Un Van Gogh rătăcit într-un pod
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-van-gogh-ratacit-intr-un-pod/

VIAȚA SECRETĂ A TABLOURILOR Ziarul Metropolis vă invită la mici incursiuni în existenţa nevăzută, uitată sau ignorată a imaginilor care ne fascinează. Unele au schimbat istoria artei, altele au rămas ascunse printre poveşti.

Un articol de Dana Ionescu|27 mai 2021

Ferite de priviri curioase, tablourile duc uneori o viață de neînțeles. Departe de ochi ce pot fi indiscreți, rămân în umbră sau chiar în întuneric incredibil de mulți ani. Câteodată chiar o viață de om. Este cazul unei bijuterii ascunse decenii întregi departe, într-un pod.

Povestea ei a început de mult, când un pictor sărac, îndrăgostit de natură, își ducea zilele taciturne în singurătatea din solarul Arles, în sudul Franței, departe de ochii mondenilor. Numele lui este Vincent van Gogh, astăzi protagonist al unui capitol esențial din istoria artei moderne și al unei mitologii seducătoare. Artist singular, pictorul a lăsat și în creația, și în biografia lui semne de întrebare. Iar misterul e întreținut și de destinul unora dintre picturile lui. Printre ele, și „Apus de soare la Montmajour”.

Razele soarelui strecurându-se discret într-un moment cuminte al crepuscului, asta ar fi vrut să surprindă pictorul în această lucrare, dacă e să dăm crezare rândurilor scrise pentru Theo, fratele protector. În 1888, aflat în sudul liniștit și luminos al Franței, ideal pentru artiștii solitari, suferindul Vincent van Gogh pictează mai multe tablouri care vor încânta peste o vreme nenumărați admiratori.  Una dintre ele este un ulei pe pânză înfățișând un colț de natură, în fundalul căreia se văd ruinele mănăstirii de pe dealul Montmajour, iar povestea lui a ieșit la iveală abia acum câțiva ani. În 2013 iubitorii de artă din toată lumea au descoperit viața secretă a acestui incredibil peisaj realizat la sfârșitul secolului al XIX-lea și rămas inaccesibil, chiar necunoscut, mai bine de cincizeci de ani. Recuperat de Muzeul Vincent van Gogh de la Amsterdam, unde a și fost expus pentru prima dată după redescoperire, în anul 2013, tabloul i-a încântat pe experți.

În perioada în care a pictat celebrele „Florea-soarelui” și „Casa galbenă”, Vincent Van Gogh a desăvârșit și minunatul peisaj ce avea să se rătăcească prin istorie. Cu cât numele artistului olandez a căpătat greutate, cu atât lucrarea în care putem admira azi dealul Montmajour s-a îndepărtat de posibilii admiratori. Se pare că în 1908 ar fi fost cumpărată de norvegianul Christian Nicolai Mustad, care l-a ascultat pe istoricul de artă Jens Thiis, director al Muzeului Național din Oslo. Povestea spune că un ambasador al Franței l-a vizitat pe proprietarul tabloului în Suedia și i-a zis că e victima unei înșelăciuni, pentru că „Apus de soare la Montmajour” e un fals sau, dacă nu, o lucrare în mod eronat atribuită lui Vincent van Gogh. Așa că Mustad a aruncat tabloul într-un… pod, unde a și rămas o viață de om.

Dacă ne luăm după „Burlington Magazine”, cel care a pecetluit soarta peisajului ce avea să fie expus public abia în 2013 nu a fost un ambasador francez, ci un consul norvegian de la Paris, Auguste Pellerin, colecționar de artă, fin cunoscător al picturii. Potrivit aceleiași surse, tot acest misterios personaj ar fi deținut compania Astra Margarine, aflându-se în competiție cu norvegianul Mustad. Și e foarte posibil, susțin autorii acestei ipoteze, ca Mustad, și el colecționar, să se fi înfuriat. Iar la furie nu se iau hotărâri înțelepte. Dimpotrivă. La furie se iau decizii pripite, cum ar fi să arunci un tablou în pod, fără să mai cercetezi.

