Sebastian Crăciun: „Concertele în palate sunt călătorii spirituale în istorie”
http://www.ziarulmetropolis.ro/sebastian-craciun-concertele-in-palate-sunt-calatorii-spirituale-in-istorie/

INTERVIU Sebastian Crăciun, realizator la Radio România Cultural şi preşedinte al Asociaţiei Cultural Sportive Pro Valores, este unul dintre puţinii oameni care au curajul să dedice turnee muzicii camerale. Anul acesta, Muzica Palatelor României a ajuns la ediţia a III-a.

Un articol de Adina Scorţescu|25 Iulie 2014

Turneul, care se va desfășura între 9 și 16 august, are în prim-plan un duo de chitare (Kitharsis). Acordurile muzicii de cameră vor răsuna în trei dintre cele mai frumoase palate ale României: Mogoșoaia, Peleș, Marincu.

Cum v-a venit ideea unor concerte organizate în palate și castele?

Cu ani în urmă vizitând castele si palate celebre din Franţa sau Austria şi observând viaţa muzicală pe care o au şi faptul că muzica de bună calitate le dau un plus de atractivitate acestor locuri extraordinare, am ajuns la concluzia ca această idee poate şi trebuie sa fie „importată” şi în România.

Acum şase ani am organizat prima stagiune la Palatul Mogoşoaia; acolo, fosta directoare, Doina Mândru, a îmbraţişat ideea, iar cei care i-au urmat au dezvoltat-o. Dan Croitoru, după primul an al stagiunii, a cumărat un pian de concert, iar Bogdan Popa şi Marius Nae – în următorii ani – au făcut rost de mai multe fonduri, iar stagiunea s-a transformat într-un festival internaţional.

Au urmat iniţierea unei stagiuni la Castelul Peleş, împreună cu fostul meu coleg de şcoală Sebastian Gheorghiu şi, în perioada estivală, organizarea unor turnee naţionale. Primul Turneu Naţional Muzica în Palatele României a avut loc în 2010, iar invitate au fost membrele cvartetului Resonance. A fost un turneu superb, care ne-a purtat în palatele Moldovei; anul următor am invitat în turneu Cvartetul Cantabile din Iaşi. Anul acesta reluăm ideea turneului muzical prin palate. Păstrând nucleul Peleş, Mogoşoaia, ajungem şi în zona Olteniei unde am descoperit un palat superb la Calafat, Palatul Marincu.

Prin ce diferă experiența unui concert la Palatul Mogoșoaia, de exemplu, față de cea a unui concert la Ateneu sau la Sala Radio?

Aş spune că prin atmosferă, prin inedit, printr-o apropiere de o epocă apusă, dar a cărei eleganţă o admirăm. Mai diferă şi prin acustică – la Mogoşoaia sunt spaţii mari, cu marmură, în care sonorităţile muzicale au o rezonanţă specială; la Peleş însă te simţi strivit de somptuozitate, de încărcătura ornamentelor. Aceste concerte sunt adevărate călătorii spirituale în istorie.

Puţini organizatori mai au curajul în România anului 2014 să dedice stagiuni, festivaluri şi turnee muzicii camerale – muzica cea mai profundă şi genul cel mai vitregit în ultimii 25 de ani.

De aceea cred că, aducând muzicieni valoroşi în astfel de spaţii, fac un serviciu atât muzicii, cât şi spaţiilor istorice cu puternică atracţie turistică.

Cum sunt aleși artiștii și cine este Duo Kitharsis?

Eu organizez şi Concursul Internaţional “Drumul spre celebritate”, un concurs inedit care se desfăşoară la Palatul Mogoşoaia. Este un concurs cu multe etape dedicate diferitor instrumente sau ansambluri camerale, o competiţie la care rolul tinerilor spectatori (elevi de la şcolile şi liceele bucureştene) este determinant, ei votând câştigătorii fiecărei etape şi decizând astfel finaliştii.

kitharsisAnul acesta, la etapa de muzică de cameră, a venit un dou de chitare, care studiază în Franţa, Duo Kitharsis, alcătuit din Alexandra Petrişor şi Dragoş Horghidan.

De departe, a fost cea mai interesantă şi mai valoroasă prezenţă în concurs. Ei au câştigat competiţia, apoi au mai câştigat patru concursuri internaţionale la Paris, două în Italia şi unul în Polonia.

Am decis să-i invit pentru ca sunt foarte valoroşi, vin în ţară doar pe perioada verii, iar publicul de acasă trebuie să-i cunoască.

De asemenea, sunt singurii muzicieni pe care i-am ascultat în ultimii ani, la care corpul meu a reacţionat într-un mod inexplicabil de la primele acorduri.

Faptul că ei formează un cuplu, faptul că au poziţie stranie pe scenă (ei cântă faţa în faţă şi nu cu feţele spre publi) îţi dau sentimentul că se cunosc atât de bine, că fac muzică cu atât de multă plăcere, încât îţi insuflă şi ţie, ca spectator, dragostea lor adevărată pentru arta sunetelor.

 

Care este publicul țintă al turneului și cum a evoluat, de la prima ediție?

Încă de la prima ediţie ne-am gândit la experienţe personale extreme de plictisitoare în oraşe aşa-zis turistice, la cât de puţine lucruri poţi să faci fiind în concediu. Aşa că am dus un concert într-un spaţiu care oricum atrage din punct de vedere turistic şi am creat un eveniment viu într-un spaţiu muzeal. Astfel, publicul asistă la un complex sincretic: sunet, imagine, istorie, arhitectură. Publicul ţintă este alcătuit din iubitorii de frumos, turişti sau localnici, tineri sau maturi… şi, credeţi-mă, publicul care a venit o dată la o astfel de experienţă a rămas fidel.

Spre deosebire de concertele tradiționale de muzică clasică, acestea vor avea și un prezentator – chiar dvs. De ce ați ales această formulă?

Pentru a atrage publicul larg consider că trebuie să-l ghidezi, ca o gazdă bună, în spaţiile (muzicale sau istorice) în care-l inviţi. În prezentările mele, care de altfel sunt scurte, nu ţin prelegeri, ci doar îmi introduc prietenii din sală în lumea prietenilor de pe scenă. Cred că o astfel de abordare este mai atractivă decât insipidul program de sală.

Cât costă și de unde se pot cumpăra biletele la concerte?

Nu vor exista bilete pentru concerte. La Peleș se vor obține invitaţii, completând un formular pe site-ul www.peles.ro, cam cu două săptămâni înainte. La Palatul Mogoşoaia se va plăti doar biletul de vizitare a palatului – 5 lei (până atunci poate nu va exista nici plata aceasta modică), iar la Calafat, la Palatul Marincu – intrarea este liberă.

Foto deschidere: Mihai Benea

 

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »