Aferim. Sau când biletul de intrare la film pare prea ieftin
https://www.ziarulmetropolis.ro/aferim-sau-cand-biletul-de-intrare-la-film-pare-prea-ieftin/

Un prieten mai tânăr, cinefil de pripas, cataloghează filmele în trei feluri: 1. E bun, merită descărcat de pe net.; 2. Nu merită nici să fie furat.; 3. Arta se plăteşte, merg la cinematograf! Într-o discuţie particulară devenită parţial publică graţie scrisului am încercat să-l conving că ”Aferim!” merită fiecare leu pe care îl va scoate din buzunar!

Un articol de Dan Nicolaie (Dede's)|17 martie 2015

După o lungă perioadă, la ieșirea de la un film, am simțit că am plătit prea puțin pentru biletul de intrare (26 de lei) și că spectacolul ar fi meritat mai mult.

Cum erou nu prea am fost în această viață, ”Aferim!”, filmul fără eroi, m-a lovit din plin, reușind să mă facă să mă regăsesc câte puțin atât în victimă (Carfin), cât și în cei care aplică o lege pe care nu o înțeleg și nici nu o respectă (Constantin și Ioniță), dar și în marea masă a anonimilor bântuiți de fiorul rasismului și antisemitesmului de pripas.

Aceștia suntem și aceștia eram și acum 200 de ani, veșnic nemulțumiți de situația din jur, convinși că suntem un mic buric de univers, umili cu cei mari, răi cu cei mici, cucernici din punct de vedere teoretic, păcătoși la nivelul faptelor, atoateștiutori, ironici, veseli fără motiv, triști din senin.

”Aferim!” este o scurtă bucată de istorie necoafată la salonul de înfrumusețare inaugurat cu ani în urmă de o întreagă pleiadă de regizori ”patrioți”.

Foto: Aferim – cinemagia

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.