Evenimentul aniversar „Zilele unteatru. Festivalul de teatru, muzică, film şi prietenie” care se desfăşoară zilele acestea la reşedinţa de vară a teatrului, în Grădina Casei Universitarilor, şi care marchează cei 12 ani de activitate unteatru, a fost gazda concertului/reverie Ada Milea şi Alex Neagu.
Un articol de Alexandru Zaharia|28 iulie 2022
Unteatru este un proiect cultural independent care folosește adeseori pentru reprezentații spațiile neconvenționale. Pentru că întâlnirea dintre actor și spectator nu e musai să fie mediată de un loc bine definit al unei clădiri, sala de spectacol unteatru o găsim în cele mai comune și neașteptate locuri din Capitală: grădini de vară, trotuare, clădiri de birouri, oriunde nevoia de exprimare a actorului răspunde dorinței spectatorului de-a ieși din cotidian pe ușa culturii.
Și pentru că unteatru aniversează zilele acestea 12 ani de încântare a publicului bucureștean, manifestări cultural-festive (concerte, proiecții de film și spectacole de teatru) au loc în Grădina Casei Universitarilor, într-un decor numai bun de evadat din arșița acestor zile de vară toridă.
Concertele Adei Milea sunt de fapt reprezentații de care iubitorii de teatru și de muzică cu sens se bucură deopotrivă. Neprotocolară ca de obicei, rămasă parcă încremenită în starea de frondă specifică adolescenței, muzica artistei ia rapid prizonieri cu versurile ei și, până să-și dea seama ce i s-a întâmplat, spectatorul trece prin toate trăirile, pe repede-nainte. Să râzi? Să plângi? Acum se aplaudă sau mai aștept? Scena unteatru din Grădina Casei Universitarilor nu are în juru-i sute de scaune, dar spectatorii veniți ocupă toate spațiile disponibile (e chiar și-o coadă la sucuri și înghețată), mesajul sigur îi va găsi oriunde s-ar ascunde de soarele după-amiezii.
Partenerul de scenă, Alex Neagu, dă o mână de ajutor cu percuția neconvențională (jucării, un uscător de păr, niște tuburi din plastic goale, chiar și-o lampă) chitarei care-o transformă pe Ada Milea pe rând într-o protestatară, zmeoaică sau diverse personaje din „Amintirile” lui Creangă. Bucurie, speranță, iureș – nu-i loc de întristare (chiar dacă uneori se râde de necaz) la concertul ăsta. Spectatorii sunt întrebați (de mai multe ori) dacă accentul ei moldovenesc (de împrumut) e folosit corect, dar, din lipsă de moldoveni în „sală”, cu toții ne bucurăm de talentul actoricesc al actriței și de melodiile desprinse din reprezentațiile pentru care-au fost compuse.
Nu știu dacă-i mereu de râs, dar se râde mult. Se fâțâie piciorul pe sub scaun, se mișcă din cap și se dă-n mintea copiilor la concertele Adei Milea. După ce ultima piesă de la bis a fost cântată, nu știi dacă ai fost la (un)teatru, la un concert de blues cu versuri moldovenești sau la teatrul de păpuși. Tot ce știi e că de-abia aștepți să ajungi acasă și să afli unde e următoarea reprezentație.
Fotografii: Alexandru Zaharia
