Zoltán András, solistul formaţiei Sarmalele Reci, povesteşte cum a luat naştere un proiect muzical curajos, puţin neobişnuit pentru publicul din România, intitulat Jazzappella, cu care va participa la Sibiu Jazz Festival vineri, pe 21 august.
Un articol de Alexandru Filimon|20 august 2020
”Mă consider artist în măsura în care ceea ce fac este relevant pentru alți oameni, în măsura în care alți oameni pot primi bucurie și pot fi inspirați spre bine, frumos și adevăr. Cred că asta este misiunea fiecărui artist din toate vremurile”, explică Zoltán András.
Am crescut ascultând Sarmalele Reci și cu o pasiune deschisă fredonez și astăzi bucăți din ”Violeta„, ”Telefonul nu mai sună” și de ce nu: ”Șpriț de vară” sau ”Domnul Popa”. Știu că pe lângă acest proiect muzical ai reușit să mai pui pe picioare încă unul – Jazzappella. Povestește-mi despre el și care a fost originea și rațiunea sa de la bun început până astăzi.
Tocmai când îmi începeam cariera cu Sarmalele Reci, eram deja deținătorul unui mic premiu de debut la Festivalul de Jazz de la Sibiu cu cvartetul meu de jazz The Newcomers, cu care am concertat de câteva ori la Casa Studenților din București și am susținut și un recital la Festivalul de Jazz de la Costinești. Apoi viața a vrut ca acest grup să se dezmembreze, iar energia mea creativă am investit-o în noul grup, Sarmalele Reci, unde exista o coeziune mai mare între membri și unde spiritul ”mai spre rock” a triumfat peste spiritul ”de jazz” mai lax și mai puțin profesionist din România de atunci.
Apoi, la puțină vreme, am început să simt o atracție spre muzica vocală – și am și avut o primă mică ”reușită” cu aranjamentul a cappella ”Axente Natalia”, o glumă muzicală de pe albumul ”Aurolac” al Sarmalelor Reci.
Lucrurile au prins însă mai mult contur pentru mine în 2005-2006, când am început să caut niște colege și colegi pentru un grup mixt a cappella, cu care să cânt noi aranjamente vocale ale mele și ale unor aranjori faimoși din lumea muzicii a cappella. În toamna lui 2006 am avut primele mici concerte, într-un cadru privat (evenimente corporatiste etc.), precum și un memorabil concert la Art Jazz Club de la Galeriile Orizont, unde localul s-a umplut până la refuz, cum nu l-am mai văzut niciodată nici înainte, nici după concertul meu de Crăciun cu Jazzappella.
De atunci, Jazzappella a avut nu numai infinite schimbări de componență, inevitabile, dar și, mai ales, o activitate foarte diversă, intensă și prestigioasă, atît în România, cât și peste hotare.
Ce-mi poți spune de Sibiu Jazz Festival și participarea Jazzappella în festival? Ce așteptări să-și facă publicul referitor la acest proiect muzical curajos și singular în peisajul românesc?
Nu este prima noastră apariție la Sibiu Jazz Festival. De fapt, pe 18 mai 2018, am fost unul dintre grupurile de succes ale zilei de deschidere a festivalului.
Am fost primiți cu o căldură și un entuziasm deosebite, care ne-au convins să revenim și anul acesta. De data asta, venim cu o formulă diferită: Programul nostru va fi un mix între piese cântate pur a cappella și piese acompaniate de un trio instrumental, ceea ce sperăm să aducă o dinamică deosebită și o notă aparte prestației noastre. Știm că publicul care vine la Sibiu Jazz Festival este un public cald, deschis la lucruri frumoase și abia așteptăm întîlnirea cu el.
Cum se împletește viziunea filozofică personală cu muzica pe care o faci? Câtă bucurie găsesti în această lume minunată pe note? Câtă poezie?
Toți marii artiști, adevărații artiști pe care i-am urmărit au o evoluție personală dinspre poetic și estetic spre filosofic și spiritual, în cele din urmă. De la Constantin Brâncuși și Claude Monet, pînă la Claude Debussy și Chick Corea, toți au fost preocupați de îmbinarea artei lor cu universalul, cu marile valori umane și cosmice și au avut personal un parcurs de căutare și practică spirituală care le dau și dimensiunea umană adevărată.
Muzica este o artă a viitorului, spune Rudolf Steiner într-o conferință a lui, ceea ce mă face să vreau să descopăr, dincolo de plăcerea senzațiilor care se nasc din trăirea momentană a muzicii, din cufundarea în armonii și ritm, sensul și puterea de înnobilare a ființei umane.
Ce ți-ai dori de la publicul român și de la lumea muzicală din România?
În aces sens, mai sus amintit, sper ca publicul autohton să-și cultive, fiecare, individual, propria persoană, dar mai ales copiii. Cred că părinții au o responsabilitate și un rol enorm în a-și îndruma copiii spre o activitate muzicală, chiar dacă profesional vor alege o altă vocație decât muzica, știut fiind că a face muzică în mod ritmic cultivă și clădește organismul și sufletul uman și îl face mai apt pe om să exceleze în orice domeniu.
În ce măsură te consideri artist și care mai este condiția artistului astăzi?
Mă consider artist în măsura în care ceea ce fac este relevant pentru alți oameni, în măsura în care alți oameni pot primi bucurie și pot fi inspirați spre bine, frumos și adevăr. Cred că asta este misiunea fiecărui artist din toate vremurile.
Jazzappella este un proiect iniţiat în 2006 de Zoltán András, cântăreţ, pianist de jazz şi compozitor.
Grupul Jazzappella şi-a creat o exprimare muzicală proprie ce se desfăşoară între piese clasice de jazz şi compoziţii proprii originale, precum şi hituri pop şi piese binecunoscute din coloane sonore de film, făcând accesibilă sonoritatea muzicii lor melomanilor în general, cât şi connoiseur-ilor în ale muzicii.
Solouri improvizate de jazz se întreţes cu voci scrise în acorduri armonice strânse, în tradiţia autentică a aranjamentelor a cappella şi de jazz vocal, pe care Jazzappella o continuĂ în maniera sa proprie, originală şi plină de creativitate şi de prospeţime.
