Gilda Lazăr: „FITS – un Festival al afinității pentru teatru, locuri, limbaje, oameni”
http://www.ziarulmetropolis.ro/gilda-lazar-fits-un-festival-al-afinitatii-pentru-teatru-locuri-limbaje-oameni/

Gilda Lazăr, director Corporate Affairs & Communications JTI România, Moldova şi Bulgaria, ne vorbeşte într-un interviu despre parteneriatul construit cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), eveniment cultural major care se desfăşoară în acest an în perioada 9-18 iunie.

Un articol de Maria Sârbu|8 Iunie 2017

Începe ediția 2017 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și din nou JTI România susține acest amplu eveniment. De fapt, ați construit un parteneriat cu FITS și acest parteneriat face istorie. Cum a început asocierea culturală cu Sibiul?

Parteneriatul nostru cu FITS a debutat în mod cât se poate de diplomatic, la sugestia fermă a Ambasadei Japoniei, în 2008. Am sprijinit atunci un eveniment devenit între timp reper cultural: participarea Companiei de teatru kabuki, condusă de Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea, actor declarat în Japonia „tezaur național”, la Festivalul de la Sibiu. Despre prezența lui Nakamura Kanzaburo la Sibiu, Ambasadorul Japoniei de la momentul respectiv declara că „echivalează cu vizita unui prim-ministru japonez”. De atunci, Japonia a jucat un rol important, an de an, prin companiile de teatru și regizorii prezenți la Festival, prin voluntarii niponi și prin contribuția guvernului japonez. Numele regretatului Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea se află deja pe Aleea Stelelor din Sibiu. În 2015, un alt mare artist din Japonia, Kazuyoshi Kushida, a primit o stea, care i-a fost oferită de JTI. Și Gigi Căciuleanu, cel mai important coregraf român la ora actuală, parte din tezaurul nostru național, a primit o stea pe aceeași alee a celebrităților din Sibiu.

Așadar, întâlnirea dintre Festival și JTI, inevitabilă, a avut loc la intersecția dintre promovarea patrimoniului cultural japonez și a celor mai importante companii de dans din întreaga lume. În 2013, guvernul nipon a avut cea mai mare contribuție la desfășurarea FITS, de peste un milion de euro. Ulterior, acest reper a fost depășit an de an. Voluntarii japonezi fac parte din peisajul Sibiului. JTI a devenit „partener special”. Între Teatrul Național „Radu Stanca” și Tokyo Metropolitan s-a legat o relație simbiotică. Companiile și oamenii de teatru japonezi aduc o valoare adăugată de care cred că Festivalul nu se mai poate lipsi pe viitor. Am văzut că și în programul acestei ediții sunt incluse producții japoneze (Yamamoto Noh Theater – „Poveşti no cu aripi şi vin”, „Mai presus de sentimente”).

În 2017, în avanpremiera FITS, cea de-a XVIII-a ediție a „Întâlnirilor JTI” a adus la Sibiu cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan, și anume „Noism”, cu sprijinul Japan Foundation, Ambasadei Japoniei și al Fundației Art Production. Spectacolul „The Match Seller’s Tale – Passacaglia”, pus în scenă de Jo Kanamori, a fost prezentat două seri la rând la Teatrul Național „Radu Stanca”, în fața unor săli arhipline și a unui public cu mari așteptări împlinite. Așa cum ați spus și dvs, vorbim despre un parteneriat care înseamnă istorie trăită de oameni cu iubire pentru artă, împărtășită cu generozitate celor din jur.

De fapt, ce înseamnă un parteneriat cultural solid?

Pentru parteneriatele noastre culturale, avem o abordare strategică, ce presupune viziune, obiective, bugete, resurse umane și logistice, cuprinse în planul anual de afaceri. Aș adăuga aici că managementul companiei dă dovadă de foarte multă deschidere, iar evenimentele culturale la care suntem parteneri ne reprezintă, fiind parte din afacerea și din filozofia japoneză 4S: angajamentul luat față de acționariat, parteneri, angajați și comunitate. De altfel, misiunea JTI este de a deveni cea mai responsabilă și mai de succes companie de tutun din lume.

Recunoașterea, reputația și, uneori, recunoștința, sunt repere care ne oferă certitudinea că mergem în direcția potrivită, dar și impulsul de a continua. Știm că am devenit un reper al excelenței în cultură pentru că, de ani buni, lumea nu mai întreabă cine vine la „Întâlnirile JTI”, ci când vor fi următoarele „Întâlniri”, iar critica de specialitate, jurnaliștii și publicul așteaptă an de an o nouă „Întâlnire”.

