Viața după Cannes (II): Cosmina Stratan
https://www.ziarulmetropolis.ro/viata-dupa-cannes-ii-cosmina-stratan/

Au fost la Cannes şi au cucerit lumea. Ce a urmat după? Cum a evoluat cariera lor? Cristina Flutur, Cosmina Stratan, Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu – destinul unor câştigătoare – o serie de articole marca Ziarul Metropolis.

Un articol de Adina Scorţescu|6 iulie 2015

Cosmina Stratan a luat Premiul pentru cea mai bună actriță la Cannes, în 2012, pentru rolul din „După dealuri”, al lui Cristian Mungiu. De atunci, a jucat și în teatru, și în film.

În 2013, și-a îndeplinit un vis, acela de a fi pe scenă alături de Mariana Mihuț. S-a întâmplat în „Lear”-ul lui Andrei Șerban, de la Teatrul Bulandra. „Îmi amintesc că, la admiterea la Teatru, m-au întrebat care este visul meu. Le-am răspuns că vreau să joc cu Mariana Mihuț, pentru că tocmai o văzusem în «Lear» («Lear»-ul a mai avut o variantă, mai lungă, de patru ore și ceva, tot la Bulandra, tot cu Mariana Mihuț în rolul principal) și rămăsesem impresionată. Câteodată, lucrurile se întâmplă exact așa cum le visezi…”

Între timp, a terminat și Masteratul în Actorie, cu un spectacol preluat de Teatrul Mic din București, „Livada de vișini”, în regia lui Gelu Colceag. O mai puteți vedea și la Teatrul Act, în spectacolul „De ce n-o facem în drum?”, regizat de Neil LaBute.

În film, au fost proiecte și mai multe. Cel mai lung dintre ele – serialul „Rămâi cu mine”, produs de HBO, la care a lucrat vreo patru luni. Apoi au fost câteva scurmetraje. Cel mai recent, o coproducție România-Suedia, va fi parte dintr-un lungmetraj.

La sfârșitul anului trecut, a jucat în filmul de debut al unui regizor danez care deocamdată are un „working title” și se află în postproducție. „Încă n-am primit acceptul să vorbesc despre el.”

Faptul că „a dat lovitura” la început de carieră a avut și oarece minusuri: „Fiind primul film și fiind făcut așa cum a fost făcut, mi-a fost foarte greu să aleg dup-aia… Nu pot să spun că am avut foarte multe propuneri, că au venit ca pe bandă rulantă. Dar au fost. Și pe câteva n-am știut să le gestionez. Pentru că, în momentul în care citeam un script, făceam eroarea de a compara… Și nu neapărat că-mi doream un film în genul «După dealuri», dar îmi doream un script la nivelul ăla. Pentru că e foarte greu să faci ceva bine cu un script mai slab. Invers, se poate. Cu un script bun, să faci un rol prost.”

Cel mai important eveniment din cariera Cosminei, de la Cannes încoace, a fost participarea la Shooting Stars, în 2014 (în timpul Festivalului de Film de la Berlin), alături de alți 9 tineri actori europeni. „Programul te ajută să te promovezi internațional, e un fel de pitch pentru actori, agenți, directori de casting, regizori.”

Un premiu la Cannes îți deschide anumite uși, recunoaște Cosmina, dar numai în Europa. „Filmul a primit două mari premii, și pe cel de scenariu, și pe cel de actorie. Dar se pare că nu suficient ca să aibă vizibilitatea de care are nevoie în Statele Unite. Și-atunci nu puteam să semnez decât cu un agent din Europa. Dar a contat mult că am fost la Berlin și m-am întâlnit cu oamenii respectivi. Căci ei vin la tine după ce devii vizibil. Și poate că nu e suficient să iei un premiu, trebuie să le mai aduci aminte de tine o dată.” (râde)

Cosmina Stratan

E important să faci și lucrurile care vin odată cu meseria, dar nu țin de construirea unui personaj. „Dar și mai important e cum le faci. Dacă promovezi ceva care nu există încă, asta e din start o greșeală. Eu m-am ferit să exagerez cu promovarea, chiar și după ce am luat premiul; pentru că nu e în firea mea să mă expun în felul acesta. Dar asta nu înseamnă că nu am făcut interviuri, întâlniri cu agenți, castinguri în afară.”

Sunt perioade în care nu faci nimic și perioade în care se adună toate, așa e dinamica în domeniul nostru.

Cosmina este freelancer, dar, câteodată, își dorește să fie angajată la un teatru. „Da, pe de o parte îmi doresc lucrul ăsta; dar – pe de altă parte – nu știu cum ar funcționa cu plecările. Căci, dacă primesc un telefon astăzi cum că vineri trebuie să mă întâlnesc la Londra cu cineva… m-aș duce. Deocamdată nu pot să spun că nu s-ar împăca, pentru că n-am fost pusă în situația asta până acum. Poate n-aș avea libertatea pe care o am acum, dar aș avea o siguranță, de care toată lumea are nevoie. Pentru că sunt luni în care se întâmplă lucruri și luni în care nu se întâmplă nimic… ăsta e riscul meseriei și l-am știut de la început. Și-atunci trebuie să-și gestionezi singur proiectele și să gândești un pic înainte, să știi că ai practic acoperit tot anul.”

CITIȚI ȘI Viața după Cannes (I): Cristina Flutur

Cum își vede cariera, la modul ideal? „Unul-două spectacole de teatru pe an. În rest, mi-aș dori să lucrez afară, dar mi-ar plăcea mult să lucrez și aici, pe film, pentru că sunt regizori foarte buni, care au niște viziuni care interesează internațional.” Nu s-a gândit niciodată să aibă o carieră internațională. „Eu pur și simplu vreau să lucrez. Dacă proiectele care mă interesează vin și din afara țării… mă bucur.”

Deocamdată nu-și dorește să se mute în altă țară, pentru că se simte bine aici și pentru că nu vrea să renunțe la teatru. „Consider că nu prea poți să faci teatru în altă limbă. Cuvântul e mult mai puternic în teatru. Dacă nu e limba ta nativă, nu poți să ai acea forță asupra lui. În film, e mai ușor. La ultimul film am vorbit în engleză.”

Se spune că, dacă ești actriță din Europa de Est, în filmele străine ți se oferă doar roluri de imigrante, menajere, prostituate. E un clișeu, crede Cosmina.
„Eu n-am primit doar propuneri de menajere, cred că n-am niciuna până acum. Am avut doar meserii «decente», să zic așa (râde). Probabil că multe oferte sunt în zona asta pentru că majoritatea emigranților fac meseriile astea în afară; și atunci astea sunt poveștile care se spun. Pentru că poveștile sunt despre oameni care există. Dacă vor fi mai mulți români ingineri la NASA, vor fi și roluri corespunzătoare…”

Cosmina Stratan

În străinătate, box office-ul e mai mare decât în România. Dar și aici onorariile țin cont de un premiu luat la Cannes. „Însă piața e alta. Sumele cu care sunt plătiți actorii tineri, care ies de pe băncile facultății, te fac pur și simplu să renunți la meseria asta și să dai la altă facultate… Majoritatea studenților n-au nicio șansă. Ăsta a fost și primul sfat primit de la Florin Zamfirescu în anul I la Actorie: «N-o să aveți nicio șansă!» Eu n-am început meseria asta la o vârstă foarte fragedă (n.red. – Cosmina a lucrat ca jurnalist înainte să dea la Actorie), deci, cumva, știam în ce mă bag și mi-am asumat.”

Foto Cosmina Stratan: Barna Nemethi

08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.