”Border Tales” (”Povești ce ne despart”): un spectacol ca un plasture pentru rănile cotidianului multicultural
https://www.ziarulmetropolis.ro/border-tales-povesti-ce-ne-despart-un-spectacol-ca-un-plasture-pentru-ranile-cotidianului-multicultural/

La ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, compania londoneză de teatru-dans Luca Silvestrini’s Protein a prezentat ”Border Tales (”Poveşti ce ne despart”), spectacolul poate cel mai interesant, comic şi totodată generator de ”food for thought” (hrană pentru gândire) din această a 25-a ediţie a festivalului.

Un articol de Cristina Enescu Aky|26 iunie 2018

Un spectacol care abordează un subiect dificil pentru lumea de azi: viața cotidiană într-o lume tot mai multiculturală, în care migrația aduce laolaltă oameni din toate colțurile lumii, obligându-i să conviețuiască. E un context complicat, imprevizibil, în care cu toții avem temeri și prejudecăți, iar astea creează numeroase provocări. Putem începe să le depășim, însă, prin umor și emoție, îmbrăcate în hainele specifice ale artei performative. Un spectacol născut din contextul multicultural al Marii Britanii, dar aplicabil de fapt oricărui colț de lume în care ”nativii” și ”imigranții”, de orice fel ar fi ei, se întâlnesc.

Border Tales (”Povești ce ne despart”) s-a născut în cadrul Modul-Dance, un proiect de colaborare ce a inclus mai multe companii de dans din 16 țări europene (2000-2014), având ca scop facilitarea și diseminarea proiectelor acestor companii în Europa. Spectacolul include șapte dans-actori, printre care și un muzician, provenind (în realitate ca și în povestea de pe scenă) din culturi diferite: Marea Britanie, Irlanda, Nigeria, China, India, Palestina. Cu toții încearcă să își găsească locul în societatea britanică fie ca imigranți, ca prima generație născută pe tărâm britanic sau ca nativi într-o țară tot mai multiculturală. ”Border Tales” s-a născut în urmă cu 5 ani, dar acum, după Brexit, el pare mai actual ca oricând.

Unul dintre cei mai inteligenți coregrafi comici” – așa l-a descris The Guardian pe coregraful italilan Luca Silvestrini, iar acest spectacol susține caracterizarea. Comicul verbal și de mișcare, dansul și muzica sunt mijloacele prin care personajele (care, de altfel, își joacă în bună măsură rolul propriilor vieți) abordează subiectul tensionat al interacțiunilor dintre ”noi” și ”ceilalți”, într-un mod senin și binefăcător chiar și în momentele dramatice ale spectacolului.

Prejudecățile pe care toți le avem despre străini, într-un fel sau altul, la un moment dat, suferința interioară a imigranților care încearcă să se adapteze la o nouă cultură dar totodată să își păstreze și identitatea culturală, rasismul, xenofobia, panica uneori plină de ură pe care o stârnește ”necunoscutul” – acestea sunt elemente deja comune vieții cotidiene din numeroase țări. Silvestrini și dans-actorii săi le abordează cu o ironie blândă, democratic aplicată tuturor, îmbibată de toleranță și deschidere, arătând astfel că suntem cu toții mai mult asemănători decât diferiți, în ciuda culturilor diferite din care provenim.

O petrecere la care gazda britanică încearcă să creeze o atmosferă plăcută pentru toți invitații de diferite naționalități, însă se dovedește, inițial, a fi doar robul unei serii hlar-grotești de stereotipuri despre ceilalți.

Invidia pe care omul alb o are față de ritmul înnăscut al omului negru.

Tradițiile culinare ale fiecăruia și istoriile de viață din spatele acestora.

Un arab cu un ghiozdan în spate care provoacă panică amicilor săi.

O chinezoaică a cărei mână ceilalți se tem să o strângă, presupunând că ar fi un gest interzis în cultura ei.

Irlandezul despre care ceilalți sunt convinși că ia la rând toate barurile, după care, ca un bun catolic, este consumat de vinovăție.

Europeanul alb care crede că orice asiatic bea musai ceai de iasomie, africanul e expert în dansuri tribale, iar cel cu barbă și ten măsliniiu știe totul despre cămile.

Nativul înspăimântat că străinul îi va lua locul.

Imigrantul care încearcă să se integreze în noua societate păstrându-și totodată identitatea culturală.

Asiaticii care sunt suspectați că fură câini pentru a îi mânca, sau că își reprimă sexualitatea.

Indianul despre care toți sunt convinși că duhnește a curry.

Britanicul confruntat cu o diversitate tot mai mare de oameni, de care se simte invadat.

”Cât ai de gând să stai în țara mea? Eu cui îi aparțin?”

”Eu cred că tu crezi despre mine că…”

”E vorba despre trecutul nostru sau despre viitorul vostru?  Ce vreți de la noi, să vă îmvățăm limbile, să vă știm cultura? Sau e vorba despre a asculta? Despre a ne deschide? A deveni vulnerabili, a risca, a încerca lucruri noi, a ieși din zona de confort?”

În loc de prejudecăți, teamă oarbă, dispreț și ură, ”Border Tales” propune un pic mai multă lejeritate a inimii când îl privim pe ”celălalt”, un pic mai multă curiozitate, mult umor tolerant, și foarte multă muzică, dans, mâncăruri diferite. Este un spectacol necesar, binefăcător pentru sufletul oricărui om ce a resimțit vreodată tensiunea relaționării cu un altul străin, necunoscut, potențial amenințător.

Spectacolul face cu ochiul, zâmbind, multora dintre subiectele tensionate ale cotidianului nostru multicultural, și folosește cuvintele, mișcările și diferite tipuri de muzică pentru a arăta că poate nu există soluții fixe sau infailibile la aceste provocări, dar cu siguranță există modalități simple, senine, de a începe să le abordăm. ”Sau e mai simplu de atât? E vorba despre a te uita în ochii cuiva, și a spune ’bună dimineața’? Despre a bate la ușa vecinului și a îl invita la o ceașcă de ceai? Totul e o salată de fructe? Un creuzet? O nenorocită de uriașă bombă cu ceas? Hai să bem ceva împreună și să ne uităm la fotbal.”

Trailerul spectacolului ”Border Tales” (”Povești ce ne despart”) al companiei de teatru-dans Luca Silvestrini’s Protein, Marea Britanie.

Interviul realizat cu Luca Silvestrini la FITS 2018 îl găsiți aici.

 

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.

22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.

22
/01
/24

Un spectacol-coupé, cu o durată de două ore, vă aşteaptă în penultima zi a lunii la Sala Media a TNB, ca să ne amintim de cel mai mare dramaturg al românilor, Ion Luca Caragiale, născut pe 30 ianuarie 1852: Caragiale altfel & Moftul român.