Un parteneriat solid, fie că vorbim despre programe culturale sau alte proiecte, poate fi exemplificat chiar prin tipul de colaborare constructivă pe care o avem cu FITS, prin oamenii cu care lucrăm. Și mă refer aici, în primul rând, la sufletul acestui Festival, domnul Constantin Chiriac, care, Construind încredere (tema FITS din 2016), a reușit să aducă Împreună, ComunitățiMoșteniriEnergiiÎntrebăriSemne, clădind prin Dialog, de-a lungul celor aproape 25 de ani, Legături  și Punți indestructibile. Totul, dintr-o Iubire imensă față de oameni, printr-o mare generozitate, singurele capabile să determine schimbări profunde. Am constatat personal că, cine se implică în acest eveniment, devine automat parte din miracol și ambasador al Festivalului, datorită forței creatoare și a energiei benefice pe care acesta le proiectează.

Și pe ce se bazează rezistența unui astfel de parteneriat?

 Dacă vorbim despre JTI, un parteneriat trebuie să ne reprezinte valorile, adică să se întemeieze pe comunicarea deschisă, pe îndrăzneală și pe dorința de a depăși obstacolele. În plus, trebuie să dovedească excelență în realizare și să aibă potențialul de a crește pe viitor. FITS ne reprezintă valorile și principiile și este un reper al excelenței pentru artele spectacolului din România, din Europa, din lume.

Vrem și am reușit în peste două decenii de activitate în România să fim parte a comunității în care ne desfășurăm activitatea și să vorbim despre noi nu doar prin broșuri sau comunicate de presă, dar mai ales prin evenimentele și programele pe care le susținem.

Sunt câteva evenimente majore în România și pe unele le susțineți, printre care și FITS. Cine sau ce v-a convins să vă alăturați acestui festival?

Într-adevăr, suntem parteneri ai Transilvania International Film Festival (TIFF), ai turneelor naționale organizate de Centrul Cultural Media, Fundația Accendo și Radio România – Duelul Viorilor, Flautul fermecat și Pianul călător, ai Festivalului Internațional al Orchestrelor Radio, ai Festivalului de film Comedy Cluj. De asemenea, suntem sponsorul oficial al „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”. Organizăm anual un eveniment devenit o marcă națională a calității pentru dansul contemporan, „Întâlnirile JTI”. Revenind la întrebare, întotdeauna am fost convinși, în primul rând, de oameni. Constantin Chiriac, vrăjitorul din spatele FITS, un om de o energie molipsitoare, reușește nu doar să convingă, dar să și demonstreze. Iar Festivalul a continuat an de an să îndeplinească și să depășească speranțele, așteptările, exigențele. Constantin a fost acel „cine”, iar  ceea ce s-a întâmplat în Festival a fost acel „ce”.

Ați adus trupe care nu ar fi ajuns, poate, niciodată în România. Cum ați făcut selecția și ce criterii au stat la baza acesteia?

Companiile de dans la care vă referiți au fost invitate la „Întâlnirile JTI”, eveniment care are loc în fiecare an, începând din 2000. Avem parteneri de nădejde și de lungă durată pentru „Întâlniri”, și anume Fundația Art Production condusă de domnul Valerian Mareș, cu o experiență extraordinară în domeniul organizării de evenimente, precum și o pasionată și cunoscătoare a „Lumii dansului”, Silvia Ghiață. Căutăm calitatea indiscutabilă și noutatea. Așa cum spunea și Constantin Chiriac recent, publicul merită să știe ce este nou, cum se schimbă lumea și cum evoluează artele spectacolului. Așadar, „Întâlnirile JTI” găzduiesc artiști care nu au fost niciodată pe o scenă românească sau spectacole-premieră. Așa cum a fost cazul „Noism”, care a întrunit ambele condiții, în sensul că nu au mai fost în România, iar spectacolele de la Sibiu au fost prezentate în premieră internațională. De fapt, „Întâlnirile” cu „Noism” nu s-ar fi putut întâmpla în absența FITS și a parteneriatului construit de Constantin Chiriac cu Fundația Japonia și cu Ambasada Japoniei.

Vă gândiți deja la ediția/edițiile viitoare, probabil. Ne puteți dezvălui ceva din proiectele ce urmează să se desfășoare cu FITS?

Noi suntem parteneri ai Festivalului. Conducerea FITS decide care vor fi proiectele viitoare. Vă pot spune ce am auzit în conferința de presă prin care au fost anunțate la Sibiu spectacolele „Noism”, și anume declarația lui Constantin Chiriac, potrivit căreia compania japoneză ar putea reveni la ediția din 2018 a Festivalului, iar Jo Kanamori și Gigi Caciuleanu ar urma să conferențieze împreună despre viziunile lor coregrafice, sub ochiul atent al lui Octavian Saiu.

Ce vă face să continuați?

Dintre cei trei R – Reputație, Recunoaștere și Recunoștință, cred că Recunoștința. Adică mulțumirea și bucuria din ochii celor din jur, pentru că au fost martori ai frumosului.

Cum ați caracteriza Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și ce este acesta pentru România?

E o minune care se săvârșește în fiecare an, o epifanie, o revelare a sacrului în artă care ne îmbogățește spiritul și inimile. Minunea asta explică, poate, și de ce, spre deosebire de Festivalul Enescu, unde toată lumea se plânge de Sala Palatului – o sală onorabilă, de altfel –, la FITS nu am auzit pe nimeni să fie nemulțumit de locurile în care se joacă (o sală de sport, o hală industrială ș.a.m.d.), pentru că toți spectatorii au intrat în convenție, au fost prinși de vrajă și le-a plăcut. Dincolo de cifrele pe care le anunță Festivalul (peste 3.000 de artiști invitați, aproape 500 de evenimente și 700.000 spectatori) există un liant, care ne aduce împreună, într-o sărbătoare a artelor spectacolului, a dorinței de a excela, de a împărtăși și a duce mai departe. Iubirea, tema Festivalului din acest an, demonstrează încă o dată ce înseamnă FITS – un Festival al afinității pentru teatru, locuri, limbaje, oameni. La fiecare conferință de presă organizată cu ocazia lansării unei noi ediții a FITS, observ numărul foarte mare de ambasadori, șefi ai institutelor culturale străine, directori de companii – uneori chiar rivale – prezenți alături și mobilizați într-o deplină armonie de Chiriac. Așadar, cred că pentru România un eveniment de o asemenea amploare înseamnă concentrarea unor energii, dezvoltarea unor relații diplomatice care devin profunde tocmai pentru că sunt personale, dat fiind că, prin cultură, vorbim despre ce am fost, ce credem că suntem și ce ne dorim să devenim.

Aș menționa aici că în 2015, Constantin Chiriac a primit Premiul Ministrului Afacerilor Externe al Japoniei pentru contribuţia adusă la dezvoltarea relaţiilor culturale dintre Japonia şi România, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. De asemenea, a fost distins la Tokyo, în calitate de preşedinte al festivalului, cu Premiul Fundaţiei Japonia și este, probabil, singurul artist român primit de Împărat la Palatul Imperial.

Dar legăturile nu se stabilesc doar la nivel înalt, ci și altfel, simplu, uman. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu reunește cel mai dinamic grup de voluntari din România, o comunitate de 600 de voluntari români și din alte țări – Bulgaria, Republica Moldova, Canada, Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud, Iran, Japonia, Franța, Georgia, Germania, Rusia, Singapore și Turcia.

Peste 200 de jurnaliști și bloggeri din România și din străinătate relatează permanent, în cele zece zile ale FITS. Festivalul aduce împreună oameni care altfel nu s-ar fi întâlnit, leagă prietenii de-o viață și pune bazele unor viitoare parteneriate de durată.

Foarte puține companii mari investesc în cultură. Lipsește în România o „cultură” a investiției sau investitorii nu sunt preocupați de artă, de cultură?

Poate sunt puține companii multinaționale capabile să susțină o investiție pe termen lung care nu are legătura directă cu obiectul afacerii, dar uitați-vă la numărul mare de parteneri ai FITS. Uitați-vă la numărul mare de evenimente care, totuși, își găsesc susținere. Decizia unei companii  de a investi în cultură ține de mai mulți factori, nu doar de buget. E nevoie ca evenimentul să corespundă imaginii despre sine a respectivei companii, să existe deschidere din partea conducerii, iar rezultatele să nu fie judecate strict în termeni de acoperire media sau audiență. Uneori e dificil să ai puterea de convingere a lui Constantin Chiriac în interiorul unei companii, pentru că sprijinul intern este esențial.

Este Japonia un model pentru România în ceea ce privește investiția în cultură?

Nu știu dacă e bine să preluăm modele și să le aplicăm la noi așa cum sunt în altă parte. Ceea ce poate merge perfect într-un context, cu o mentalitate, poate fi complet nefuncțional în România. E bine, cred, să fim atenți și să luăm ce e bun și pare să ni se potrivească. Spre exemplu, „Noism”, compania japoneză invitată la cea de-a XVIII ediție a „Întâlnirilor JTI”, aparține unui teatru japonez, finanțat de stat. A nu avea grija finanțării permite artistului să aibă libertate deplină. Pe de altă parte, limitările pot reprezenta o mare sursă de inspirație.

Investiția în cultură însă, dincolo de modele sau de cum se procedează în alte părți, reprezintă baza spirituală a unei țări. Suntem ceea ce suntem prin ceea ce continuăm să creăm. Ar trebui să depășim etapa prezentărilor la târgurile internaționale cu pliante, costume populare și bucătărie românească. E vremea să construim pe tradiție, să ne racordăm la realitate și să arătăm că facem parte din contemporaneitate. De fapt, dacă îmi amintesc bine, chiar așa a explicat Kanamori esența viziunii sale.

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

Page 1 of 2612345...1020...Last »