Unde a căzut masca?
https://www.ziarulmetropolis.ro/unde-a-cazut-masca/

Astăzi obişnuim să purtăm masca potrivită. Interesul pentru mimică, pentru figură şi mască pare să se disipe tot mai mult în contemporan. Poate că s-a transfigurat în performance, s-a transmutat în multi-medialitatea spectacolului contemporan, pe o scenă unde se tinde către spargerea celui de-al patrulea perete. O scenă unde se cere tot mai mult integrarea publicului printre actori şi unde interactivitatea este importantă.

Un articol de Cristina Zgheran|7 august 2015

Pare greu de crezut că putem vedea încă din 1930 prin Copeau, Decroux sau Lecoq nişte premergători vizionari ai apropierii de public, o apropiere, astăzi, atât de experimentată. De la experimente au plecat şi cei trei coloşi ai expresiilor corporale, unde masca a fost tratată diferit, dar cu rol experimental.

Masca pleacă de la un gen dramatic şi sfârşeşte drept mediu menit să ascundă privirea. Masca nu mai reprezintă faţa umană, menirea ei este de a îngheţa văzul pentru a lăsa corpul să comunice, tendinţă folosită astăzi în dansul contemporan.

Rolul măştii în punerea în scenă evită un transfer direct dintre ochiul actorului şi spectator. Pare paradoxală apropierea astfel de contemporan. Poate că de aceea masca a căzut cu totul, lăsând spaţiu dintre public şi jocul actoricesc.

Însă toţi cei trei purtători de mască: Copeau, Lecoq şi Decroux au dat prin experimentele cu actorii şi masca direcţii contemporane, rolul lor în istoria spectacolului fiind unul esenţial. Fiecare dintre aceştia a văzut, însă, diferit rolul aparent singular al purtării unei măşti.

Masca. Aceea care nu râde şi care nu plânge niciodată

Obsesia măştii la Lecoq este obsesia unei măşti neutre. Aceasta apare ca obiect fundamental în trainingul actorului, extinzând în mod notabil lucrul cu masca. Deseori asociată cu tragedia şi trăgându-şi seva din Grecia Antică, dar şi de măştile danteşti şi japoneze, masca neutră vine cu propunerea unei figuri calme, în perfect echilibru. Accentul cade astfel pe senzaţiile fizice.

Masca lui Lecoq este prezentă în prezent, dar priveşte către viitor, mereu gata de spectacol şi avidă de nou. Calitatea sa este că nu râde şi nu plânge niciodată. Masca poate fi fericită sau nefericită ca toate fiinţele umane. Corpul la Lecoq este mereu un corp în alertă, se manifestă cu economie a mişcărilor (temă esenţializată în antrenamentul actorului la Lecoq, privind mişcarea). Încercarea este de a imita mişcările naturale ale omului de zi cu zi. Preocuparea pentru experimentarea condiţiei şi naturii umane prin mască şi corp pare premergătoare direcţiilor contemporane.

Întregul corp devine o faţă

Cu corpul este dificil să minţi, corpul ia forme. Putem minţi cu faţa, dar nu putem minţi cu corpul şi mâinile. Astfel lucrăm cu măşti. Ne spune Decroux.

Masca la Decroux este corpul în sine. În speţă trunchiul. Membrele rămân anexe. Masca nu apelează la figură, nici la corp, în totalitate. Corpul nou, masca drept corp ia forme pe scenă. Mima începe cu o imagine a unei poziţii şi a unei forme, controlate de cele mai multe ori de o rigiditate corporală, ca o mască bine centrată. Corpul uman devine un fel de claviatură la Decroux. Corpul nud este masca lui Decroux. Întregul corp devine o faţă.

Cu masca este imposibil să minţi

Propunerea lui Copeau este o mască fără expresie particulară, ce ascunde privirea pentru a lăsa loc corpului să se exprime. Masca lui reprezintă o apropiere de natura umană şi modalitatea prin care recunoaştem identitatea umană prin corpul uman.

La Copeau apare poate prima direcţie a apropierii de public. Masca pentru el a însemnat mijlocul prin care actorul a restabilit vizibilitatea teatrului. Interesul său pentru corpul actorului a fost experimentul prin care a testat posibilităţile de manifestare ale acestuia( direcţie prezentă astăzi în dansul contemporan).

foto articol1

Manufactura măştii s-a făcut în funcţie de ritualul scenic. În 1930, Copeau spunea că este imposibil să minţi cu masca. Rolul măştii este de-a întoarce, exact ca în dansul contemporan, revelarea spaţiului şi mediului pentru jocul scenic.

