Walesa. Toți oamenii lui Wajda
https://www.ziarulmetropolis.ro/walesa-toti-oamenii-lui-wajda/

CRONICĂ DE FILM. „Walesa”, cel mai nou film al lui Andrzej Wajda, este un exerciţiu de admiraţie care, prin amestecul său vioi de reconstituire istorică şi imagini-document, încununează preocuparea de-o viaţă a consacratului cineast polonez de a cerceta trecutul ţării sale.

Un articol de Ionuţ Mareş|31 mai 2014

Lansat la un sfert de secol de la căderea comunismului și la peste 30 de ani de la celebrul „Omul de fier” (1981), „Walesa”, care încheie neașteptat o trilogie improbabilă, începută în 1977 cu „Omul de marmură”, nu are încărcătura și importanța, preponderent extra-cinematografice, ale precedentelor două filme.

Complexe ca structură, „Omul de marmură” și „Omul de fier”, filme de actualitate care aruncau un ochi spre trecut, au marcat istoria cinematografiei poloneze și central-europene.

Primul – ca demistificare a minciunii și a cultului propagandistic al muncii ce erau practicate de realismul socialist al anilor ’50, iar al doilea, premiat cu Palme d’Or – ca reflectare a fenomenului Solidaritatea.

Premisa aleasă de Andrzej Wajda era, în „Omul de marmură”, căutarea adevărului din spatele istoriei oficiale, cu ajutorul unei cineaste curajoase și curioase, dar doborâte de cenzură. Iar în „Omul de fier” – accederea unui jurnalist de radio, conformist, la același adevăr, întruchipat de această dată de cauza greviștilor Solidarității.

Legătura dintre cele două filme era asigurată de eroul muncii, decăzut, din „Omul de marmură”, stahanovist marginalizat al cărui fiu devine, în partea a doua, „omul de fier” al mișcărilor de protest de pe șantierele navale de la Gdansk. Eroi prezentați indirect, ca reflectare a ideii că imaginea cuiva este construită, diferit, de cei care l-au cunoscut și, de aceea, poate fi înșelătoare.

În „Walesa”, al cărui subtitlu internațional este ”Omul speranței”, veteranul Wajda, cel mai titrat regizor al unei cinematografii puternic înclinate spre investigarea istoriei, apelează din nou la ideea jurnalistului pornit la descoperirea faptelor.

Lech Walesa: un erou cu mici defecte

Contextul este diferit: actualitatea lasă loc exclusiv reconstituirii istorice, iar evenimentele se opresc la căderea comunismului, lucru ce i-a atras reproșuri lui Wajda, cum că ar fi ocultat controversele care l-au vizat pe Walesa după ’90.

În Polonia anilor ’80, celebra jurnalistă italiană Oriana Fallaci (Maria Rosaria Omaggio) vine să-l intervieveze pe Lech Walesa (Robert Wieckiewicz), a cărui celebritate depășișe granițele țării sale.

Acum însă accentul este pus mai puțin pe jurnalistă, și mai mult pe Walesa, care nu se lasă însă ușor de descoperit și înțeles până la capăt, la fel ca „omul de marmură” și ”omul de fier” înaintea sa.

Construit ca o confruntare între două personalități orgolioase, interviul este spart cu momente din trecutul recent al liderului Solidarității, începând cu participarea la primele mișcări de protest din anul 1970 și până la celebrul an 1980, când a fost apogeul Solidarității. Partea finală a filmului bifează Legea Marțială, represiunea care i-a urmat, inclusiv detenția lui Walesa, discuțiile de la masa rotundă și accesul la democrație.

Caracterul triumfalist este în acest caz acoperit și justificat de personalitatea excepțională a unui om deopotrivă conservator (pe plan familial) și nonconformist (pe plan social-politic).

Wajda păstrează stilul care în primele două filme ale trilogiei se situa în avangarda limbajului cinematografic, dar care acum, la zeci de ani distanță, are un aer ușor convențional, chiar și în vioiciunea sa.

