Oana Predescu, actriţa Teatrului Excelsior din Bucureşti, vorbeşte despre joacă, muzică şi uitare, despre fascinaţie şi anxietate, într-un interviu sub formă de alfabet.
Un articol de Dan Boicea|22 decembrie 2023
A – Actorie. Previzibil început, dar sincer. Cea mai bună formă de a mă exprima pe mine însămi. Disciplina care a dat un sens precis existenței mele
B – Beatles. The Beatles. Formația copilăriei și maturității mele. Parcă întreaga muzică a vremurilor noastre își are rădăcinile în compozițiile lor
C – Cafea, băutura mea preferată, un motiv în plus să mă trezesc dimineața și să mă agăț de ziua ce va să vină
D – Debussy, compozitorul care mă întoarce la copilărie, amestec de grație, fragilitate, abis, reverie. Suita „Colțul copiilor” este una dintre cele mai emoționante mostre muzicale dedicate devenirii omului
E – Emoție. Viața actorului este un lung șir de emoții, pe unele le simte, pe altele le fabrică, altele sunt obiect de studiu, dar toate dau sens și culoare întregului
F –Freddie Mercury, idol, omul care m-a inspirat, dincolo de timp și spațiu, o forță a naturii. Magnetism, carismă, geniu creator
G – Galben, îndeosebi galbenul-pai sau ocru, culoarea care îmi dă tonus, care mă înseninează și mă liniștește
H – Hemingway, scriitorul care nu caută să emoționeze cititorul, ci să-l prindă în capcana realităților imaginate, ca emoția să se întâmple pe nesimțite
I – Iubire, sensul primordial al omului, cea mai tainică și profundă aspirație. Nu cred că există nevoie mai mare decât aceea de a iubi și de a fi iubit
J – Joacă. Fără, viața este searbădă. Plăcerea de a te juca poate fi sinonimă cu plăcerea de a trăi, pentru că ambele sunt antrenate de o energie vitală, proaspătă, inocentă
K – Kubrick. Unul dintre titanii celei de-a șaptea arte. Filmele lui sunt importante, robuste, de o diversitate tematică uluitoare
L – Lumière, la frați mă refer. În 1895, când filmul „L’arrivée d’un train en gare de La Ciotat” („Sosirea unui tren în gara de la Ciotat”), a rulat pentru prima dată într-un cinematograf din Lyon, spectatorii au părăsit terifiați sala, crezând că trenul se va prăvăli peste ei. În 2006, am fost în aceeași sală și am vizionat același film. Am rămas în scaun, dar tare mi-ar fi plăcut să-l părăsesc, pentru că, părăsindu-l, aș fi asistat la nașterea cinematografiei
M – Mama, omul la care mă întorc mereu și mereu. Punctul 0 al existenței mele
N – Nimic. Ce efort de imaginație este să-ți imaginez vidul, neantul… „- La ce te gândești?”
„- La nimic.” Oare am reușit vreodată, preț de o nanosecundă, să ne gândim la nimic?
O – Oana. Eu. Și alte zeci de mii. Nu vă simțiți câteodată ciudat atunci când vi se rostește numele? Uneori nu pot să lipesc propriul meu nume de persoana mea. Parcă ar fi două entități complet diferite
P – Pian, pentru mine, cel mai frumos sunet din lume. Uneori, doar ascultând pianul, poți să descoperi cum este pe dinăuntru omul care îi atinge clapele
Q – Queen. Dacă am zis Mercury, voi zice și Queen, evident. Când am fost în Franța pentru prima oară, în 2004, toți banii pe care îi aveam la mine i-am cheltuit pe albumul original „A night at the Opera”, spre indignarea și amuzamentul colegilor mei care mi-au spus că, la fel de bine, îl puteam pirata de pe net…
R – Retro, pentru că uneori mă apucă o fascinație irațională pentru niște vremuri pe care nu le-am trăit
S – Somn, pentru că îmi place mult să dorm, să nu am alarme la ceas, să nu-mi pese la cât mă culc și la cât mă trezesc
T – Tiberiu adică Tata. Avem universuri interioare foarte asemănătoare. Atunci când mi-a fost greu, m-a tratat cu înțelegere și cu optimism
U – Uitare. Uneori e bine să și uiți. Stau prost la acest capitol, pentru că mintea mea tinde să colecteze, asemena unui container enorm de gunoi, cele mai importante dar și cele mai insignifiante detalii. A uita poate fi un act sanitar, nu doar o meteahnă
V – Vară. În mod straniu, când rostesc sau gândesc acest cuvânt, îmi răsună în minte splendidul „Menuet de vară”, al lui Marțian Negrea, pe care îl cântam la pian, când aveam vreo unsprezece, doisprezece ani. Anotimp al răgazului, al odihnei și al lenei, toate cuvinte care îmi generează o ușoară stare de anxietate, pentru că, de mică, am fost obișnuită să nu prea am răgaz, să fac mereu câte ceva, să nu fiu eu cu mine însămi. Mi-aș dori să pot iubi pe deplin acest anotimp
W – Windsor, pentru că mă fascinează istoria Casei Regale britanice
X – Xerox. Când eram mică, tata repara uneori copiatoare și îmi plăcea să văd cum ies hârtiile proaspete, calde, din mașinărie
Y – ylang-ylang, esență tare, picantă. Îmi amintește de Fleur de Rocaille al casei Caron, parfumul meu preferat
Z – Zel. A stărui, a încerca, a merge mai departe cu o încredere aproape inconștientă.
Unde joacă Oana Predescu
Pe Oana Predescu o puteți vedea jucând în spectacolele Teatrului Excelsior, unde este angajată din 2017.
Tatjana Hoffman în „(R)Evoluție” de Yael Ronen și Dimitrij Schaad, inspirat de Yuval Noah Harari, regia Radu Nica, 2023;
Doamna Webb în „Orașul nostru” de Thornton Wilder, regia Alexandru Dabija, 2023;
Sartorius în „Solaris” de David Grieg, adaptare după Stanisław Lem, regia Bobi Pricop, 2023;
Violet Hunter în „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi” (titlul original: The Sweet Science of Bruising) de Joy Wilkinson, regia Sânziana Stoican, 2022;
Polly Peachum în „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht și Kurt Weill, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu, 2022;
Drizella în „Cenușăreasa”, adaptare după Charles Perrault, regia și adaptarea muzicală Eduard Petru Jighirgiu, 2021;
Fanny în „Urâtul” de Marius von Mayenburg, regia și concepția scenografică Mădălin Hîncu, 2021;
Morticia Addams în „Familia Addams” – un musical de Marshall Brickman, Rick Elice și Andrew Lippa, regia și coregrafia Răzvan Mazilu, 2019;