Mica povestire polițistă nu se oprește aici, însă abia în 1970 se pare că se mai întâmplă ceva: tabloul e reevaluat, dar verdictul este același: nu e un Van Gogh autentic. Și, ironic, unul dintre evaluatori este însuși Muzeul Van Gogh.

Mai trece o vreme și apar, aflăm, dovezi că tabloul a fost pictat de artistul olandez, care îl amintește în scrisorile pe care i le trimite fratelui său.  Iată ce îi scrie Vincent lui Theo pe 5 iulie 1888 despre peisajul în lucru: „Nu te-ar surprinde să vezi apărând dintr-odată cavaleri și doamne întorcându-se de la vânătoare cu șoimi ori să auzi glasul unui trubadur provensal de altădată”.

Experții s-au înșelat, aceasta este concluzia. Totul e bine când se sfârșește cu bine și aventura tabloului nesemnat, care a parcurs un laborios proces de autentificare, o arată încă o dată.

18
/01
/24

Prima expoziția a anului 2024 din programul curatorial al galeriei Arsmonitor este totodată și un prim solo-show dedicat artistului vizual Răzvan Neagoe, unul din artiștii reprezentați de galerie.

15
/01
/24

Peste 50.000 de perechi de ochi au avut plăcerea să privească expoziția Efectul Picasso în cele 4 luni de când s-a deschis. Vizitatori de toate vârstele au fost impresionați de cele 46 de lucrări de Pablo Picasso din colecția familiei sale, precum și de cele 65 de lucrări semnate de 37 de artiști români contemporani influențați de opera gigantului spaniol.

12
/01
/24

Proiectul „Narațiuni ale națiunii”, produs de PostModernism Museum cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2024, abordează valorile naționale într-o perspectivă multidisciplinară, prin teme dedicate unor genuri și mijloace de exprimare atractive: bandă desenată, muzică rock și folk, literatură, arte vizuale, istoria artei, în care reprezentările naționale sunt înțelese ca valori democratice, dimensiune europeană, influențe creative specifice unui spațiu de spiritualitate și limbaj comun.

12
/01
/24

Luna ianuarie aduce în spațiile galeriei neconvenționale Celula de Artă două noi vernisaje: acumulare.colecție 3, expoziția-colecție de lucrări dăruite de prieteni artiști a co-fondatorului Celulei de Artă, Daniel Loagăr, la spațiul-vitrină din B-dul Carol nr. 53 și experimental I, expoziția de fotografie experimentală a artistului vizual Marius Adrian, la Pop Up Window de la Galeria Kulterra (str. Știrbey Vodă nr. 104 – 106).

12
/01
/24

Scrisoarea trimisă de către scriitorul Mircea Damian din închisoare, jurnalul intim al unei doamne de la curtea regală, un jurnal de front din cel de-al Doilea Război Mondial, catrenul dedicat de Lucian Blaga uneia dintre muzele sale și ultima scrisoare trimisă de Ion Antonescu către soție s-au numărat printre cele mai discutate obiecte de colecție licitate la finalul anului trecut.

11
/01
/24

Asociația SIGNIS România anunță prima ediție a Festivalului Internațional FILMIKON, care propune o selecție de filme premiate de-a lungul anilor de juriile ecumenice și interreligioase, în peste 30 de festivaluri de film din lume, dar și un dialog despre valorile creștine și umane pornind de la aceste producții. Începând cu anul 1974, Premiul Juriului Ecumenic este un premiu independent acordat filmelor de lungmetraj din competițiile unor festivaluri internaționale de film din lume, precum Cannes sau Berlin.

09
/01
/24

Opera Națională București, instituție publică de importanță națională aflată sub egida Ministerului Culturii, celebrează Ziua Culturii Naționale, în data de 15 ianuarie, ora 18:00, cu premiera spectacolului Oedipe de George Enescu, în regia lui Stefano Poda și sub bagheta dirijorală a lui Tiberiu Soare. Totodată, evenimentul va fi dedicat și împlinirii a 70 de ani de la inaugurarea celei mai importante scene lirice din România.