Regizorul amestecă imaginile-reconstituire, construite în culori șterse și uneori chiar în alb-negru (imaginea e semnată de Pawel Edelman, cunoscut pentru „Pianistul”), cu imagini reale, din actualitatea vremii, și cu două-trei fragmente chiar din „Omul de fier”, ca un racord peste decenii, pentru cinefili.

Rezultă un amestec neuniform (cusăturile se văd uneori), dar dinamic, în care montajul dă tonul – când declanșator de stări emoțional-previzibile în scenele de familie (relația dintre Lech și soția sa, Danuta, este unul din pilonii filmului), când alert în momentele de revoltă și de discuții între reprezentanții puterii și opozanți.

Wajda montează uneori în aceeași secvență cadre din înregistrările autentice și reconstituiri, într-o încercare de a oferi un plus de autenticitate unei abordări ce respectă riguros evenimentele, de altfel generos consemnate istoric și imagistic, dar care primește și interpretarea auctorială privind temperamentul lui Walesa, văzut ca un erou cu mici defecte (chestionarea acestora se oprește la aparenta vanitate).

Mai mult decât a construi un biopic prețios, calofil, Wajda este mai curând interesat ca portretul pe care îl face compatriotului său să găsească un consens la un public cât mai larg, de unde și unele simplificări și lipse de nuanțe în creionarea de personaje sau cumințenia unor scene.

„Walesa” trebuie văzut însă nu doar pentru că este opera unui mare cineast ajuns la aproape 90 de ani, ci mai ales pentru eficiența și limpezimea unui discurs cinematografic care îi va face să strâmbe din nas pe unii, puțini, mai pretențioși, dar care are puterea de a convinge și seduce mult mai mulți.

„Walesa” (titlul original „Walesa: Man of Hope”) este distribuit în România de Independenţa Film și rulează în cinematografe de la 30 mai. Filmul va putea fi văzut și sâmbătă, 31 mai, în Piața Unirii din Cluj, în cadrul TIFF.

INFO

Walesa: Man of Hope (Polonia, 2013)

Regia: Andrzej Wajda

Cu: Robert Wieckiewicz, Agnieszka Grochowska, Iwona Bielska

Rating: ●●●○○

Foto din Walesa – captură film



20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

13
/02
/17

"La La Land" a ieșit triumfător duminică seara la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, primind nu mai puțin de cinci trofee din cele 11 la care a fost nominalizat. Musicalul american a primit premiile BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună coloană sonoră și cea mai bună imagine.

13
/02
/17

Majoritatea românilor (regizori, producători, actori, selecționeri de festival) veniți la Festivalul de Film de la Berlin au participat, duminică seara, la un protest pe covorul roșu, obținut prin amabilitatea organizatorilor festivalului, care le-a acordat un minut înaintea ultimei proiecții din palatul festivalului. Protestul a fost transmis live pe site-ul oficial al festivalului (berlinale.de).

11
/02
/17

Zeci de persoane, prieteni, admiratori, colegi, studenți și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu regizorului Radu Gabrea, sâmbătă, la Teatrul Nottara. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a părăsit Teatrul Nottara la ora 16,30, în aplauzele celor care au dorit să-și ia adio de la cel pe care l-au iubit și admirat. Radu Gabrea a murit joi la vârsta de 79 de ani.

10
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. „Secvențe” (1982), de Alexandru Tatos, un film unic în cinematografia română. Un film polemic. Un sclipitor manifest cinematografic, deopotrivă intelectualist și emoționant. O capodoperă.

10
/02
/17

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema.

10
/02
/17

Olimpia Melinte şi Alexandru Papadopol sunt doi dintre numeroşii actori vedetă din "Bucureşti NonStop", filmul din 2015 al lui Dan Chişu, acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub. Un scurt dublu-interviu despre personaje şi indicaţii regizorale.

09
/02
/17

Astăzi începe cea de-a 67-a editie a Berlinalei. România participă în competiţia principală cu lungmetrajul „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer, câștigătorul unui Urs de Aur, cu „Poziția copilului” (2013).

08
/02
/17

21 de lungmetraje de ficțiune, 15 documentare și 52 de scurtmetraje au intrat oficial în cursa pentru nominalizările la Premiile Gopo 2017. Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc pe 21 martie 2017, în București.