Cartea scriitoarei norvegiene Linn Ulmann, „Nelinişte” (editura Polirom, traducere şi note de Ovio Olaru), este o incursiune în universul personal al cineastului Ingmar Bergman, chiar tatăl autoarei.
Un articol de Liliana Matei|28 februarie 2020
Un artist obsedat de muncă şi punctualitate, care scrie, se plimbă cu bicicleta şi vizionează filme în cinematograful lui improvizat după un program bine stabilit, şi o fetiţă cu picioare subţiri şi genunchi ciolănoşi care îi dă rutina peste cap în fiecare vară. Un bărbat dificil şi plin de idiosincrazii, ca toţi bărbaţii din filmele lui, pentru că el este Ingmar Bergman, cineastul colosal, iar fetiţa e chiar fiica lui, rodul iubirii fulgerătoare dintre Bergman şi Liv Ullmann: actriţă celebră, mamă, iubită, dar niciodată soţie.
Traversând crâmpeie din copilăria şi adolescenţa fiicei, pînă la maturitate, cînd, devenită ea însăşi mamă, surprinde cu precizie şi duioşie ultimii ani de viaţă – marcaţi de senilitate, neputinţă şi revoltă – ai marelui regizor, romanul spune povestea sfâşietoare a unui copil singuratic, nerăbdător să crească şi a unor părinţi boemi care şi-ar fi dorit mereu să fie doar copii. Un tablou emoţionant al relaţiilor complicate de familie, presărat cu tandreţe şi umor, Nelinişte este totodată o meditaţie asupra bătrâneţii, dar şi a legăturii profunde dintre memorie şi limbaj, realitate şi ficţiune şi a nenumăratelor discursuri, adeseori contradictorii, care construiesc identitatea fiecăruia dintre noi.
„O carte remarcabilă despre dragostea necondiţionată dintre părinţi şi copii.” (Publishers Weekly)
„Forţa povestirii lui Linn Ullmann, frumuseţea pură, uluitoare şi emoţia extraordinară provin din reconstituirea perspectivei copilului… Tristă şi totuşi infuzată de bucurie, aproape un film.” (L’Obs)
„O meditaţie strălucită asupra timpului, mortalităţii şi limitelor memoriei… Superbă şi sfîşietoare.” (Kirkus Reviews)
„O tapiserie lirică a amintirilor. Cartea lui Linn Ullmann este, dincolo de durere, o declaraţie de dragoste şi o capodoperă.” (Expressen)
