić, traducere de Dragan Stoianovici, Editura Polirom
Pentru cei care s-au delectat cu „E un pod pe Drina”, „Cronică din Travnik” sau „Poveste cu elefantul vizirului”, toate încă prezente în librăriile noastre în ediții recente, acest mic volum de povestiri este o continuare a unor delicatese cu gust oriental. Publicate prima dată în 1976, după moartea scriitorului laureat al Premiului Nobel Pentru Literatură, toate prozele strânse aici ne arată mâna sigură a unui scriitor care știe să construiască în detaliu, să evoce cu forță, să născocească bucuros, conștient că frumusețea lumii știrbește din puterea cuvintelor. Iată, de exemplu, mirarea aparent banală a unui spectator la încheierea primul spectacol de circ pe care îl vede în viața lui, așa cum citim în povestirea „Circul”: „Cum adică?! Oare aceste lucruri au și ele un sfârșit? Păi atunci e ca și cum n-ar exista! Oare jocul și frumusețea pot să mintă? Oare ele nu sunt decât niște năluciri pasagere care ne fascinează ușor și ne iau în stăpânire, pentru ca la fel de repede și de neașteptat să ne părăsească?” Ființe nevăzute și făpturi palpabile prind viață în niște povestiri colorate, grație artei unui păpușar care știe să atragă atenția spectatorului acolo unde își dorește.
4.„Băieții și alte povestiri” de Mario Vargas Llosa, traducere de Dragoș Cojocaru, Editura Humanitas Fiction
Reeditarea pe care încă o mai găsim în librării datează de acum câțiva ani și conține prozele scurte a căror publicare a constituit debutul oficial ca prozator al autorului care avea să fie recompensat cu un Nobel în secolul următorul, în anul 2010. „Șefii”, seria de proze scurte cu care se deschide această selecție, a fost scrisă în 1959 și e o bună introducere în ambițioasele adâncimi pe care Mario Vargas Llosa și-a propus încă de la început să le atingă prin literatura lui, precum și în forma aceea de realism specifică ficțiunii sud-americane.
Elementele care prefigurează o literatură care va atrage milioane de cititori, consacrând un scriitor de forță, sunt deja prezente aici, așa cum se pot observa și în partea a doua, intitulată „Băieții”.
5.„Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg” de Kazuo Ishiguro, traducere de Vali Florescu, Editura Polirom
Cunoscutul scriitor britanic de origine japoneză care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2017 are o operă de invidiat. Romanele sale se bucură de ecouri impresionante și de o reală notorietate, iar proza scurtă, cu toată libertatea și rigoarea ei, confirmă talentul de observator al unui creator care știe să surprindă universuri. De la „Un baladist de altădată”, primul text din acest volum cuprins de nostalgie, la „Violonceliști”, ultima din cele cinci povestiri scrise la persoana I, prinde contur o declarație de dragoste pentru muzică. Cele două au atât de multe în comun și unesc contrariile, ceea ce prozatorul surprinde ca nimeni altul: cum lumina nu poate exista fără umbră, nici dragostea nu pare să existe fără ură, nici frumosul fără urât. Citiți, deci, aceste nocturne, cu muzicalitatea lor atât de atât de delicată, și o să vă reîntoarceți la muzică, o artă care face existența mai suportabilă.
