Artistul Nistor Coita va organiza o expoziţie eveniment, începând cu luna martie, la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia.
Un articol de Andrada Văsii|7 martie 2013
În muzeul imaginar al spectatorului contemporan, creația artistului Nistor Coita se atașează semnului conotat, semnului încărcat peste măsură cu sens.
“Virtutea majoră a lucrărilor lui Coita o constituie caracterul lor eminamente grafic (artistic plastic), redus ca anecdotă la simpla aventură a liniei sensibil modulate, linie din ale cărei inflexiuni se desprind înțelesuri multiple. O artă cu itinerarii secrete și în același timp de largă și frumoasă deschidere…” , scria reputatul critic de artă Radu Bogdan, în urmă cu mai bine de trei decenii, când noi, cei chemați astăzi la acest festin vizual, abia ne nășteam. Atunci când pătrundem vizual prin această frumoasă și largă deschidere de sens, avem acces la eul artistului, ni se revelă urgența comunicării sale către noi și pulsiunea acută a elanului său vital, care domină fiecare pânză în parte și toate la un loc.
Ingeniozitatea imaginativă, simțul pronunțat al compoziției și siguranța execuției au fost semnalate de critică încă din primii ani ai creației lui Nistor Coita, anii 70. Deceniile de căutări care au urmat au conservat aceste atribute, chiar dacă mijloacele de expresie s-au sintetizat, chiar dacă viziunea artistului s-a cristalizat, iar virtuțiile plastice ale liniei au fost speculate până dincolo de ultima lor consecință.
Fără pretenția unei expoziții retrospective, selecția de față cuprinde lucrări din principalele cicluri abordate concomitent de către artist. Sunt cicluri care poartă titluri inspirate, titluri livrești, care dau măsura erudiței unei întregi generații de artiști, din care Nistor Coita face parte.
În Metacălătorii registrele orizontale, desfășurate filmic, plasează personajele într-un context cosmic, le situează ad infinitum, iar ceea ce la prima vedere ar putea părea un joc gratuit al liniei sau pură caligrafie se dovedește a fi manifestarea plenară a unui conținut narativ intrinsec, într-un univers al existenței nelimitate. Trecerea dinspre ceva nedefinit spre ceva concret, definit, se realizează printr-un reglaj fin al legăturii dintre desen și mesajul său. Modalitățile de expresie sunt multiple, niciodată aceleași, într-o neostoită sete de mișcare și schimbare.
Text preluat în parteneriat cu Modernism.ro