Toate experimentele celor trei au dat direcţii în dansul şi în spectacolul contemporan şi au fost premergătoare prin încercările lor de a sparge cutia neagră.

Dicţionar

Cutia neagră – Termen asociat scenei de teatru, cutia albă fiind asociată imaginii de galerie
Jacques Copeau – regizor, producător şi dramaturg, Fondator al Teatrului Vieux Colombier ce a trăit între 1879 şi 1949. Este unul dintre creatorii manifestului teatrului de artă.
Jacques Lecoq – actor, mim şi trainer ce a trăit între 1921 şi 1999. Este faimos pentru physical theater, fondator al Şcolii Internaţionale Jacques Lecoq. Interesul său a fost legat de mişcările corporale, locomoţie, multe dintre experimentele sale pornind din sport.
Étienne Decroux – mim corporal şi actor ce a studiat la şcoala lui Copeau Vieux-Colombier. Este cunoscut pentru Les Arbres, Le Menusier şi La vie industrielle.

Foto: wikipedia

28
/06
/21

Printr-o examinare atentă a unor forme de horror folcloric și prin optica ecologistă în care umanul și natura, umanul și non-umanul se suprapun și dialoghează, expoziția explorează intersecția dintre ezoterism și știință, folclor și tehnologie, feminism și ecologie, precum și istorie culturală și ficțiune speculativă.

25
/06
/21

VIAȚA SECRETĂ A TABLOURILOR Ziarul Metropolis vă invită la mici incursiuni în existenţa nevăzută, uitată sau ignorată a imaginilor care ne fascinează. Unele au schimbat istoria artei, altele au rămas ascunse printre poveşti.

18
/06
/21

Porumbel gulerat, fazan, coțofană, pitulice sfârâitoare, ciocănitoare, bufniță, stăncuță, pițigoi. Sunt câteva dintre cele 36 de specii monitorizate de Societatea Ornitologică Română în crângul verde din fața Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC).

15
/06
/21

Printre artiştii care au schimbat modul în care ne raportăm la artă se numără și Max Hermann Maxy (Brăila, 1895- Bucureşti, 1971). El este doar unul dintre artiștii români care au reușit să uimească o lume cu lucrările lor. Un articol de Mihaela Ion.

10
/06
/21

Anul 2021 este un an al aniversărilor multiple. 145 de la nașterea marelui sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuși, 65 de ani de la aderarea României la UNESCO, precum și 65 de ani de la înființarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO (CNR UNESCO) sunt câteva evenimente care vor fi marcate prin manifestări speciale.

10
/06
/21

Joi, 10 iunie, de la 18:00, Acuarela (str. Polonă nr. 40, București) vă așteaptă la o documentare fotografică despre emoții și sentimente ținute sub mască. Ce spun ochii și cum suntem percepuți de ceilalți în timpul pandemiei?

09
/06
/21

Pe 9 iunie 2021, la ora 19.00, sunteți așteptați la o dezbatere care își propune să răspundă la mai multe întrebări: Ce profesii creative regăsiți în clustere și startup-uri? Care ar fi structura de organizare, specializările necesare și modalitatea de finanțare?

07
/06
/21

Luna iunie aduce un semnal de alarmă și un moment de introspecție trecătorilor care au drum pe B-dul Carol nr. 53 și își dau câteva minute să privească lucrările expuse în spațiul-acvariu al micuței galerii neconvenționale Celula de artă. Între 7 – 21 iunie gruparea Vertebra aduce instalația manifest numită „No Signal“ iar artista Bianca Ferăstrău lucrarea 5 TATTVAS, ce poate fi văzută între 21 iunie – 3 iulie.

07
/06
/21

Cea de a 17-a ediție a Nopții Muzeelor va avea loc sâmbătă, 12 iunie, la nivel național, și propune publicului expoziții, intervenții și experimente artistice, proiecții, spectacole, ateliere, concerte sau tururi interactive, dar și unele activări în mediul online.

02
/06
/21

Bucureștiul prinde culoare printr-o expoziție care îmbină natura și arta, într-o campanie susținută de gloTM. Aproape 1.000 de metri pătrați de ziduri vor fi transformați în opere de artă de către tinerii artiști români de la Sweet Damage Crew, în parteneriat cu One Night Gallery, în cadrul campaniei ”Eco Graffiti / Rebels with a Cause”, susținută de glo.

02
/06
/21

Avem onoarea să vă invitam la [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii, cu expoziție de artă documentară, instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, între 3-27 iunie, la Muzeul Național al Țăranului Român