„Minim, maxim” sau „minimum, maximum”?
http://www.ziarulmetropolis.ro/minim-maxim-sau-minimum-maximum/

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziţii sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) şi maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

Un articol de Cristina Drăgulin|24 Iunie 2014

Dacă se subordonează unui numeral, atunci sunt adverbe, caz în care au formă invariabilă – minimum și maximum. Astfel, vom spune sau scrie „minimum doi ani”, „maximum trei ore”, „consumați minimum doi litri de apă pe zi” și „scrieți o compunere de maximum cinci pagini”.

Când sunt adverbe, pot fi înlocuite cu alte elemente adverbiale precum „aproximativ” sau „vreo”, astfel: „consumați vreo doi litri de apă pe zi” sau „compunerea trebuie să aibă aproximativ cinci pagini”.

Uneori, adverbul apare în diverse construcții subordonat unui verb, deci trebuie folosit corect minimum sau maximum, nu cum apare adesea greșit în formulări precum „Matematica a redus la minim speranța de promovare la bacalaureat.” sau „Motoarele sunt încinse la maxim pe bulevard.”.

Maxim (la plural, maximuri) și minim (la plural, minimuri) pot fi ele însele substantive. De pildă, „minim de trai” sau „și-a atins maximul de valoare”.

Foto: tumblr.com



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123